Hey! Cine poate sa-mi dea niste informatii despre biserica Sf. Gheorghe din Cluj-Napoca? eu nu am gasit decat informatii despre statuie, eu am nevoie de informatii despre biserica.

Multumesc mult!

Primul document referitor la înălțarea lăcașului de cult este data 9 septembrie 1486. Atunci primarul Clujului, Szabo Ambrus și consiliul orașului decid să doneze călugărilor franciscani un teren aflat în imediata apropiere a bastionului croitorilor pentru a fi ridicată o biserică și o mănăstire. Construcția propriu-zisă a bisericii și mănăstirii începe în 1487 sub supravegherea călugărilor franciscani minoriți, conduși de către călugărul Ioan (trimis special la Cluj pentru lucrare) și cu susținerea regelui Matia Corvin[1] și, după moartea acestuia, construcția este continuată cu sprijinul regelui Vladislav al II-lea al Ungariei din veniturile obținute de mineritul sării. Conform unui document al regelui Matia Corvin, document datat în anul 1490, coordonarea economică a lucrărilor a fost încredințată cancelarului pentru mineritul sării din Ardeal.

Biserica a fost finalizată în anul 1510. Având aspectul unui castel medieval (motiv pentru care mai este denumită și Biserica-Cetate), cu o construcție puritană, inițial tencuită, având numai pietrele de talie de pe margini aparente. Aspectul de astăzi se datorează restaurărilor, și arată zidăria originală formată din pietre imense dispuse asimetric, edificiul oglindește trăsăturile stilului gotic târziu.

Din cauza luptelor epocii reformei, călugării franciscani-minoriți au fost alungați în 1566, iar biserica rămâne pustie până în 1579, când principele Ardealului Cristofor Báthory a încredințat-o călugărilor romano-catolici iezuiți și Universității fondate de ei aici, împreună cu întreg ansamblul de clădiri aferente. Universitatea iezuită reușește rapid să câștige un prestigiu deosebit, în 1583 aici fiind educați peste 150 de tineri.

La acest colegiu a studiat și Nicolae Pătrașcu, fiu al lui Mihai Viteazul.

În vara anului 1603 Moise Szekely a cucerit orașul ocupat de habsburgi și la îndemnul pastorilor unitarieni, locuitorii Clujului au atacat biserica și au început să o distrugă. Pe parcursul acestor încercări, mai multe blocuri de piatră au căzut peste atacatori și 14 dintre ei au fost omorâți, ceea ce i-a făcut pe ceilalți să se oprească imediat, considerându-l un semn divin. Este distrusă însă extrem de grav bolta lăcașului, rămânând intact doar tavanul altarului. Clădirea bisericii începe să fie folosită drept sursă de piatră pentru alte clădiri, sanctuarul fiind folosit pentru o vreme drept depozit.

Distrusă și devastată, biserica a rămas în această stare până în 1622, cand voievodul Gabriel Bethlen și Dieta de la Cluj, decide să fie atribuită reformaților calvini. În 1627 biserica a fost afectată de o explozie a prafului de pușcă depozitat în imediata apropiere, în Bastionul Croitorilor.

Reformații minoritari în Clujul majoritar unitarian nu dispuneau de fonduri suficiente reparării clădirii, repararea ei va avea loc doar în perioada 1638-1645, la inițiativa voievodului Gheorghe Rákóczi I, când a fost refăcută și renovată, fiind reparate distrugerile suferite la arcada bisericii și tot atunci fiind construit în stilul specific renașterii amvonul.

O problemă specială a pus-o bolta care fiind prea vastă fusese construită după o tehnică specială, pierdută de-a lungul timpului. Racoczi decide să nu apeleze la soluții mai ieftine și aduce meșteri din Kurlanda (actuala Letonie) pentru a repara conform stilului inițial bolțile distruse. Se presupune că tot acum a fost ridicat și turnul clopotniță care era dispus în partea de sud, la fel și clădirea mănăstirii aferente. În turn este dispus un clopot uriaș, iar în 1640 este realizat mobilierul interior. Pupitrul hexagonal din piatră pictată cu intarsii de alabastru este considerat o capodoperă a sculpturii transilvănene de secol XVII. Este realizat de către meșterii sibieni Elias Nicolai și Benedikt Mueck în 1646 și pictat de Regeni Asztalos Janos. Pe spațiile dintre pilonii lăcașului sunt dispuse bănci realizate de meșteri din Bistrița și Sibiu. În aprilie 1647 este montată coroana pupitrului din lemn de cipru pictat și aurit. Sfințirea bisericii refăcute a avut loc pe 30 iunie 1647.

În 1765 se montează pe un balcon din lemn prima orgă, iar masa Domnului, ornamentată cu intarsii, a fost creată în 1820.

Turnul sudic nu a suportat greutatea clopotului uriaș și a fost necesară demolarea sa parțială, clopotul fiind mutat în actuala casă parohială aflată lângă biserică.

Primele reparații din epoca modernă au avut loc între 1910 și 1911. Acumse ridică balconul vestic în stil neogotic, pe care se așază orga construită de Firma Angster din Pecs în 1913. Alte lucrări de renovare au loc în perioada 1959-1961 când se reconstruiește parțial tavanul neogotic de deasupra coridorului.

Biserica a rămas un monument unic datorită vechimii și dimensiunilor sale, fiind cea mai mare construcție gotica de tip sală (cu o singura navă) din Transilvania și din sud-estul Europei. În 1603 călătorul Giovanni Argenti o descria drept „cea mai frumoasă din toată Transilvania". Are 34 m lungime și 15 lățime. Înălțimea pereților atinge 19 m. Biserica a fost clădită dintr-o singură navă, în spiritul franciscanilor, care nu doreau stâlpi de susținere sau prea multe ornamente, astfel încât credincioșilor să nu le fie perturbată atenția de nimic. Mobilierul aparține secolului XV, fiind realizat de mai mulți meșteri bistrițeni. Orga în stil rococo este din 1766 și este a doua orgă ca mărime după cea a Bisericii Negre din Brașov.

În 1651 a fost construit clastrul, în care a funcționat un colegiu universitar condus de eruditul János Apáczai Csere.

Colegiul Reformat din Cluj avea dreptul de a acorda diplome care erau echivalente celor acordate de alte academii italiene, spaniole, franceze sau germane.

Pe pereții bisericii se află cea mai bogată colecție de blazoane și steme din România aparținând unor nobili transilvăneni, unii dintre ei, cum ar fi principii Apafi I și II fiind de altfel înmormântați aici. Colecția a fost realizată de pastorul Gergely Herepei la sfârșitul secolului al XIX-lea. În extremitatea estică a lăcașului este dispus un monument dedicat ultimului voievod al Transilvaniei, Mihai Apafi I, realizat de Károly Kós în 1942.

În fața edificiului a fost amplasată copia statuii ecvestre a Sf. Gheorghe ucigând balaurul. Originalul, realizat în 1373, de sculptorii clujeni Gheorghe și Martin la comanda lui Carol al IV-lea, se află în palatul regal Hradciani din Praga.

Din anul 1960 în biserică sunt programate cu regularitate concerte de orgă, celebre pentru frumusețea lor.