Mda, ai mare dreptate in ceea ce ai zis.
Eu, candva, credeam in prietenie adevarata si ma apropiam foarte repede de ceilalti.
Acum, m-au tradat atatia, incat m-as obisnuit sa nu maiam pe nimeni.
Nu ma mai implic.
Cine imi e alaturi, ii multumesc.
Cine mi-a fost si acum nu-mi mai e, sa faca ce vrea.
Am ajuns sa nu mai sufar pentru unii care nu merita.
Oricat de lunga durata poate fi o prietenie, tot sunt sanse sa se destrame.
Nu merita.
Intr-un final, trebuia sa fii chiar tu fals/a sa mai suporti pe cineva.
Asta e adevarul,eu am incredere doar in mine si cativva membri ai familiei,desigur am prieteni destui, ies cu ei prin oras, ma distrez dar nu am incredere in ei astfel incerc sa previn o eventuala tradare
Copy/paste la un raspuns de al meu de la o intrebare asemanatoare:
Prietenia adevarata si iubirea neconditionata exista, insa tu nu ai cum sa crezi in ele atata timp cat cineva nu iti va dovedi ca ele intr-adevar exista.
Nu exista prieteni adevarati si daca exista sunt sanse foarte mici sa-i intalnesti. Odata si odata orice presupus prieten te va dezamagi si asta pentru a-i fi lui bine. Nimeni nu-ti doreste binele in totalitate in afara de familia ta. Cel mai bine e sa nu ai incredere in nimeni si sa pastrezi pentru tine ceva important ce ai vrea sa ii spui.
SUNT DE ACEEASI PARERE! Suntem prieteni, dar cand vine vorba sa stai de vb cu mine...in orice caz, eu nu mai am incredere in nm!