PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei
PSIHOTERAPEÚT, psihoterapeuți, s. m. Medic specialist în psihoterapeutică
PSIHOTERAPEÚTICĂ s.f. Psihoterapie
PSIHOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a bolnavilor prin influențarea psihicului lor, utilizându-se persuasiunea, hipnoza, sugestia etc.
PSIHIÁTRU ~ă (~i, ~e) m. și f. Medic specialist în psihiatrie.
PSIHIATRÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice.
Psiholog și psihiatru nu sunt sinonime. Psihologul are doar o facultate de profil și e terapeut. Psihiatrul a făcut facultatea de medicină și e medic. Doar psihiatrul are voie să-ți scrie rețete pentru medicamente.
Psihiatrul termina medicina, psihologul psihologia. Psihiatrul se ocupa de nebuni, iar psihologul de oameni cu probleme, traume, mai multe poate sa lucreze si la resure umane.
Psihoterapia este o ramura a psihologiei, deci psihoterapeutul este tot un psiholog, cel putin asa stiu eu
Psihologul sta cu oamenii de vorba...sa-i calmeze, sa le dea un sfat
la psihiatru merg nebunii
iar la psihoterapeut -Medic specialist în psihoterapie
Observator fin care are capacitate de a analiza pshicul omenesc specialist in pshiologie