HElaU TPU :* ma puteti ajuta la 2 intrebari. 1. Ce preferati mai mult romana sau matematica si dc. iar 2. Am de facut o compunere cu titlu Minciuna are picioare scurte. din vita noastra. SI maine imi trebuie si n-am nicio idee cum so fack pueti sa ma ajutati so fack va rog nu mult 10 randuri cel mult. :Multumesc anticipat tuturor userilor de pe TPU :* funa + vot la toti care rasp

Bună.

1. Româna. Cu siguranță. De ce? Pentru că niciodată nu mi-au plăcut lucrurile exacte. Matematica e o știință exactă, poți ajune la un răspuns prin multe căi, dar el este același. Ba mai mult, îmi place să învăț, nu să înțeleg. Matematica trebuie înțeleasă. Sunt clasa aVIII-a, și abia aștept să merg la liceu, la profil uman, să scap odată de această matematică. Spre deosebire de matematică, româna chiar te ajută. Spre exemplu, geometria să zicem că te ajută. Că îți cumperi un teren, dacă nu știi să-i alfi un perimetru, sau să calculezi câti metri pătrați are, o să te înșele vânzătorul la bani. Ăsta e doar un exemplu, sunt multe altele. Dar uite, sunt unele lecții care chiar n-au niciun folos în viață. Ecuațiile de exemplu. La ce naibi te ajută ecuația în viață? În schimb, româna te învață să vorbești corect. Literatura, te învață să te exprimi. Vreau să zic că ador să fac o compunere, sau un comentariu. Istoria iar îmi place foarte mult. Istoria este literatură. Mai ales că profesoara mea de istorie, ne predă sub formă de poveste lecțiile, nu cu liniuțe sau subpuncte sau mai știu eu ce. De aceea, prefer mai mult materiile une se discută. Mă vor și ajuta, deoarece vreau să devin procuror. Voi avea multe de discutat atunci.

2. De-aș fi avut eu compunerea asta ce bine ar fi fost.
Hai să-ți dau un exemplu : Aveam nevoie urgentă de bani. Așa că, eu și cu buna mea prietenă, Teodora, ne-am decis să-i mințim pe părinții mei că maine, ( era duminică noapte, și le-am spus că luni mă voi duce la meditații ) mergem la meditații la mate. De dimineață, ei erau plecați, așa că, le-am scris un bilet de cu seară, în care zicea că eu mâine, de la 10 - 12 merg la meditați, și să-mi lase 50 de lei. Bun. Mă trezesc eu pe la vreo 9 jumate, mă duc, mă uit, n-am găsit nici măcar un leu. Pe la 10 fără 10 mă sună mama.
" - Ce faci?
- Bine! De ce nu mi-ai lăsat bani că eu am meditații!
- Păi, nu am avut, dar lasă că are taicătu, și vin eu la 12 la profesor și ții aduc acolo. "

Dar eu nu mergeam la meditații, așa că nu mii putea aduce... nu aveam cum să fac în așa fel ca la 12 să ies din apartamentul profesorului, și să mai și îi dau bani așa, pe degeaba. Puteam să îi dau și să mii dea el apoi, dar îți dai seama că nu o mințea pe mama, ce naibii, era om în toată firea.

" - Păi da nu mă mai duc, ce naibii, fără bani cum să merg?
- Lasă mă că vin eu și îți aduc!
- Hai văd eu... "

Normal, nu m-am dus. Am sunat-o pe Teo, și am ieșit să ne plimbăm prin fața blocului. Când, deodată apar mama și tata în parcare.

" - Ce faci mă, nu te-ai mai dus? Mă întreabă mama.
- Ți-am spus că nu mă duc fără bani, și plus de asta mai și întârziam că nu eram gata...
- Teodora tu ai fost? O întreabă mama pe Teo.
- Da, am fost, cum să nu, de la 8 la 10, și Mihai trebuia să se ducă de la 10-12, da nu s-a mai dus...
- Aici cam miroase a minciună. Zice tata. Teodora, eu o să te duc de mână la profesor acasă ( profesorul ne era vecin, eu stăteam la scara A, el la B, și Teo la D ).
- Nu domnule, cum aș putea să vă mințim.
- Da chiar așa, ce nabii, nu mințim noi cu așa ceva, zic eu pe un ton de ăla, de om serios. "

Dar minciuna are picioare scurte...

În parcare, spiritele aproape se aprinseseră, tata se cam enervase. Deodată, apare profesorul în parcare. Eu și Teo când l-am văzut, ne-am albit la față, iți dai seama... După ce proful s-a dat jos din mașină, a încercat Teo să-i facă cu ochiul, în așa fel încât să-i mintă pe mama și tata, că eu chiar trebuia să mă duc la meditații și că ea chiar a fost de la 8 la 10... Dar bineînțeles că nu ne-a mers. După aia, a urmat o ceartă, între mine, mama și tata, dar și între Teo și părinții ei, căci profesorul a avut grijă ca altă dată să nu se mai întâmmple. I-a oferit tatei o carte de vizită, cu numărul de telefon adresă de e-mail, ca în cazul în care mai are dubii, să-l sune.

Asta a fost o altă dovadă că minciuna, are picioare scurte, și că nici nu știi de unde apare adevărul...

Poți folosi întâmplarea mea. Bine, o mai retușezi tu, o aranjezi într-o poveste.

Mi s-au întâmplat multe chestii de genul ăsta. Dacă aș sta să le însir pe toate, n-aș mai ieși de pe TPU o perioadă bună!

Pa-pa.