Am o problema: imi place sa scriu. Imi place sa fac "povesti" cu vampiri si alte lucruri din astea pentru ca sunt un pic cam ciudatica si imi plac lucruri ca astea. Ideea este ca nu stiu daca destul de buna povestea. Uitati un capitol:
Vrajitor in devenire
Prefata:
Am sa incep cu inceputul. Am 17 ani si ma cheama Erik. Stau in Los Angeles cu batrana mea bunica. Parintii mei...stau in Anglia la Londra. Eu nu sunt ca ei. Ei sunt unii dintre cei mai bogati oameni ai lumii si au si ei fite de bogatasi, iar eu nu sunt ca ei. Imi place sa fiu...normal si singur.Invat la scoala "Jordan School" si sunt in clasa XI (a).
Cap. I
*O zi de scoala*
M:Buna! Am o veste suuperrr!
~May! Ce veste?
*Maia este cea mai buna prietena a mea. Mai am inca un prieten pe nume Dylan. Sunt cam singuratic.*
M
ylan a fost acceptat la scoala aia de tobosari la care s-a inscris acum cateva luni.
~Serios?
Map.
~Si cand se duce?
Mai se duce in vara asta. El s-a inscris la sectiunea "Tabara de vara" ca sa nu fie transferat.
~Bine asa! Chiar.tare. Si? Acum unde e? Nu l-am vazut.
M:Nu vine azi. S-a dus sa incheie procedurile pentru inscriere.
~Deci azi suntem doar noi.
Ma, doar noi!
~Hai!
*Dupa incheierea acestei zile plictisitoare am mers acasa impreuna cu Maia. Aveam de gand sa ne uitam la un film. Am ajuns acasa...*
~Bunica? Buni?
b:Sunt aici dragule! Ai adus musafiri?
~Da. PE Maia. O sti nu?
b:O stiu. O stiu. Maia, condoleante pentru bunica ta.
M:Multumesc!
~Hai Maia!
M:Ok!
*Am mers in camera mea si am stat putin impreuna.*
~Hey... vrei sa ne uitam la ceva? Sau vrei sa citim? Ce vrei sa facem?
M:Aaa...nu stiu.
~May? Esti palida!
M:Bunica ta mi-a adus aminte de bunica mea si m-am intristat putin. Dar o sa imi revin. Ma duc pana la baie.
*Am apucat-o de brat*
~May, imi pare rau pentru bunica. Ea...e mai buna decat pare.
M:Stiu, stiu! Nu iti fa probleme. Doar ca tu esti destul de apropiat de bunica ta. Bunica mea era rea si ii placeau pisicile negre si era nu stiu...asa dura si rea.
~Nu conteaza. Era bunica ta. Lasa! Hai du-te la baie iar eu iti pregatesc ceva de halit. Ok?
M:Mersi, Erik!
~Hai! Du-te!
M:Ok!
* M-am dus si cand am deschis frigiderul...am vazut multa apa. Frigiderul era dezghetat. Am strigat-o pe bunica dar nu a raspuns. Am pus mana pe apa, si imediat s-a inghetat. M-am uitat in palma si eram albastru iar apoi albastreala a disparut.
M-am dus cu chipsurile sus la Maia.*
~Gata May!
M:Vad ca acum tu esti palid la fata!
~Da. Hai sa mancam. Si am adus reviste.
M:Hai sa dam drumul la muzica.
~Okkk!
*Am facut o debandada totala in camera mea. Camera mea are un pat la geam un dulap o noptiera si un birou pe care zace un laptop si un iphone. E simpla. Vopsita in albastru si cateva postere pe dulapuri cu BMX. O camera simpla. Acum arata a...camera...distrusa. Erau fulgi peste tot. Patul era deranjat, Laptopul era acoperit de fulgi, pernele pe jos, cearsaful mototolit. O mizerie distractiva. Se vedea ca fusese o petrecere acolo.*
*Imediat a strigat bunica*
bragi mei, aveti de gand sa devastati casa?
~Buni!
b:Bine! Maia doarme la noi?
~Da. Doarme in fosta ta camera.
ba. Pentru a fi cat mai aproape de tine. Iesiti afara sa chem o menajera sa faca curat. Duceti-va in camera vecina unde va dormi Maia.
~Ok buni! Hai May!
M:Ok.
*Am mers in camera care o data fusese a bunicii. Avem o casa mare iar bunica ori de cate ori se satura de o camera se muta in alta. Eu aveam camera aceea mica de peste 14 ani. Nu doream sa o schimb. Eram atasat de camera.*
*Camera era vopsita in crem, cu un pat la fel de incolor, un dulap urias, o noptiera, si o baie. La noi in casa fiecare camera avea si o baie. Deci aveam peste 6 bai.*
~Aseaza-te! Iti place sau?
M:Erik, e superba camera. Nici nu ma gandesc.
~Ma duc sa iau laptop-ul.
M:Okk!
*M-am dus si am luat laptop-ul. Menajera inca era in camera si dadea cu aspiratorul. La un moment dat s-a oprit aspiratorul. Menajera m-a rugat sa o ajut. Am bagat in priza din nou dar nu a mers. Brusc cand am atins priza am simtit o vibratie iar apoi aspiratorul a inceput sa mearga. Era al doilea lucru ciudat care mi se intampla. Am trecut cu vederea si pe asta si apoi am mers la Maia.*
~May, trebuie sa iti spun ceva.
