Imi dati si mie niste referate ok despre Manastirea Argesului si Mesterul Manole? Eventuaal sa fie o comparatie intre ele!

-FUNDA-

„MONASTIREA ARGESULUI" este o baladă populară aparţinând folclorului românesc care dezvoltă unul dintre miturile esenţiale ale folclorului românesc, şi anume mitul estetic.

Subiectul este generat de o superstiţie potrivit căreia, pentru a rezista, orice construcţie trebuie să aibă zidită în temelii o fiinţă. „Monastirea Argeşului" este în acelaşi timp balada şi legendă. Este o balaldă deoarece se construieşte într-un poem narativ, cu elemente descriptiv-lirice, care dezvoltă un subiect fantastic, se prezintă un erou de excepţie, cu un destin impresionant. Este o legendă întrucât explică, în viziune populară, apariţia unui monument de arhitectură: biserica mănăstirii de la Curtea de Argeş, zidită sub porunca lui Neagoe Basarab între anii 1512 şi 1517. Balada este o îmbinarea ingenioasă a unsprezece motive folclorice, distribuite pe parcursul celor cinci momente ale acţiunii.
Prima parte a baladei conţine motivul alegerii locului pentru zidire şi motivul zidirii. Negru-Voda împreuna cu zece "mesteri mari/Calfe si zidari", intr-un decor mirific, cauta pe malul Argesului un loc perfect pentru a construi o manastire cum alta sa nu mai fie. Mergând astfel se întalnesc cu un ciobanaş care le povesteşte despre un zid "parasit şi neisprăvit/La loc de grindiş/La verde-alunis". Ajungand acolo, voievodul decide să construiască o manastire unică în lume prin frumuseţea şi mareţia sa. Astfel, el este hotarat să le ofere meşterilor averi, îi va face boieri dar, în acelasi timp, îi ameninţă că în caz de nereuşită vor murii. Domnitorul doreşte construirea manăstirii nu numai din orgoliu sau pentru perpetuarea unei tradiţii, ci şi pentru a sanctifica acel loc, învingand fortele malefice. Se conturează unul dintre conflictele baladei între voievod si constructori, conflict ce se adanceste pe masura ce firul epic înaintează.

Intriga baladei conţine un alt motiv, cel al surpării zidurilor. Mănăstirea nu se poate înalţa deoarece forţele iraţionale se opun ridicării unui locaş de cult pe acel loc. Tot ce construiesc meşterii în timpul zilei, noaptea se surpă. Accentul cade pe acţiune, care este dinamica. Preponderenta verbelor şi a substantivelor probează tenacitatea cu care meşterii îşi urmăresc idealul şi doresc să învingă răul. Surparea zidurilor este un moment dramatic, pentru ca domnitorul îi ameninţă iar cu moartea pe mesteri. În sprijinul zidarilor intervine Divinitatea, "o şoaptă de sus". Desfăşurarea acţiunii începe în momentul în care Manole, ca ales al Divinităţii, visează că zidurile vor rezista numai dacă meşterii vor zidi în temeliile construcţiei prima femeie; soţie sau surioară- care va veni în ziua urmatoare cu bucate.

Meşterii jură să pastreze secretul, dar sunt neliniştiţi. Cel mai îngrijorat este Manole care, a doua zi, dis-de-dimineaţă, cercetează zarea pentru a afla care este femeia destinată zidirii. Propoziţia interogativă şi interjecţia "vai" dovedesc suferinţa meşterului cand observă că cea care se apropie este chiar Ana, soţioara lui. Constructorul traieşte o drama de consecinţă, pentru ca este nevoit să zidească ce are mai de preţ. Sperând să schimbe destinul, el se adresează Divinităţii ca s-o oprească. Cerul se înduplecă şi raspunde rugaminţile omului, dezlanţuind stihiile naturii, în încercarea de a o opri pe Ana. Fenomenele naturale sunt hiperbolizate, evidenţiind astfel şi mai mult calitatile Anei, pe care nimic nu o poate întoarce din drum.

Punctul culminant este motivul zidirii treptate asupra caruia autorul anonim insistă până la detaliu. Dovedind o deosebită tarie de caracter, Manole îşi învinge durerea şi incepe s-o zidească. El suferă nu numai pentru că nu poate înalţa mănăstirea, ci pentru ca nu o poate face fără sacrificiul Anei. Drama sufletească se adanceşte, dar cel care va învinge este artistul. Focul iubirii se contopeşte cu focul creaţiei, devenind o forţă mistuitoare. Ana acceptă jocul şi în timpul zidirii treptate-acesta fiind motivul cental al acestei parti- invocă, pe rand, durerea trupului, plansul copilului pe care-l poartă-n ea şi sfârşitul pe care şi-l presimte, caci în cele din urma îşi dă seama ca este condamnată. Alaturi de Manole, ea cucereşte veşnicia. Deznodamantul pune în prim-plan motivul conflictului feudal. Jertfa Anei nu a fost de ajuns. Pentru ca au nechibzuinţa să afirme că ar putea construi o manastire şi mai frumoasă, domnitorul îi lasă să moară pe acoperiş. Încercând a-şi depaşi condiţia, ca legendarul Icar, îşi fac aripi din sindrilă, dar nu reuşesc să zboare, se prabusesc şi mor.

Glasul mult iubit al Anei îl tulbură pe Manole care întelege ca şi-a îndeplinit menirea creatoare. Pentru el în viaţa de aici nu mai există fericire şi nici dragoste. De aceea pleacă s-o întâlnească pe Ana în singurul mod care-i mai era posibil- prin moarte. Pe locul unde se prabuşeşte Manole izvoraşte o apa, simbol al vieţii şi al creaţiei veşnice. Puterea stăpânului îl doboară pe artist, dar creaţia lui rămâne sî înfrunte veacurile. Prin perfecţiunea ei, creaţia intră în eternitate şi, o data cu ea, iubirea de viata, de artă.
















MESTERUL MANOLE


Caracterizarea personajelor:
Manole este personajul principal, si il reprezinta pe creatorul din toate timpurile, iar destinul lui este redat simbolic.
Prabusirea continua a zidurilor conduce la un conflict psihologic acut: „Launtric, un demon imi striga: «Cladeste!» Pamantul se-mpotriveste si-mi striga: «Jertfeste!»"
Sfasiat intre cele doua porunci, personajul traieste o stare de incertitudine privitoare la necesitatea jertfei, transformata apoi intr-un chin de neinchipuit.
Particularitatea personajului blagian consta in patima care-1 stapaneste ca un blestem: „inalte, si tu, parinte Bogumile, rugati-va sa nu mai salasluiasca in nimenea patima cladirei ca in Mesterul Manole cel de cumplita amintire".

Îmi dă cineva Caracterizarea Mesterilor Din Monastirea Argesului?