Am trecut prin patru ani împreună, înghesuiţi într-o clasă de la etajul doi a unei clădiri vechi ce a învăţat material claselor I-VIII pe dinafară în timpul pe care l-a petrecut găzduind diferiţi elevi, diferiţi profesori, diferiţi directori.
În primele zile nici nu îmi trecea prin cap că acest vis frumos la care au contribuit douăzeci şi cinci de persoane – fără să punem la socoteală profii, care ne-au suportat gurile prea mari, bileţelele, neatenţia la ore sau remarcile nepoliticoase, şi personalul şcolii care ne-a fost alături, unii poate doar aduncându-ne zi de zi cosul cu cornuri si unt, ştiind că majoritatea vor ajunge pe podea sau tapet pentru pereţi, sau curaţând clasa goală după cursuri; clasă de a cărei uşi atârnă o plăcuţa veche pe care candva scria „VIII A" – se va termina atât de curând.
Noi. 8A. Doar un grup de adolescenti pe care dacă i-ai privi cu atenţie nu a-i zice că au ceva în comun. Dar avem: prietenia; chiar dacă uneori se manifestă prin palme, certuri sau idei trăznite ce nu îi amuză deloc pe cei ce au ghinionul să fie victimele acestora.
Acum patru ani noi şi doamna dirigintă aveam un vis: sa devenim un colectiv unit. Exceptând anumite momente în care ne vine să ne luăm de păr si apoi să plecăm pe drumuri total diferite, cred că am reuşit. Am ajuns din eu, tu, el, ea doar…noi. Şi nu am fi fost aceiaşi fără profesorii ce îşi sacrifică cel puţin o oră pe săptămână să îşi petreacă timpul cu noi. Cred că nu ar trebui menţionate orele în care primim puţină libertate şi suntem scutiţi de termeni, formule şi date care cu greu ne intră în cap; aşa că sar peste acest lucru, dar nu înainte de a adăuga ceva: „Mulţumim!". Şi mulţumim că aţi rămas între aceiaşi patru pereţi împortiva dorinţei dumneavoastră de a pleca şi de a ne uita – desigur, ştim că nu aţi putea face asta. Şi nu în ultimul rând, mulţumim pentru înţelegerea de care aţi dat dovadă, oferindu-ne note mai mari pentru a ne ajuta să ajungem la liceul dorit. Chiar dacă uneori s-a întâmplat opusul şi am fost depunctaţi pe nedrept, tot profesorii noştri rămâneţi şi veţi fi in amintirea noastră pentru totdeauna, cu bune si cu rele.
Un mesaj pentru viitorii şi actualii elevi ai şcolii: apreciaţi munca depusa de aceşti oameni care ţn ciuda faptului că nu sunt plătiţi cum trebuie continuă să predea, şi asta pentru voi, pentru a vă oferi educaţia pe care o meritaţi şi de care aveţi nevoie pentru ca mai târziu să ajungeţi unde veţi dori.
Nu pot să închei fără să îi mulţumesc doamnei diriginte care s-a străduit să ne ţină în frâu şi să scoată tot ce e mai bun din noi. Asa ca mulţumesc! Un singur lucru mai am de spus: nu sunteţi doar profesorii si diriginta noastra, ci sunteti o parte din noi, din 8A, cei ce vor fi mereu in frunte, datorită tuturor celor menţionaţi mai sus.
Sa nu versi lacrimi de invins
Cand esti in pragul tineretii
Pastreaza`le c`ai mult de plans
Pe drumul nesfarsit al vietii!
E greu sa plangi acolo
Unde radeai odata
Sa vezi cum fericirea
In lacrimi e scaldata!
E greu sa uiti clipele
Pe care le-ai petrecut
E greu sa uiti prietenii
Pe care i`ai avut!
Inima este o carte
Singura pe care`o ai
Altuia ca s`o citeasca
Niciodata sa n`o dai!
Afara bate vantul
Si rupe trandafirii
In clasa plang colegii
In clipa despartirii!
Fundita ?