M:Erik, ce ai? Spune-mi!
Am ajuns la cap. VII dar nu stiu daca s amai continui povestea, sau sa incerc sa ma intresez cum as putea sa o public. Ce parere aveti?
ai se duce in vara asta. El s-a inscris la sectiunea "Tabara de vara" ca sa nu fie transferat.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Buna.Nu mi se pare ca esti ciudatica 
.E chiar bine ca iti place sa scrii, si povestea...e super faina 
de ce sa nu continui? Chiar mi-ar placea sa stiu continuarea
. poate imi dai prin mesaj id-ul tau daca vrei(ca sa imi trimiti povestea).Sau si mai bine, deschide-ti un blog in care sa-ti pui povestile...inca odata, complimentele mele pentru poveste si spor la scris
Pai eu as zice sa continui daca asta iti face placere. Dupa aceea o poti reciti si hotari daca vrei sa o publici sau nu. Nu are rost sa te gandesti la publicare de acum pentru ca se prea poate sa trebuiasca usor revizuita, imbunatatita pe alocuri(sti, daca ceva ti se pare ca nu se potriveste)...dar oricum continua
Povestea ta e superba. Poti sa iti faci cont pe wattpad.com si dupa sa o publici acolo. Daca vrei te ajut eu cu facutul de cont si cu publicatul povestii, pentru ca eu am deja un cont si am mai publicat 2 povesti.
Lectie pentru oricine vrea sa scrie o poveste:
Niciodata nu se incepe cu :Ma cheama Cutarescu si am nu stiu' cati ani...
Dar oricum este o greseala comuna.
Nu imi place ca pui in propoziti emoticoane.Ai mai vazut tu in vreo' poveste pe care ai citit-o emoticoane? Si in ultimul rand felul tau de a scrie povesti lasa de dorit.
Dar nu te descuraja, ideea este draguta si poate dupa un timp vei invata sa scrii povesti ceva mai bine.
In plus mie nu mi se pare ca daca scrii povesti despre vampiri si varcolaci si mai stiu eu ce esti ciudata.Fiecare are pasiunile sale.
Mulţumesc de sfaturi. Am evoluat mult după publicarea acestei prostii. Acum scriu mult mai bine ca să zic aşa... uite cum începe noua mea poveste:
-Irina! Irina! Dă-te jos din pod! Acum! mă striga mama supărată.
-Vin acum, mamă! i-am răspuns în timp ce împachetam nişte cărţi vechi de-ale bunicii. Am coborât pe scara veche şi putredă. Mama stătea la bucătărie aşteptând să se coacă o plăcintă cu brânză.
-Ce este mamă? am întrebat-o în timp ce mă aşezam pe scaun, lângă masa.
-Ce ţi-am spus despre urcatul în pod? Ce ţi-am spus eu ţie? Dacă îi spun tatălui tău ce crezi că îţi va spune?
-Dar…mamă! Tu ştii că ce se află în pod este tot ce mi-a mai rămas de la bunica.
-Nu îmi pasă! Bunica ta era o influenţă proastă pentru tine. Eu cred că este mai bine că a murit. E mama, însă îţi băga numai prostii în cap.
-Mamă! am strigat eu tare. Cum poţi să spui că te bucuri că a murit? E mama ta! Te-a crescut şi a avut grijă de tine şi tu spui că te bucuri că a murit! Nu se poate! am izbucnit eu în plâns.
-Irina! ţipă ea încercând să mă calmeze.
-Lasă-mă, mamă! i-am răspuns în schimb în timp ce urcam în pod trântind uşa după mine. Ajunsă în pod mi-am încuiat uşa şi am deschis cufărul bunicii. I-am găsit jurnalul şi l-am răsfoit. Toată viaţa scrisese despre fantome. Ea crezuse în fantome. Ea spunea că ştie despre un aşa zis ‘’Loc al fantomelor’’. Ea spunea că a văzut fantome şi că a vorbit cu ele. De-asta credea mama că a avut o influenţă proastă asupra mea. Dar eu credeam! Eu eram singura care o credea. A murit acum 1 an. Eu aveam doar 14 ani. Deci…acum am 15 ani. Stau în Londra. La capăt de oraş într-o vilă veche de 64 de ani. Merg la şcoală la unul dintre cele mai fiţoase licee din Londra, şi acolo sunt considerată ciudata şcolii doar pentru că trăiesc mult aici, în podul casei mele. Am un sigur prieten care mă înţelege oarecum, Luca. El este în clasă cu mine şi ştiu că îmi este cel mai bun prieten. De fapt…singurul.
Dacă vrei să vezi continuarea spune-mi te rog. O să îţi dau contul de wattpad. :*
Răspunde Vreau eu continuarea. Imi poti da contul tau de Wattpad?
Eu cred ca ii draguta povestea ta! Si ai putea sa o publici pe wattpad si asa iti vor citi toti povestea. Sper sa devina cunoscuta povestea ta!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
