Mihail Sadoveanu este un scriitor cu individualitate distinsă în literatura română şi universală. Este un realist cu viziune romantică şi un romantic care aduce detalii ca un realist, un contemplativ. Scriitorul evocă istoria unuipopor, dându-i dimensiuni mitice, individualizând-o. El este în primul rând un povestitor, iar povestea capătă rezonanţe de poem sau baladă, păstrând accente de revoltă şi un profund sentiment de nemulţumire, generat de nevioa de libertate. În acest sens, descoperim tendinţa de retragere în trecut şi de rezistenţă în faţa civilizaţiei. Romanul Creanga de aur apărut în 1933, prezintă episoade din istoria Bizanţului anului 787. Este un roman mitic deoarece este operă epică în proză, cu un număr mare de personaje şi o acţiune complexă, avănd ca temă expunerea vremii arhaice a magilor care continuă iniţierea în tainele lumii. În expoziţiunea romanului, profesorul Stamian, aflat intr-o tabără organizată începe istrisirea despre evenimentele ce au avut loc în Bizanţ în anul 787, cu diverse conflicte interne şi primejdii cărora împărateasa Irina încearcă să le facă faţă. În anul 780, Kesarion Breb, un tânăr din Dacia, este trimis de al treizeci şi doilea decheneu, preot al lui Zamolxe, să se iniţieze în tainele lumii la templele egiptenilor şi să afle rosturile noii credinţe (creştinismul) care se răspândeşte cu repeziciune în tot Bizanţul. Breb îşi uimeşte semenii cu darurile sale neobişnuite: citeşte pe buze de la distanţă, descifrează cu uşurinţă gândurile oamenilor, ori „ghicitorile" cele mai încâlcite, ascultă glasul animalelor (părând să înţeleagă ce-i „spune" catârul său) şi, mai ales, citeşte în semnele tainice ale viitorului. În călătoria sa de a îndeplini misiunea, Kesarion a fost urmat de un slujitor, un dac crestin. Kesarion Breb a urmat apoi învăţăturile preoţilor iniţiaţi în creştinism. În anul 787, Kesarion Breb împreună cu slujitorul său a plecat spre marele Bizanţ spre a pune în aplicare planul bătrânului decheneu. În Bizanţ l-a cunoscut pe episcopul Platon care era foarte apreciat de Irina, împărăteasa şi mama lui Constantin. Împărăteasa Irina domnea în Bizanţ, unde a stabilut creştinismul religie oficială în teritoriu. A reuşit de asemenea să renoveze vechile biserici crestine, precum şi icoanele din acestea. Localitatea încotro se îndrepta kesarion şi slujitorul său a fost Amnia. Pe drum ei au poposit la un han de unde a aflat de cuviosul Filaret. Acesra era cunoscut în întreg ţinutul pentru bunătatea, dar şi sfinţenia acestuia. Kesarion avea de la episcopul Platon un dar pentru Filaret; zece măgari încărcaţi cu grâu. La vederea darului, Filaret şi familia lui s-au bucurat, însă nu a durat mult bucuria, deoarece casa a fost mai târziu încărcată cu cerşetori. La casa lui Filaret, Kesarion a cunoscut-o pe Maria, nepoata lui Filaret căreia i-a dat să probeze conturul împărătesc, care i s-a potrivit perfect. Astfel Maria a fost dusă la palat spre a fi prezentată lui Constantin şi Irina. Scopul era o întrecer între fete pentru a deveni soţia lui Constantin. Astfel, la palat mai erau încă nouăsprezece fete frumoase de viţă nobilă. Însă acest lucru nu a înpiedicat-o pe Maria de la Amnia să câştige, care, după un lung concurs, a reuşit să ajungă lângă Constantin ca soţie.La nuntă a participat, firesc, şi familia Mariei care, în cele din urmă s-au mutat la curtea înmărătească. Însă Constantin a fost necredincios soţiei sale dar şi mamei dale împotriva căreia a uneltit. Despre acest plan ştia şi Kesarion Breb care i-a povestit împărătesei Irina, aceasta închizându-l pe fiul ei şi pedepsindu-l. La aflarea ceştii varagii şi paznicii s-au răsculat şi au reuşit să-l elibereze pe Constantin care mai târziu a fost încoronat înlocuind-o pe mama sa, Irina. Constantin a renegat-o pe soţia lui, Maria, şi s-a căsătorit cu