Hey...Imi puteti scrie niste povesti de groaza super infioratoare? Sa nu fie banale. vreau sa ma sperii cu adevarat, stiti, ca tot ploua afara am chef de asa ceva. Cele mai infioratoare primesc funda. Multmesc anticipat! P. S. Pot fi si intamplari stranii din viata voastra, nu m-ar deranja daca le-ati expune si pe acestea pe langa povestile de groaza!

Heyy de ce nu intrii tu pe specrtul realitatii? acolo sunt o gramada de povesti de groaza unele mai interesante altele nu. dar ce citii succes

cauta pe net daca neaparat vrei asa ceva

Intra pe spectrulrealitatii.ro daseti acolo tot felul de povesti de groaza!

Intra pe spectrulrealitatii.ro gasesti acolo tot felul de povesti de groaza! [asta inseamna sa nu citesti ce scrii]

Fetele Din Belmez

"Fetele Belmez" sau "Fetele din Belmez" este considerat, de unii parapsihologi, a fi cel mai documentat si, "fara dubiu cel mai important fenomen paranormal al secolului 20″. Aflat in casa familiei Pereira din strada Reala nr. 5, Belmez de la Moraleda, Jaen, Spania, "Fetele Belmez" este fenomemul responsabil pentru numarul mare de turisti din Belmez.


Incepand cu anul 1971, au spus ca au vazut imaginile unor fete care, incontinuu si pe neasteptate, apar si dispar pe podeaua casei Pereira. Aceste fete si multe altele care au disparut ulterior, s-au tot aratat la intervale neregulate de timp in urmatorii 35 de ani si au fost fotografiate destul de des de ziaristi si oameni curiosi. Multi localnici au crezut ca aceste fete nu au fost facute "by human hands", lucru care i-a facut pe multi investigatori sa banuiasca ca este vorba despre un fenomen "thoughtographic" (abilitatea de a transpune, din punct de vedere parapsihologic, imaginile din mintea unei persoane pe suprafete sau, chiar in mintea altor peresoane-considerat de parapsihologi ca fiind o forma de parachinezie) facut inconstient de unul din membrii familiei, Maria Gmez Camara.


Pe de alta parte, cativa cercetatori sceptici au pus pe masa teoria falsificarii, spre deosebire de alte teorii parapsihice. Pentru ca "Fetele din Belmez" au aparut pe ciment, specialistii au putut analiza transformarile moleculare ce au avut loc. Dealtfel scepticii au elaborat teste indelungi pe acele fete si sustin ca sunt falsificate.

De-alungul istoriei au fost raportate o multime de fantome si evenimente paranormale. Dar ceea ce se intampla in Belmez incepand din 1971 este ceva remarcabil. Pe podeaua de ciment a unei case modeste, au inceput sa apara din senin figure umane. Fete ale unor persoane necunoscute, care s-au miscat, s-au incruntat, au zambit sau au plans. Fetele au fost acompaniate de catre sunete ciudate si voci subliminale. Multi cred ca sunt fetele unor morti din antichitate, care isi au locul de veci unde este construita casa.

O echipa de cercetatori renumiti a fost chemata sa investigheze. Si-au dat seama repede ca acesta este un fenomen paranormal foarte complex, imediat dupa ce au observat ca fetele isi schimba expresia si "evolueaza". Le-au numerotat si denumit. Unele fete au disparut si au aparut altele. O observatie foarte importanta a fost facuta, cand au observata ca fetele reactioneaza la starea de spirit a Mariei, femeia cea mai "apropiata" de ele.

Cercetatorii au gandit si un experiment. Au acoperit podeaua si au sigilat toate intrarile in bucatarie cu ceara, si au lasat totul asa in intuneric pentru 3 luni. Peste 3 luni, au deschis bucatarie in fata a mai multor martori. Toata lumea a obsevat ca fetele s-au miscat, au aparut unele noi, expresiile erau schimbate. Testele de ciment nu au aratat nimic neobisnuit, la fel si testele cu raze X si cele de radioactivitate. La acel moment, toata lumea era convinsa ca ceea ce se intampla este un fenomen supranatural fara explicatie

