Nu întrebam care este rostul pentru care dorești să afli ce-i în mintea lor. Întrebam care ar fi rostul dacă m-aș înțelege...
Dezastru se află în mintea tuturor care gândesc așa inclusiv în a mea.Trecând prin diverse întâmplări unice ajungi să-ți dai seama că nu interesează pe nimeni ce gândești, ce simți, așa că de ce te-ai mai chinui? Oricum ai să mori și atunci n-o să mai aibă nimeni habar că a existat un idiot pe lume.('' idiot '' pentru că asta simți adesea că ești)Nici măcar rudele n-o să le pese după un an de la moarte.Te saturi la un moment dat de oameni, de tine, de oricine. Tinzi spre singurătate.Numai visezi cu ochii deschiși. Știi doar că într-o zi vei scăpa cu ajutorul morții.Nu vrei să fii povara nimănui, aperi pe oricine se apropie de tine și-l dai afară ca să elimini suferința pe care i-ai putea da-o și lui.Răspunzi sec că te-ai săturat ca fiecare om bolnav(cu capul) să te întrebe ''ce-ai pățit?''. Dacă ai pățit ceva nu spui la nimeni, suferi în tăcere.Ți se schimbă complet felul în care privești lumea, dar nimeni nu poate afla misterele din capul tău.Este foarte greu ca cineva să se aproprie de tine, iar dacă el încearcă îl dai afară pe ușă. Iubești să urăști și de cele mai multe ori devii o ciudățenie.Frica te domină.
Am încercat pe scurt să te târâi prin ce simte o astfel de persoană. Dacă mai ai întrebări sunt aici să-ți răspund.
Care ar fi rostul? Pai as putea sa inteleg si eu ce e in mintea tipilor astia...
Hmm mi se pare mie sau suna a Bacovia?
Lasand gluma la o parte, eu zic ca viata este un dar, si nu merita sa ti-o irosesti asa, traind in singuratate. Stiu ce simti, fiecare este pe cont propriu, este ceva normal, dar daca stai sa cunosti unele persoane nu vei mai tinde chiar sa generalizezi. Adevarul este ca majoritatea sunt cum ai povestit tu, dar asta este, impartim o lume cu altii si ca vrem, nu vrem trebuie sa-i suportam. Mereu o sa existe cineva care sa te calomnieze, sa-ti puna bete in roate, pentru ca de fel, lumea este dusmanoasa, si nu poti sa eviti dusmanii. Totusi eu zic ca merita sa-ti faci prieteni, intr-adevar nu pe orisicine, dar pe anumite persoane merita sa le alegi ca prieten, pentru ca te ajuta sa treci peste greutati, te ajuta in probleme, iti fac viata mai usoara si trece si timpul mai repede.
Daca intr-adevar toata categoria asta de persoane sunt cum ai povestit tu, atunci va datorez niste scuze, pentru ca m-am grabit sa judec dupa aparente, dar toti avem esecuri, si ele trebuie tratate cu optimism, pana la urma ti le vei rezolva, si daca gresesti din prima, data viitoare poate vei face o alegere mai buna.
Mersi de raspuns, imi pare rau de persoane ca tine, dar apreciez ca raspunzi la intrebarile altora, prin asta macar arati ca nu esti chiar asa cum te-ai descris, si totusi incerci sa-i ajuti pe altii sa-si rezolve problemele, desi nu te astepti sa-ti intoarca favoarea. Eu nu stiu daca tu vrei sa fii asa sau daca o faci din frica de a fi inlaturata din nou, dar din cate am citit pari sa o faci ca fiind singura optiune si prin raspunsurile tale benevolente, te vad pe drumul cel bun!
Sună a ''eu'' și atât.Cred că nu-s așa de bătută în cap ca să copii fără ghilimele. Știu că este bine să depășesc aceste momente, dar nu prea sunt încurajată să fac asta.M-am săturat să fiu jignită, să nu recunoască nimeni că am dreptate(deși unii știu asta), să fiu tot eu vinovata, deși tot eu sufăr în tăcere ca să nu cheltuie nimeni bani pe spitale.(sunt conștientă de banii cu care mă ajută părinții.Nu mă pot mișca cum am eu chef.)Imaginile ălea...în mijlocul străzii pe roșu neputând să mă mișc, șoferul ăla care mă făcea nebună, baba care m-a tras pe trotuar.
Dureros e că tot eu sunt ''nu te pune cu proștii'' deși n-am probleme legate de școală.
Da, poate ai judecat greșit astfel de oameni.Ieri după vreo 2 ore după ce
am văzut comentariul tău am plâns 45 de minute.Nu răspund pentru aceea fundă ci din dorința de a nu mai suferi și alte persoane.
Nu întrebam care este rostul pentru care dorești să afli ce-i în mintea lor. Întrebam care ar fi rostul dacă m-aș înțelege...
Dezastru se află în mintea tuturor care gândesc așa inclusiv în a mea.Trecând prin diverse întâmplări unice ajungi să-ți dai seama că nu interesează pe nimeni ce gândești, ce simți, așa că de ce te-ai mai chinui? Oricum ai să mori și atunci n-o să mai aibă nimeni habar că a existat un idiot pe lume.('' idiot '' pentru că asta simți adesea că ești)Nici măcar rudele n-o să le pese după un an de la moarte.Te saturi la un moment dat de oameni, de tine, de oricine. Tinzi spre singurătate.Numai visezi cu ochii deschiși. Știi doar că într-o zi vei scăpa cu ajutorul morții.Nu vrei să fii povara nimănui, aperi pe oricine se apropie de tine și-l dai afară ca să elimini suferința pe care i-ai putea da-o și lui.Răspunzi sec că te-ai săturat ca fiecare om bolnav(cu capul) să te întrebe ''ce-ai pățit?''. Dacă ai pățit ceva nu spui la nimeni, suferi în tăcere.Ți se schimbă complet felul în care privești lumea, dar nimeni nu poate afla misterele din capul tău.Este foarte greu ca cineva să se aproprie de tine, iar dacă el încearcă îl dai afară pe ușă. Iubești să urăști și de cele mai multe ori devii o ciudățenie.Frica te domină.
Am încercat pe scurt să te târâi prin ce simte o astfel de persoană. Dacă mai ai întrebări sunt aici să-ți răspund.
Http://www.youtube.com/watch?v=QlPS16NeBO0
http://www.youtube.com/watch?v=XkFfK-mh1kQ
;) :)