Teodota. Maria a fost alungată în insula Principelor unde aceasta a fost obligată să se prostitueze, timp în care bunicul ei a murit. Dar Maria a asistat numai la moartea şi priveghiul bunicului ei pentru că soţul ei nu i-a dat voie să se ducă şi la priveghiul bunicii ei. Dar în tot acest timp, în Bizanţ poporul aflase de nelegiuirile lui Constantin şi l-au detronat în cele din urmă. Când Kesarion Breb s-a întors în Dacia, Constantin geja îl omorâse pe episcopul Platon la fel ca şi pe Alexie Moseles. Kesarion a aflat despre detronarea lui Constantin dintr-o scrisoare primită în Dacia. Scria cum că fiului lui Irina i-a fost luat locul pe tron de către mama sa care l-a pedepsit. În acest proces, Irina a fost ajutată de varangii şi de popor. Astfel Irina a revenit pe tronul Bizanţului, iar Maria a aflat toate acestea de la un sol trimis la mănăstirea unde aceasta trăia. Astfel Kesarion Breb devenise ultimul decheneu. El a ieşit pentru a binecuvânta oamenii Daciei, despre care auzise de la slujitorul său, Constantin , că mulţi susţineau ideea ridicării de mănăstiri creştine în Dacia dar că se temeau de forţa slujitorului lui Zamolxis. Titlul romanului „Creanga de aur", simbol al regenerării şi nemuririi, al înţelepciunii, al cunoaşterii releva principalele atribute ale eroului Kesarion Breb. Personajele lui Sadoveanu sunt tipice pentru constructia unui spaţiu arhaizant, a unei "lumi dincolo de lume": ţărani, pescari, pădurari, vânători, haiduci, lotri, morari etc. Toate aceste personaje se retrag în faţa ameninţării civilizatiei, încearcă să-i supravieţuiască şi să păstreze vechile norme de convieţuire. Călugării reprezintă o galerie tipică de personaje ale lui Mihail Sadoveanu. Se poate aminti, în felul acesta, de stareţul din Vremuri de bejenie (1907), de părintele Ioanaftan din Peste munte (1908), de schivnicul din Fratii Jderi, către care se indreaptă Stefan cel Mare pentru a cere sfat la vremuri de primejdie. Sihăstria acestuia, aducând aminte de înţelepţii polistai, care puteau citi gândurile interlocutorilor, din perioada dacoromană, nu poate fi ghicită decât după urmele bourului care duce hrana pustnicului, gest simbolic, care-1 apropie de preoţii daci de altădată, cunoscând taina animalelor, a energiei vii şi a imortalizării. în Creanga de aur se conturează un alt tip de schivnic, al treizeci şi doilea Decheneu, "prorocul cel bătrân", care stă în "muntele ascuns", ca şi magii eminescieni (din Strigoii şi Memento mori, de pildă), unde oficiază un ritual cunoscut doar de el şi de ucenicii săi. Preotul păgân este adus în lumea de jos de către ucenici şi oficiază acolo un intreg ritual în faţa mulţimii strânse: "se arată şi înaltă braţele, binecuvantând pe pământeni şi jertfele lor depuse la altar". Ceremonia urmează vechi tradiţii şi date calendaristice, desfăşurându-se în zodia Racului, iar pustnicul pare să amintească de un oficiant al unui zeu teluric, pentru că dă sfaturi oamenilor despre cultivarea pământului, cresterea vitelor, vindecarea bolilor. Puterea sa se manifestă în sfera spirituală, iar oamenii care-1 întâlnesc rămân contaminaţi de un anumit elan mistic. Tradiţiile aduc aminte de zei ai pămantului, de zeul Sabazios şi de ospeţele bogate ale celţilor. în modul acesta, prin religia păgână, omul devine mai aproape de creator, iar Mihail Sadoveanu încearcă să demonstreze că religia nouă, prin interdicţia teluricului, îl depărtează pe om de pământesc, creând astfel chiar tentaţia fructului oprit. Drumul lui Kesarion Breb la Bizanţ, un ţăran nou creştinat, este unul de iniţiere, dar se poate observa regretul avut de scriitor faţă de vechea religie, mult mai apropiată de firea pământească. Praznicurile şi ospăţurile ţinute de oameni, după apariţia prorocului celui bătrân, reinvie
POFTIM,CITESTE POATE ITI DAI SEAMA CINE E PEROSNAJUL.-FUNDA?