*Povestea lui Rhea

hea nu avea decat 13 ani si o dorinta nebuna.sa poata face vraji.era prietenoasa
si toata lumea o iubea,iar ea ii iubea pe toti.locuia cu mama si cu tatal ei si de curand
cu noul ei fratior,care abia se nascuse.era foarte fericita.intr-o zi fata s-a dus in pod sa
caute niste lucruri vechi de-ale bunicii,dar la un moment dat s-a impiedicat de o
scandura scoasa.cad s-a uitat mai bine,Rhea a vazut ca scandura iesea de tot si sub ea
era ceva.ca o carte.a scos-o.era o carte mica,de buzunar,cu coperta neagra si cu
inscriptii aurii.la inceput,nu a putut vedea ce scrie,nu descifra,dar fiind curioasa a
luat-o cu ea in camera.dupa ce a coborat,fata s-a dus in camera ei.din senin afara a
inceput sa tone si sa fulgere si o furtuna a inceput sa cada de nicaieri.fata steatea
la geam si se uita cum ploua,uitand cu totul de carte.la un moment dat,un fulger
a lovit casa de langa lac.casa despre care se spunea ca e bantuita,dar nu a patit nimic.
uimita Rhea a alergat jos sa-i spuna mamei ei ce a vazut,dar aceasta parca era in
transa.a alergat in camera ei si s-a asezat pe pat si a scos carticica.era frumoasa,
dar greu de descifrat.intr-un final a reusit sa inteleaga ce scria la inceput:"dragei
mele Eloise,pe care am iubit-o cu toata puterea mea si pe care m-am bucurat enorm
sa o vad moarta.ucigand-o cu propriile-mi maini.o sa-ti trimit cunostiinte curand,
draga mea!"Rhea nu stia ce insemna asta,dar ii placea cum suna.s-a apucat sa o
citeasca si a constatat ca era un fel de jurnal al unui criminal,dar nu-i stia numele.
cartea o incanta si desi la inceput ii fusese greu sa inteleaga ce scria in ea,mai tarziu a
inceput sa inteleaga totul.citea fara incetare,dar nu spusese nimanui despre ea.a
citit-o si a rascitit-o si de fiecare data descoperea ceva nou.de fiecare data intelegea
mai multe.intr-un paragraf scria ca Eloise si familia ei traisera in casa de langa lac si
ca drept dovada in nisa de sub patul de la etaj se afla un colier cu piatra neagra,care-i
apartinuse bunicii Eloisei.curioasa din fire,Rhea s-a hotarat sa vada daca-i adevarat
ce scria acolo,si,intr-o zi in care mama ei nu era acasa,a pleca la casa de langa lac.
spre surprinderea ei,usa de la intrare era deschisa,asa ca a intrat.totul era prafuit si
acoperit de cearceafuri albe.un ceas de perete mai functiona inca.dar cum era posibil?
in acea casa nu mai locuise nimeni de zeci de ani.poate chiar sute.dar acum.alta era
intrebarea.de ce nu fusese demolata?si de ce nu mai locuia nimeni acolo?Rhea era
confuza.dar totusi...si-a adus aminte de colier si s-a dus sus.a fost foarte surprinsa
cand a gasit colierul.era exact acolo!exact asa cum scria in carte!era identic!Rhea
l-a admirat.apoi si l-a pus la gat.din nou,o furtuna puternica s-a starnit de nicaieri si
fulgerele loveau peste tot.dintr-o data,in fata fetei s-a materializat ceva.o alta fetita,
care parea de varsta ei.Rheei nu-i venea sa creada de unde apruse si cine era?
fata a devenit tot mai vizibila,pana a ajus un om ca toti ceilalti.Rhea era ingrozita.
niciodata nu mai vazuse asa ceva.fata ii zambea si i-a intins mana.i-a spusca o cheama
Eloise si ca este spiritul fetei ce fusese ucisa in acea casa.Rhaea a tipat si apoi a lesinat.
cand s-a trezit era acasa in camera ei.nu stia ce se intampla,nici unde e.mama ei era
langa ea si i-a spus ca a gasit-o la usa de la intrare,lesinata.Rhea a vrut sa intrebe de
carte,de colier.de Eloise,dar mama ei a pus-o sa stea in pat linistita.fata era confuza.
ce vazuse oare?a bagat mana in buzunarul rochitei si a gasit cartea si colierul. L-a
pus la gat si parea ca nu se intampla nimic.apoi,totul s-a intunecat dintr-o data,usa
s-a trantit si s-a incuiat.lucrurile au inceput sa se invarta prin camera si Rhea a tipat.
parea ca nimani nu o aude,in afara de fetita care a aparut in camera.era sinistra.un
ochi ii iesea din orbita,atarnandu-i si balanganindu-se.in mana dreapta avea un cutit
cu lama lata din care curgea sange.sange proaspat.in mana stanga avea ceva din
cae curgea sange de asemenea...era Rita-catelusa Rheei.Rhea tipa din toate puterile,
dar nimani nu o ajuta.nimeni.Eloise a venit spre ea.a aruncat-o pe Rita intr-un colt
si a indreptat cutitul spre Rhea.apoi.ca un fum negru s-a apropiat de fata Rheei si.
a inceput sa se strecoare inauntrul ei.de acum,Rhea nu mai era Rhea.era un spirit
malefic inauntrul ei si o controla.in camera s-a facut din nou lumina si totul a revenit
la normal.cat mai putea fi normal.totul pare ca si inainte.diferenta era ca ochii
Rheei straluceau diavoleste si ea nu mai era fata de dinainte.era alta.calvarul a
inceput pentru cei din jurul ei.Rhea se schimbase.nu mai radea,nu mai iubea,nu se mai
distra.tot ce facea era sa tipe la toti,sa le spuna cat ii uraste,sa stea inchisa in camera
ei.mama ei a vazut ca nu are ce sa-i faca si a lasat-o in pace.s-a concentrat mai mult
asupra sotului ei,a copilului nou-nascut si a serviciului.nimeni nu mai statea in
preajma Rheei,toti o ocoleau.intr-o zi,un coleg de scoala a facut o gluma cu ea.fata s-a
suparat atat de tare,incat ochii au incepu sa ii se coloreze in galben si parca aruncau
vapai in jur.toi s-au speriat si au plecat,lasand-o pe fata singura.dupa cateva zile de la
incident,baiatul a suferit un acident.o masina a trecut peste el,facandu-l literalmente
una cu pamantul.Rhea era mai retrasa ca oricand.nu mai vorbe cu nimeni si ura pe
toata lumea.atunci a inceput Eloise sa simta pentru prima data nevoia sa ucida.nu stia
cum si de ce.stia doar ca trebuie sa ucida!a inceput cu oameni vagabonzi carora le taia
gatul,ii injunghia de zeci de ori sau ii mutila pana ii lasa fara suflare.nimani nu stia
cine e faptasul crimelor sau de ce le comitea.nici macar Rhea.dupa ce s-a saturat de
macelarit oameni necunoscuti,Eloise o forta pe Rhea sa ucida apropiati de-ai ei,rude
sau prieteni.fata o asculta,se supunea,dar fara sa stie ce face.era de o cruzime rara,
dar Eloise era incantata.credea ca in felul acela se razbuna pe tatal ei,cae fusese atat
de rau cu ea si care o ucisese fara mila.vroia sa-i omoare si ea pe toti,cu tot atata
cruzime.sa simta si ei ce a simtit ea.ii facea placere,o innebunea,adora sa ucida.de
sute de ani ademenea ficare copil din familiile care se mutau in casa vecina cu casa de
langa lac,le poseda trupurile si ucidea.era incantata.de data asta victima era Rhea.
dintre toti,pe ea o iubea cel mai mult,ea ii rezistase si ii adapostise sufletul cel mai mult.
cu ea se putea juca cel mai usor.intr-o zi s-a saturat si de Rhea.era
obosita si vroia sa doarma,asa ca s-a hotarat sa scape de ea,dar nu inainte de a mai
ucide pentru ultima oara.deocamdata.era noapte si totul era linistit in jur.prea linistit.
Rhea s-a trezit din somn si s-a dus la bucatarie.cutitul stralucea in mana ei.era
minunat.copilul dorme linistit in patutul lui.arata asa hidos!era prea mic si prea
finut.Eloise il ura.a ridicat cutitul si i-a taiat capul.ce frumos curgea sangele!ce
frumos era.mai ca-i venea sa tipe de bucurie.dar nu-si permitea,nu inainte de a
termina ce avea de facut.a facut corpul copilului bucatele mici si apoi la dezmembrat,
punandu-i capul in locul picioarelor.fericita s-a indreptat sre dormitorul parintilor.
si-a facut treaba repede,fara alte artificii.mamei i-a infipt vatraiul in gat,dupa care
i-a despicat pieptul scotandu-I inima pe care i-a pus-o acesteia in mana…tatalui i-a
facut mai ult rau,torturandu-l fara mila.prima data,i-a taiat degetele de la mani.
acesta s-a trezit tipand,dar fara sa poata face nimic impotriva fetitei nemiloase.
aceasta il tintuia la pamant ranindu-l din ce in ce mai mult,pana cand intr-un final a
murit.a luat trupul lui si l-a asezat peste cel al femeii facandu-l sa stea in asa fel incat
sa para ca el i-a scos inima.era atat de vesela.a inceput sa cante si sa danseze.Rhea era
epuizta,dar Eloise nici nu baga de seama.intr-un final,observand ca Rhea era prea
obosita a iesit din corpul ei,nu inainte de a-I face sa explodeze toate venele din corp.
fata a murit in chinuri groaznice.Eloise a plecat sa-si astepte urmatoarea victima.pe
moment era multumita.nici pana in present lumea nu a inteles ce s-a intamplat in
acea casa.dupa 35de ani,casa a fost cumparata de o familie cu 4 copii.era timpul ca
Eloise sa se trezeasca din nou.


sunt cam lungi dar sper sa iti placa! sunt de pe spectrul realitatii

Intra pe spectrul realitatii.Iti recomand povestea Ultima zi din Viata.Pe mine m-a speriat rau de tot povestea aia.

Http://www.starszone.eu/membrii.php?id=4350

Http://www.youtube.com/watch?v=GJpQ0i1XYqY

Intra pe spectrul realitatii la povestea delicia. daca tot ai cef de asa ceva.

Intr-o noapte,o fata pe nume Laria a trebuit sa ramana singura acasa, parintii ei fiind plecati la prieteni pentru a sarbatori aniversarea unui amic.
Laria era o fetita de sapte ani foarte draguta si prietenoasa. Avea parul brunet-deschis si ochii de un albastru marin.Ea era foarte talentata la pictura si desen. Laria avea niste creatii foarte vesele, cum de fel, ea era o persoana bine dispusa.
Dupa ce parintii ei plecasera, fata incuie usa si geamurile iar apoi, se duse in camera ei de la etaj sa se uite la televizor. Dintr-o data televizorul se stinse. Fata incerca sa-l reaprinda dar nu reusi. Atunci s-a hotarat sa mearga in patul ei si sa citeasca o carte. Aprinse veioza colorata de langa patul ei si incepu sa citeasca. Dintr-o data se auzira niste batai in geam dar fata nu le dadu atentie fiind foarte ocupata in a citi noua poveste. Insa bataile insistara, facand zgomot din ce in ce mai tare si fereastra se deschise cu un sunet infiorator. Fata speriata s-a dus sa inchida geamul si cand l-a inchis de el s-a lipit o fata ciudata. Chipul fetei era alb ca varul iar ea radea diabolic uitandu-se drept in ochii infricosati si tulburati ai Lariei si fortand incuietoarea geamului.Laria a tipat de spaima si s-a ascuns sub patura tremurand si murmurand:’’Pleaca!’’, ‘’Pleaca!’’. Insa fata de la geam a auzit-o si a inceput sa vorbeasca pe un ton diabolic:’’Nu voi pleca!’’,’’Ha ha ha!’’. Cuvintele fetei rasunau in urechea Lariei. Dintr-o data bataile se oprira si in casa se asternu o liniste de mormant. Insa linistea trecu ca o clipa si deodata pasi se auzira urcand spre etaj. Laria stia ca fata vine dupa ea si s-a dus si si-a incuiat usa camerei. Pasii se auzeau din ce in ce mai aproape si cu fiecare pas frica din inima Lariei crestea si crestea…………. Cand pasii au ajuns in dreptul dormitorului Lariei, s-au oprit si o secunda mai incolo clanta incepu sa se miste cu multa forta. Inca o smucire a clantei……………Usa se deschide! O mana alba o impinge si scartaitul tulbura inima Lariei. Din pragul usii apare o silueta alba cu un par negru, ochi rautaciosi si zambet infiorator. Se apropie de patul Lariei si trase plapuma de pe fata impietrita de frica.Laria simtea cum mainile reci ale fetei o strangeau de gat incet, incet……. Dupa o clipa de gandire Laria se ridica iar chipul fetei era plin de sange si acum era si mai infiorator dar Laria, cuprinsa toata de un fior, a reusit sa isi adune curajul si a trecut prin fata diabolica. Atunci Laria si-a dat seama ca fata era o fantoma dar nu a stat sa vada ce se intampla si a luat-o la fuga prin holul intunecat al casei. In camerile in care intra vedea chipul groaznic al fantomei si cum intindea mana alba sa o apuce. Cand se uita in oglida fantoma o urmarea si cand sa o prinda, Laria reusea sa scape.In spatele ei parca simtea degetele fantomei reci incercand din rasputeri sa o prinda. Cand Laria a ajuns la scari, vrand sa iasa din casa, s-a impiedicat de o treapta si a cazut. Incerca sa se ridice cat mai repede, in ciuda loviturii, dar a fost prea tarziu. Fantoma o prinse de glezna si o strangea din ce in ce mai tare. Victima urla de durere si cu ultimele puteri a incercat sa se elibereze din stransoare.Cand a ajuns la usa era incuiata iar cheile erau la etaj. Disperata, Laria a alergat spre bucatarie incercand sa ia ceva cu care sa se apere. Din sertar a luat un cutit si l-a indreptat spre fantoma..Cand fantoma a mai facut un pas fata a aruncat cutitul catre ea.Cutitul trecu prin fantoma si aceasta s-a ridicat in aer si a inceput sa rada diabolic deasupra fetei care lesinase. Dintr-o data usa se deschise si parintii Lariei au venit. Fantoma a disparut si parintii si-au gasit fata lesinata.Acestia au stropit-o cu apa iar ea si-a revenit.Laria a vrut sa spuna ce s-a intamplat dar a vazut fantoma la geam si a tacut..Laria a spus ca a avut doar un cosmar si s-a dus sa se culce desi nu a putut dormi deloc. Fantoma numai revenise.In urmatoarea zi Laria s-a dus la scoala si i-a povestit prietenei ei ce se intampla. Cele doua fete au hotarat sa se intalneaca la casa Lariei si sa alunge fantoma.Cand au ajuns s-au dus in dormitorul ei sa se joace, asteptand fantoma.Parintii Lariei dormeau inca dupa o zi grea de munca si petrecerea amicului lor.Cand orologiul batu miezul noptii rasul diabolic al fantomei se auzi din nou. Fetele erau precaute, una statea la geam si cealalta la usa insa nimeni si nimic nu dadu semne ca ar vrea sa intre.Deodata usa sifonierului Lariei se deschise cu putere iar glasurile fetelor erau impietrite de frica. Fantoma se vazu in sifonier cu acelasi chip groaznic. Fantoma se ridica in aer si intra in prietena Lariei, posedand-o.Laria era speriata de moarte si deodata a vazut cum chipul prietenei ei se schimba, se face palid si plin de sange iar mainile se fac albe si reci, ca ale fantomei. Fantoma o prinse din nou de gat pe Laria iar fata, disperata, descuie usa dormitorului si alerga in baie si se incuie acolo.Un moment a fost liniste dar dupa aceea din robinet si din cada a inceput sa tasneasca sange.Laria se sperie si iesi din baie in hol unde totul parea normal. Deodata, Laria simtii cum ii curge ceva pe umar, se uita pe tavan si isi vazu prietena moarta, agatata de tavan. Sangele ei curgea pe umarul Lariei. Laria fugi in camera parintilor ei si acestia disparusera insa fantoma aparu drept in fata Lariei cu chipul ei fioros si cu ranjetul diabolic.Laria tipa dar nimeni nu o putu auzi. Fata disperata fugi la parter dar usa era incuiata iar cheile erau la parintii ei si parintii ei nu mai erau. Laria isi lua avant si sari prin geam. Bucatile ascutite o ranira si sangele i se prelingea pe haine si pe iarba. Vazuta afara din casa, Laria incepu sa fuga si fantoma o urmarea.Cand trecea pe langa felinare, acestea palpaiau si se stingeau lasand totul in intuneric. Fata inspaimantata pana in adancul sufletului, incerca sa urle, dar ceva parca o apasa pe corzile vocale si nu putea vorbi.Alerga si alerga pana cand cazu la pamant, sfasiata de puteri.Incerca sa ridice o data privirea si sa vada fantoma dar fantoma disparuse si soarele isi arata primele raze.Atunci Laria si-a dat seama ca fantoma dispare cand soarele rasare si reapare cand se lasa intunericul.
Fata nu se mai putea intoarce in casa fiindca parintii ei nu mai erau si casa era o inchisoarea a spaimei.Atunci Laria se decise sa cerseasca, fiind prea mica sa isi ia o slujba.Se gandea in mintea ei ca probabil cuiva I se va face mila de ea si o va lua acasa.Laria se aseza la coltul unei strazi, cu hainele murdare iar ea foarte obosita se sprijini de zidul rece al cladirii din spatele ei dar nu putu dormi si s-a gandit sa inceapa sa cerseasca. Fata intindea mana ranita spre fiecare calator, dar toti o priveau cu frica si dispret de parca ar sti ca o fantoma o urmarea si chinuia. Fata se uita des la soare si parca se ruga la el sa nu apuna.Mai spre seara o doamna imbracata in negru cu fata acoperita tot de o gluga neagra se opri langa fata. Laria se gandea ca femeia era nefericita ca si ea dar dintr-o data privirea ii zbura la soare si vazu cum ultima raza paleste si lasa cerul decat cu o roseata care in scurt timp disparu si lasa cerul intunecat.Laria se uita din nou la doamna si observa cum isi da gluga jos si sub aceasta, fata recunoscu chipul palid si plin de sange al fantomei si ochii ei negri.De sub buzele vinetii ala fantomei s-au auzit niste cuvinte murmurate:’’Ultima ta noapte, fetit-o!’’. Laria se sperie ingrozitor si chipul ei se albi la fel ca al fantomei si incepu sa fuga dar fantoma o zgarie pa spate. Sangele curgea in siroaie dar fata continua cu greu sa mearga si deodata, langa un cimitr, se opri si cazu.Se intoarse si vazu fantoma cum venea spre ea incet, incet, pe dara de sange cu zambetul ei diabolic pe fata. Laria tresari, se ridica si incepu sa alerge din nou. Atunci se auzi cum fantoma porneste cu putere in zbor, lasand in urma ei zgomotul vantului.Se indrepta spre fata si o apuca de glezna. O tari in cimitir si o aseza pe o movila de pamant.Laria ridica privirea, desi simtea ca va regreta.Vazu fantoma cum se baga in pamant si dispare.Laria era incredibil de bucuroasa insa deodata pamantul de sub ea se cutremura si o mana osoasa o apuca de brat si o alta mana o apuca de celalalt brat.Mainile stransera din ce in ce mai tare pana cand din bratele Lariei iesi cu putere sange si fata urla de durere si tipatul ei se auzi adanc in noapte. Fata nu stia ce o trage dar auzi un ras malefic si stiu ca fantoma o tragea si aceasta radea malefic pana cand a bagat-o pe Laria in pamant iar apoi se ridica si vazu cum spiritul fetei paraseste trupul.Un zambet de satisfactie se ivi pe chipul palid al fantomei si disparu in aer, in cautare de noi victime.

Intr-o noapte, o fata pe nume Laria a trebuit sa ramana singura acasa, parintii ei fiind plecati la prieteni pentru a sarbatori aniversarea unui amic.
Laria era o fetita de sapte ani foarte draguta si prietenoasa. Avea parul brunet-deschis si ochii de un albastru marin.Ea era foarte talentata la pictura si desen. Laria avea niste creatii foarte vesele, cum de fel, ea era o persoana bine dispusa.
Dupa ce parintii ei plecasera, fata incuie usa si geamurile iar apoi, se duse in camera ei de la etaj sa se uite la televizor. Dintr-o data televizorul se stinse. Fata incerca sa-l reaprinda dar nu reusi. Atunci s-a hotarat sa mearga in patul ei si sa citeasca o carte. Aprinse veioza colorata de langa patul ei si incepu sa citeasca. Dintr-o data se auzira niste batai in geam dar fata nu le dadu atentie fiind foarte ocupata in a citi noua poveste. Insa bataile insistara, facand zgomot din ce in ce mai tare si fereastra se deschise cu un sunet infiorator. Fata speriata s-a dus sa inchida geamul si cand l-a inchis de el s-a lipit o fata ciudata. Chipul fetei era alb ca varul iar ea radea diabolic uitandu-se drept in ochii infricosati si tulburati ai Lariei si fortand incuietoarea geamului.Laria a tipat de spaima si s-a ascuns sub patura tremurand si murmurand:’’Pleaca!’’, ‘’Pleaca!’’. Insa fata de la geam a auzit-o si a inceput sa vorbeasca pe un ton diabolic:’’Nu voi pleca!’’,’’Ha ha ha!’’. Cuvintele fetei rasunau in urechea Lariei. Dintr-o data bataile se oprira si in casa se asternu o liniste de mormant. Insa linistea trecu ca o clipa si deodata pasi se auzira urcand spre etaj. Laria stia ca fata vine dupa ea si s-a dus si si-a incuiat usa camerei. Pasii se auzeau din ce in ce mai aproape si cu fiecare pas frica din inima Lariei crestea si crestea…………. Cand pasii au ajuns in dreptul dormitorului Lariei, s-au oprit si o secunda mai incolo clanta incepu sa se miste cu multa forta. Inca o smucire a clantei……………Usa se deschide! O mana alba o impinge si scartaitul tulbura inima Lariei. Din pragul usii apare o silueta alba cu un par negru, ochi rautaciosi si zambet infiorator. Se apropie de patul Lariei si trase plapuma de pe fata impietrita de frica.Laria simtea cum mainile reci ale fetei o strangeau de gat incet, incet……. Dupa o clipa de gandire Laria se ridica iar chipul fetei era plin de sange si acum era si mai infiorator dar Laria, cuprinsa toata de un fior, a reusit sa isi adune curajul si a trecut prin fata diabolica. Atunci Laria si-a dat seama ca fata era o fantoma dar nu a stat sa vada ce se intampla si a luat-o la fuga prin holul intunecat al casei. In camerile in care intra vedea chipul groaznic al fantomei si cum intindea mana alba sa o apuce. Cand se uita in oglida fantoma o urmarea si cand sa o prinda, Laria reusea sa scape.In spatele ei parca simtea degetele fantomei reci incercand din rasputeri sa o prinda. Cand Laria a ajuns la scari, vrand sa iasa din casa, s-a impiedicat de o treapta si a cazut. Incerca sa se ridice cat mai repede, in ciuda loviturii, dar a fost prea tarziu. Fantoma o prinse de glezna si o strangea din ce in ce mai tare. Victima urla de durere si cu ultimele puteri a incercat sa se elibereze din stransoare.Cand a ajuns la usa era incuiata iar cheile erau la etaj. Disperata, Laria a alergat spre bucatarie incercand sa ia ceva cu care sa se apere. Din sertar a luat un cutit si l-a indreptat spre fantoma..Cand fantoma a mai facut un pas fata a aruncat cutitul catre ea.Cutitul trecu prin fantoma si aceasta s-a ridicat in aer si a inceput sa rada diabolic deasupra fetei care lesinase. Dintr-o data usa se deschise si parintii Lariei au venit. Fantoma a disparut si parintii si-au gasit fata lesinata.Acestia au stropit-o cu apa iar ea si-a revenit.Laria a vrut sa spuna ce s-a intamplat dar a vazut fantoma la geam si a tacut..Laria a spus ca a avut doar un cosmar si s-a dus sa se culce desi nu a putut dormi deloc. Fantoma numai revenise.In urmatoarea zi Laria s-a dus la scoala si i-a povestit prietenei ei ce se intampla. Cele doua fete au hotarat sa se intalneaca la casa Lariei si sa alunge fantoma.Cand au ajuns s-au dus in dormitorul ei sa se joace, asteptand fantoma.Parintii Lariei dormeau inca dupa o zi grea de munca si petrecerea amicului lor.Cand orologiul batu miezul noptii rasul diabolic al fantomei se auzi din nou. Fetele erau precaute, una statea la geam si cealalta la usa insa nimeni si nimic nu dadu semne ca ar vrea sa intre.Deodata usa sifonierului Lariei se deschise cu putere iar glasurile fetelor erau impietrite de frica. Fantoma se vazu in sifonier cu acelasi chip groaznic. Fantoma se ridica in aer si intra in prietena Lariei, posedand-o.Laria era speriata de moarte si deodata a vazut cum chipul prietenei ei se schimba, se face palid si plin de sange iar mainile se fac albe si reci, ca ale fantomei. Fantoma o prinse din nou de gat pe Laria iar fata, disperata, descuie usa dormitorului si alerga in baie si se incuie acolo.Un moment a fost liniste dar dupa aceea din robinet si din cada a inceput sa tasneasca sange.Laria se sperie si iesi din baie in hol unde totul parea normal. Deodata, Laria simtii cum ii curge ceva pe umar, se uita pe tavan si isi vazu prietena moarta, agatata de tavan. Sangele ei curgea pe umarul Lariei. Laria fugi in camera parintilor ei si acestia disparusera insa fantoma aparu drept in fata Lariei cu chipul ei fioros si cu ranjetul diabolic.Laria tipa dar nimeni nu o putu auzi. Fata disperata fugi la parter dar usa era incuiata iar cheile erau la parintii ei si parintii ei nu mai erau. Laria isi lua avant si sari prin geam. Bucatile ascutite o ranira si sangele i se prelingea pe haine si pe iarba. Vazuta afara din casa, Laria incepu sa fuga si fantoma o urmarea.Cand trecea pe langa felinare, acestea palpaiau si se stingeau lasand totul in intuneric. Fata inspaimantata pana in adancul sufletului, incerca sa urle, dar ceva parca o apasa pe corzile vocale si nu putea vorbi.Alerga si alerga pana cand cazu la pamant, sfasiata de puteri.Incerca sa ridice o data privirea si sa vada fantoma dar fantoma disparuse si soarele isi arata primele raze.Atunci Laria si-a dat seama ca fantoma dispare cand soarele rasare si reapare cand se lasa intunericul.
Fata nu se mai putea intoarce in casa fiindca parintii ei nu mai erau si casa era o inchisoarea a spaimei.Atunci Laria se decise sa cerseasca, fiind prea mica sa isi ia o slujba.Se gandea in mintea ei ca probabil cuiva I se va face mila de ea si o va lua acasa.Laria se aseza la coltul unei strazi, cu hainele murdare iar ea foarte obosita se sprijini de zidul rece al cladirii din spatele ei dar nu putu dormi si s-a gandit sa inceapa sa cerseasca. Fata intindea mana ranita spre fiecare calator, dar toti o priveau cu frica si dispret de parca ar sti ca o fantoma o urmarea si chinuia. Fata se uita des la soare si parca se ruga la el sa nu apuna.Mai spre seara o doamna imbracata in negru cu fata acoperita tot de o gluga neagra se opri langa fata. Laria se gandea ca femeia era nefericita ca si ea dar dintr-o data privirea ii zbura la soare si vazu cum ultima raza paleste si lasa cerul decat cu o roseata care in scurt timp disparu si lasa cerul intunecat.Laria se uita din nou la doamna si observa cum isi da gluga jos si sub aceasta, fata recunoscu chipul palid si plin de sange al fantomei si ochii ei negri.De sub buzele vinetii ala fantomei s-au auzit niste cuvinte murmurate:’’Ultima ta noapte, fetit-o!’’. Laria se sperie ingrozitor si chipul ei se albi la fel ca al fantomei si incepu sa fuga dar fantoma o zgarie pa spate. Sangele curgea in siroaie dar fata continua cu greu sa mearga si deodata, langa un cimitr, se opri si cazu.Se intoarse si vazu fantoma cum venea spre ea incet, incet, pe dara de sange cu zambetul ei diabolic pe fata. Laria tresari, se ridica si incepu sa alerge din nou. Atunci se auzi cum fantoma porneste cu putere in zbor, lasand in urma ei zgomotul vantului.Se indrepta spre fata si o apuca de glezna. O tari in cimitir si o aseza pe o movila de pamant.Laria ridica privirea, desi simtea ca va regreta.Vazu fantoma cum se baga in pamant si dispare.Laria era incredibil de bucuroasa insa deodata pamantul de sub ea se cutremura si o mana osoasa o apuca de brat si o alta mana o apuca de celalalt brat.Mainile stransera din ce in ce mai tare pana cand din bratele Lariei iesi cu putere sange si fata urla de durere si tipatul ei se auzi adanc in noapte. Fata nu stia ce o trage dar auzi un ras malefic si stiu ca fantoma o tragea si aceasta radea malefic pana cand a bagat-o pe Laria in pamant iar apoi se ridica si vazu cum spiritul fetei paraseste trupul.Un zambet de satisfactie se ivi pe chipul palid al fantomei si disparu in aer, in cautare de noi victime.

Incearca si aici
http://sangesitrandafiri.wordpress.com
sper ca te'am ajutat

A fost o data o floare, pe camp. Intr-o zi a vent un tractor si vrum vrum peste ea.
De atunci campul este bantuit de.....tractor, findca floarea era trandafir si i s-a spart roata.A cazut fost intr-un lac si si a fost mancat de monstrul din Locc-Ness.

Povestile astea mi le-a spus bunica, a copilarit intr-un sat.

in sat era o fata care facea dansuri populare. intr-o seara se intorcea de la repetitii pentru. un spectacol.era iarna.pe vremea aia iarna era grea si strada nu era luminata.
cum spuneam, fata mergea spre casa si dintr-o data s-a oprit pentru. a vazut un om alb si inalt de tot, de nici nu i se vedea capul. fata speriata a fugit acasa si a povestit totul mamei ei.
dupa un timp fata s-a imbolnavit.nu putea sa se miste. in tot acest timp un nuc a inceput sa creasca langa geamul ei, de nicaieri, in mijlocul iernii.iar pe zi ce trece fata era tot mai bolnava, iar nucul crestea tot mai mare si mai frumos.
dupa vreo 5 luni, fata a murit, insa ciudat ca nucul era imens.
PS: nu stiu cat de adevarata e povestea. bunica spune ca a fost si la inmormantarea fetei.

alta poveste spune ca un barbat venea la 12 de la carciuma. pe acolo se spune ca nu e bine sa umbli noaptea de marti, la miezul noptii ca altfel s-ar putea sa calci pe urmele dracului si sa te hipnotizeze.
barbatul a disparut.a fost gasit cateva luni mai tarziu hoinarind prin padure fara sa isi aminteasca nimic din ce i s-a intamplat. O_o

PS:cauta pe net povestea fantomei din Cicarlau;-)

E ADEVARATA...
Dusseldorf, 1929. Intr-un climat tulbure, dominat de tensiuni politice si de luptele de strada dintre extremistii nazisti si simpatizantii altor partide, intreaga natiune germana urmarea cu sufletul la gura ascensiunea necunoscutului, pe atunci, Adolf Hitler si a partidului sau de dreapta. Putini aveau, insa, sa se mai gandesca la viitor in momentul in care, pe prima pagina a ziarelor din toata tara, isi facea loc un personaj enigmatic si sangeros ce reusea, in numai cateva luni, sa il faca pana si pe Jack Spintecatorul sa para un inocent. Presa il botezase „Vampirul din Dusseldorf".
Monstrul fara chip

Era 3 februarie, 1929, atunci cand Martha Kuhn, o croitoreasa din Geresheim, cartier marginas al Dusseldorfului, cadea victima primului atac al celui ce avea sa ingrozeasca in curand o tara intreaga. Atacatorul, cu fata acoperita de un fular, o injughiase pe biata femeie de 25 de ori cu o foarfeca. Doar aparitia unui automobil care oprise la strigatele victimei il determinase pe criminal sa lase treaba neterminata. In ciuda varstei inaintate, femeia supravietuise loviturilor, fara, insa, a putea oferi vreun indiciu asupra celui care incercase sa o ucida. Peste numai cinci zile, cadravul unei fetite de 8 ani, Rosa Ohliger, era descoperit intr-o gradina publica. La fel ca si in cazul primului atac, arma crimei era tot o foarfeca. De data aceasta, nimeni nu auzise strigatele copilului, iar „monstrul fara chip" apucase sa isi duca la finalizare activitatea macabra. Ramasitele purtau urmele unui atac furibund si, din cate se pare, ucigasul se intorsese la locul crimei pentru a incinera victima. La 2 martie, Rudolf Scheer, un muncitor in varsta de 45 de ani a fost descoperit fara suflare pe o alee intunecoasa. Acesta fusese izbit in zona capului si gatului cu atata violenta incat a fost, practic, decapitat. Intr-una dintre rani ramasese lama unei foarfece.

Groaza care i-a cuprins pe locuitorii orasului este lesne de inteles. Lumea rememora deja asasinatele de la Withechapel, Londra, si misterioasa figura a lui Jack Spintecatorul. Presa, la randul ei, atribuia atacurile unui singur personaj. In fond, asemanarile stranii dintre crime erau evidente. Autoritatile inmulteau patrulele nocturne si dublau paza scolilor. Localurile din Dusseldorf intrau in atentia informatorilor si a agentilor de politie, iar populatia era sfatuita sa nu mai circule pe strazi dupa lasarea intunericului.

Cu toate acestea, la inceputul lunii aprilie, alte doua tinere erau atacate de acelasi necunoscut. Din fericire, ambele reusisera sa scape de agresorul care, de aceasta data, incercase sa isi ucida victimele prin strangulare. Lenna Penning si Gertrude Falke nu au putut nici ele sa dea informatii amanuntite politiei. Din cele doua declaratii reiesea ca atacatorul era un barbat de varsta mijlocie, de talie mijlocie, care purta o palarie trasa pe ochi si un fular deasupra gurii…un portret care se putea potrivi unui sfert dintre barbatii din Dusseldorf.

Pentru a evita un scandal public, politia germana aresteaza un librar, Johann Strausberg, mare amator de romane politiste, care afirma sus si tare ca el nu este altcineva decat Vampirul din Dusseldorf. Nimeni nu ii da, insa, crezare si pe buna dreptate. La 29 iulie, o alta tanara, Emma Gros, este descoperita la marginea unui pod dupa ce fusese mutilata si ucisa cu bestialitate. Se pare ca atacatorul incercase sa o crucifice pentru a-i soca pe trecatori. Doua saptamani mai tarziu, Maria Hahn, o guvernanta in varsta de 20 de ani este gasita in urma informatiilor pe care insusi criminalul le lasase intr-o scrisoarea adresata politiei. Fusese injunghiata de peste 20 de ori.

A fost picatura care a umplut paharul. Populatia revoltata ataca sediul politiei spargand geamurile si transformand usile in tandari. Se pare, insa, ca astfel de manifestari nu faceau decat sa il ambitioneze pe ucigasul care ajunsese sa ii ironizeze fatis pe politisti. Luna august aducea, astfel, o serie de atacuri fara precedent. Anna Goldhausen, o bona in varsta de 18 ani si angajatoarea acesteia, o anume doamna Mantel, precum si un barbat, Heinrich Kornblum erau atacati cu brutalitate. Din nefericire, ultimul nu a mai putut fi salvat dupa ce agresorul ii infipsese adanc o foarfeca intre omoplati. Trei zile mai tarziu dupa acestea ultima crima, Louize Lenzen, de 14 ani, si Gertrude Hammacher, de numai 5 ani, sunt descoperite fara suflare intr-un parc… iar lista orgiilor de sange va continua.

Lumea incepea sa se intrebe daca nu cumva ucigasul este chiar Diavolul. Cum altfel ar fi fost posibil sa scape de fiecare data? Mai mult, scrisoarea pe care ucigasul o trimisese mamei uneia dintre fetele ucise parea sa intareasca astfel de pareri. Dupa ce descrisese detaliat modul in care ii ucisese fiica, acesta incheia: „Scumpa doamna, am nevoie de sange asa cum altii au nevoie de alcool!".

Neputincioasa, politia incepe sa faca tot felul de arestari ciudate. Waldemar Stelzer, un nudist ce se credea viitorul Papa ajunge primul dupa gratii. La scurt timp, el va fi trimis dupa Johann Strausberg intr-o spital de boli nervoase. Vagabonzi, comis-voiajori, simpli petrecareti, cu totii iau drumul sectiilor de politie. Ernst Ortz, un fermier din apropierea Dusseldorfului este arestat doar pentru vina de a fi posedat o cazma, caz ce nu face decat sa irite si mai mult populatia. Era, insa, aproape sigur ca „Vampirul" nu se numara printre ei.
Sfarsitul cosmarului

La fel cum s-a intamplat in multe alte cazuri, hazardul avea sa fie cel care va juca un rol hotarator in prinderea ucigasului care teroriza populatia de aproape un an. Mai intai a fost o scrisoare pe care posta germana a ratacit-o, oferind-o altui destinatar. Batrana care a primit scrisoare nu a rezistat tentatiei de a o deschide si afla, astfel, marturisirea unei tinere ce fusese atacata in modul deja cunoscut de toata lumea. Cel mai important lucru a fost acela ca fata, Maria Budlich, notase adresa la care fusese invitata de atacator: strada Metmannerstrasse, nr.71, etajul IV.

Alertata, politia ajunge intr-un timp record la adresa semnalata, acolo unde o gaseste pe sotia unui functionar marunt, Peter Kurten. Desi, initial, aceasta neaga orice amestec al sotului ei in crimele din ultimele luni, la scurt timp dupa inceperea interogatoriului ea izbucneste in plans si recunoaste faptul ca stia tot ceea ce se intampla. Amenintarile cu moarte fusesera cele care o oprisera sa marturiseasca adevarul autoritatilor. Tot ea le indica si locul in care Kurten putea fi gasit. In aceeasi zi, suspectul este arestat si confruntat cu Maria Budlich.

Desi abordase o pozitie de forta, hartuindu-i pe anchetatori cu acuze si injurii, Peter Kurten isi schimba total atitudinea in momentul confruntarii cu tanara. Cu nonsalanta, acesta recunostea: „Ei bine, eu sunt! Eu sunt Vampirul din Dusseldorf!". In momentul reconstituirii crimelor, cinismul arestatului intrece, practic, orice inchipuire. Kurten vorbea permanent, fara a se putea opri, si dadea amanunte socante pe care nimeni nu i le ceruse. Mai mult, era evident ca rememorarea crimelor ii facea o nespusa placere. Parea ca nu vroia decat sa fie in centrul atentiei si ca placerile sale macabre ar fi trebuit sa fie usor de inteles de cei din jur.

Misterele apar in momentul in care acuzatul era transferat la spitalul din Bevenburg Hau pentru a i se efectua testele psihiatrice. Verdictul a fost unul socant: Peter Kurten era perfect sanatos. Medicii si psihanalistii vremii se dovedisera incapabili sa descopere motivul pentru care vederea sangelui ii provoca o atat de mare satisfactie ucigasului. Acesta marturisise ca in copilarie ii facea placere sa ucida animale si ca avusese mai multe tentative de omucidere. Urmand exemplul tatalui sau, Kurten isi molestase surorile mai mici si chiar incercase sa le inece pe doua dintre ele. Si totusi, specialistii, nu putini, sustineau ca Vampirul nu avea niciun fel de problema psihica.

In timpul procesului, Peter Kurten a incercat sa ii convinga pe judecatori ca este iresponsabil. Confruntat cu rapoartele medicilor, acesta si-a schimbat brusc declaratia invocand o copilarie nefericita alaturi de un parinte nebun. Intr-un final, acesta ajunge sa blameze razboiul prin care trecuse si intreaga societate umana. In sinea lui, inca spera sa fie gratiat.

Gasit vinovat pentru 9 omoruri in forma deosebit de grava, 7 tentative de omor si acte de piromanie, Kurten a fost condamnat la moarte prin ghilotinare, executie dusa la indeplinire la 8 iulie 1931, in inchisoarea din Koln. In momentul in care a fost urcat pe esafod, acesta s-a dresat calaului :"Spune-mi, te rog, este adevarat ca dupa ce capul meu va cadea, voi fi capabil sa aud, pentru cateva secunde, sunetul propriului meu sange atunci cand se scurge din corp?…Aceasta ar fi placerea care sa puna capat oricarei alte placeri."

Cazul „Vampirului din Dusseldorf" suscita si astazi interes, la aproape 70 de ani de la moartea lui Peter Kurten. Nici pana in prezent nu s-a putut explica pe deplin motivul care l-a determinat pe acesta sa comita sangeroasa serie de crime. Capul sau a fost disecat, mumificat si supus, de-a lungul timpului, unor nenumarate teste. In prezent, el se afla expus la muzeul „Ripley's Believe It or Not!" din Wisconsin Dells.

Blestemul lui Rose.
Intr-un orasel mic si linistit din Scotia, aflat in apropierea Inverness-ului, locuia o pustoaica de 15 ani, pe nume Emilie.Intr-o zi aceasta isi chema doua prietene apropiate,hotarata sa iasa din rutina zilnica si sa caute un loc mai interesant unde sa-si petreaca timpul liber. "Stiu!" spuse una dintre cele doua prietene,"e un loc superb,bine asta daca nu cumva sunteti niste lase",continua ea,facandu-le din ochi."Este o casa" continua ea,"aflata undeva in padure,vreti sa auziti povestea ei?"."e o poveste ciudata, e genul de poveste pe care o spun betivanii batrani si satuli de viata, care se aduna cateodata in dughenele de la periferia orasului, pe timp de seara.
Se spune ca, acum zeci de ani, in aceea casa locuia o batrana singuratica si cocarjita.In spatele casei avea o gradina in care isi plantase flori de toate felurile, pomi fructiferi si vita de vie.Ea se chinuia sa o ingrijeasca cat mai bine, pana cand ajunsese asemeni unui colt de rai.Cu timpul insa,copii au inceput sa-i sara gardurile si sa ii fure flori din gradina,sa calce iarba ori sa faca alte stricaciuni, batandu-si joc, fara mila de munca batranei.
Aceasta iesea adesea la geam si striga dupa ei, amenintandu-i ca vor regreta. Intr-o zi, doi copii din satucul apropiat au plecat in padure spre casa batranei si nu s-au mai intors.Revoltati, satenii au dat buzna in casa acesteia, considerand-o vinovata.Negasind nici urma de trupurile copiilor, au acuzat-o de vrajitorie si au hotarat sa o duca la spanzuratoare.In drum spre mijlocul satului, localnicii aruncau cu pietre, cu carbuni si chiar cu apa clocotita asupra batranei, ocarand-o si spurcandu-i numele.La ultima rasuflare, batrana a aruncat un blestem asupra satucului, spunand ca oricine va indraznii sa-i incalce proprietatea va fi urmarit de o legiune de draci care il vor arunca in flacarile sfasietoare ale iadului.
Au inmormantat-o chiar in gradina casei ei, mormantul fiind inconjurat de parfumul florilor sale minunate.Satucul blestemat a devenit orasul in care locuim acum,si se spune ca cei ce au indraznit sa ajunga la casa ei, nu s-au mai intors.
Cele doua prietene o privira incremenite."Haide, nu e decat o casa veche, o sa fie o zi ca-n filmele de groaza, si sa vedeti cand le vom povesti celorlalti.Trebuie sa mergem! ...Nu-mi spuneti ca va e frica"."Sigur ca nu!"tipara celelalte in cor.:"Pai atunci ce mai asteptam?", intreba ea, facandu-le semn spre padure.Astfel cele trei fete au plecat in padure in cautareavechii case.
La un moment dat, crengile copacilor au inceput sa se indeseasca, buruienile sa devina tot mai dese si tufele cu ramuri de spini sa le zgarie bratele si picioarele.Muschiul verde se intindea pretutindeni, padurea devenind din ce in ce mai salbatica si mai intunecoasa.
Intr-un tarziu, in spatele unui gard inalt de tepuse, dadura peste o casuta veche, de caramida, acoperita de iedera.Pe prispa era asezat un balansoar vechi invelit de panze de paianjen, care se clatina usor. Spre surprinderea lor, gradina era plina de flori, bine ingrijite, si in mijlocul lor se afla un mormant impunator, pe care era gravat cu litere gotice:Aici odihneste Rose Adamison(1852-1927); mai jos, era un semn ciudat,pe care fetele nu il recunoscura.
"Deci,cine are curajul sa intre prima inauntru? Emilie,esti invitata noastra!","Nu multumesc,prefer sa raman aici"."Haide,nu fi natanga, n-ai nimic de pierdut, numai o privire."."In regula", raspunse Emilie dupa un timp,"numai o privire". Deschisera usa cu un scartait surd si Emilie se strecura inauntru, cu inima cat un purice.In cateva secunde,cele doua o impinsera inainte si inchisera usa, hohotind de ras.
"Va implor dati-mi drumul!"tipa ea cu vocea tremuratoare, plangand in hohote, inima ei batea cu putere si frica o patrunsese pana in maduva oaselor. Urletele ei au continuat timp de cateva minute, insotite de rasetele zgomotoase ale prietenlor de afara.Cand realizara ca nu se mai aude nimic, ele hotarara sa-i de drumul.Nu apucara sa puna din nou mana pe clanta, cand la geamul etajului superior, se ivi o femeie in varsta, imbracata intr-o rochie neagra de moda veche.Aceasta isi pironi privirea asupra lor pentru cateva secunde, dupa care disparu ca un fum negru. Fetele o luara la fuga, uitand de prietena lor
si nu se oprira pana ce nu ajunsera in oras.
Urmatoarea zi insa, aflara ca prietena lor nu se intorsese acasa.Hotarara sa nu povesteasca nimanui cele intamplate in padure, argumentand ca Emilie nu sa intalnise cu ele cu o zi inainte.Erau insa coplesite de vina,stiau bine cat gresisera fata de ea.
Le aparea in vise deseori,asa cum ramasese ultima data, impietrita de groaza, plangand pierduta, soptindu-le din intuneric:"Vor veni dupa voi, nimeni nu scapa de blestemul lui Rose."
Intr-o dimineata una din ele o suna pe cealalta plangand.Aceasta ii spuse ca incepuse sa ii cada parul.In ziua urmatoare, ea fusese sunata la randul ei, pentru a afla ca celeilalte ii cadeau dintii. Cele doua fete incepura apoi sa vomite si sa se simta din ce in ce mai rau. Apoi uneia incepura sa ii cada unghiile, celeilalte i se rupsera trei oase.Se priveau in oglinda,observand ingrozite ca in loc de chipul lor vedeau chipul lui Emilie,o fata buna,o veche prietena,o fiinta inocenta.
Urmatoarea noapte, doi parinti isi descoperira fiica inecata in cada plina cu apa clocotita, in timp ce alti doi parinti isi descoperira copila arsa de vie in podul casei pe un maldar de paie.


Deci sfatul meu suna cat se poate de prietenos:Nu cauta sa aflii secrete demult ingropate, caci legiunile de draci iti vor gasi urma si o sa aiba grija sa razbune sufletele pierdute pe care le-ai nedreptatit! Asta daca nu vrei sa te alaturi mie, si sa traiesti cu un sentiment continuu ca noaptea simti rasuflarea cuiva in ceafa.

A zis sa scrieti asa ca scriu eu. Povestea se numeste Ziua Morti Tale,.Era odata o casa din Timisoara. Acolo locuia o familie.Ei planuisera sa mearga spre Craiova dar au facut un acident si au murit toti in acelasi timp. casa a ramas parasita in jur de 10 ani apoi o familie a hotarat sa o cumpere au trait in ea cam 3 ani apoi cand o ruda trece pe la iei erau toti spanzurati in acelasi loc deodata.casa a ramas parasita pana in ziua de astazi este langa scoala mea povestea este adevarata. FUNDAA?