Titu Maiorescu scrie acest studiu pentru a risipi confuziile ce le constata la junimistii care alcatuiau o antologie de poezie romaneasca pentru uz scolar.Lucrarea raspunde deci la intebarea ce este si ce nu poate fi poezia. Cele doua mari parti sunt precedate de un preambul in care se face distinctia intre stiinta si arta.Prima se adreseaza ratiunii continand idei, a doua vizeaza sufletul prin intermediul ideilor "incorporate in materie sensibila". Prin "conditiunea materiala" se intelege, de fapt, forma poeziei(comparatii, personificari, epitete) iar prin" conditiunea ideala" se are in vedere fondul poeziei al carei obiect este totdeauna emotia.Studiul este foarte frumos, accesibil ca limbaj si cu umor pe alocuri.
Este un articol ce cuprinde doua parti: conditiunea ideala a poeziei si conditiunea materiala a poeziei.