Fiind egoisti, de multe ori vedem doar defectele celor de langa noi, refuzand sa vedem si partea lor frumoasa, calitatile lor; doar cand nu mai sunt ne dam seama ce am pierdut; de aceea e important sa ne comportam frumos cu cei din jur si sa-i pretuim atunci cand sunt inca langa noi; regretul nu-si mai are locul dupa ce ei nu mai sunt.
Pentru ca atunci cand il avem ii vedem si defectele si nu ne convin, iar cand pleaca ne este dor de omul unic format din defecte si calitati, omul care ne-a lasat o parte din inima lui si la care am lasat o parte din inima noastra.
Eu cred ca pretuiesti acea persoana si cand este langa tine, insa atunci cand nu o mai ai...iti e dor de ce ai avut
Probabil ca asa cum se spune de morti numai de bine... atunci cand nu mai sunt nu mai avem ce sa le reprosam si in memorie apar numai faptele bune pe care le facea.
Murphi spunea: Dacă păstrezi un lucru prea mult, îl poţi arunca. Dacă arunci un lucru prea devreme, vei avea nevoie de el imediat ce l-ai dat la gunoi"
Eram atit de obisnuiti cu acel lucru/persoana incit nu estimam adevarata sa valoare. Cind nu o mai avem insa, ne apare dintr-odata lipsa ei ca pe ceva strict necesar. Cel mai dureros este insa cind descoperim ca nu-l vom mai avea niciodata.
Pt ca asa suntem noi oamenii... apreciem o persoana cand nu mai este cu noi, iar cand ne dam seama ce am pierdut din pacate greseala nu mai poate fi reparata si timpul nu mai poate fi intors
Stii cum e....niciodata nu iti dai seama ce ai in fata ta doar dupa ce pierzi.....invata sa pretuiesti inainte sa pierzi!
Cand ai o persoana langa tine nu iti dai seama ca o poti rani pana nu a plecat de la tine si atunci incepi sa te gandesti ce ai facut si iti dai seama singur ce nu ar fi trebuit sa faci cu acea persoana ma gandesc ca ai avut o persoana la care tii si acum nu mai e ai facut ceva? e vb de o iubita ceva? te rog fii mai explicit putin si poate pot sa te ajut ok
?
Egoism, tratam acel lucru/persoana ca pe ceva care ne apartine negresit - si we always hurt the ones we love the most.
Pentru ca probabil tocmai atunci iti dai seama intr-adevar ce a insemna ea pentru tine. ii simti lipsa sau iti este dor sa fie langa tine.
Pentru ca abia dupa ce il pierzi iti dai seama cat de important e si vezi viata (fara acel lucru/persoana) care e mai grea si mi''s-a parut ca ai punctat bine cu intrebarea, dar totusi de ce nu pretuim atat cat aveam si trebuie sa ajungem sa pierdem ca sa ne dam seama cat de important era
Pentru ca de multe ori nu vedem calitatile unui om, mai intai vedem defectele si uitam ca nici noi nu suntem perefecti apoi cand totul se sfarseste incepi sa cauti in alta parte si s-ar putea sa descoperi ca are mai multe defecte decat cealalta persoana, atunci vei invata sa pretuiesti defectele celuilalt si eventual sa le transformi in calitati.
DaciaRomania întreabă: