Sfecla de zahăr (Beta vulgaris subsp. vulgaris var. altissima) (Beta vulgaris saccharifera) este o plantă bienală, cultivată pentru obţinerea zahărului.
Rădăcina este pivotantă, groasă, gălbuie la exterior şi albă în interior. Tulpina este în primul an scurtă şi înconjurată de un buchet de frunze mari, lucioase. În al doilea an este ramificată şi mai lungă, pe care cresc florile. Florile sunt mici, grupate în inflorescenţă, pe tipul 5 (adică au 5 sepale, 5 stamine şi un pistil). Florile nu au petale, se numesc apetale (toate florile lipsite de petale se numesc apetale, a=fără). Polenizarea este făcută de vânt(directă) şi de insecte (încrucişată). Fructele sunt mici, sub formă de ghemuleţe, care se numesc glomerule. Fiecare fruct are o sămânţă în interior.
Plante înrudite cu sfecla de zahăr sunt: sfecla roşie, spanacul, loboda. Din rădăcină se extrage zahărul şi resturile de la industrializarea zahărului sunt folositoare în fabricarea spirtului
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: