In primul rand salut TPU! In al doilea rand povestea este lunga . In mod evident sunt un tip cu multe,, probleme". Iar,, problemele" mele au inceput o data cu prima copilarie. Pe scurt:,, Mama si tata erau ocupati ziua cu serviciul deci nu puteau sa aiba grija de mine cand eram mai mic. Plus ca nu aveau incredere in mine sa ma lase singur acasa deoarece, repet, eram prea mic. Asa ca m-au dus la bunici. Acolo copii de orice varsta nu erau nici atunci dar nici acum. Nici case nu prea sunt. Deci este o zona cam pustie, izolata. Si incepand de la varsta de 5 ani pana la 12 ani am stat la bunici de luni pana vineri seara. In weekend veneam acasa.Deci in tot acest timp am fost izolat de restul copiilor si persoanelor. Nu aveam deloc prieteni, iar cu colegii in clasa eram extrem de retras. La vremea aceea nu stiam ce este aceea o prietenie. Traiam in lumea mea departe de ceilalti, stateam singur. Asta pana in clasa a 7-a cand m-am intors acasa. M-am intors deoarece parintii considerau ca sunt destul de mare pentru a sta singur. Situatia nu s-a schimbat deloc. Era exact la fel. La ce bun sa fie persoane de varsta ta prin apropiere daca nu te baga in seama iar tu esti in continuare retras si timid. Deci revenirea acasa nu a schimbat cu nimic situatia. Totusi in sinea mea nu s-a schimbat mare lucru atunci. La fel credeam ca este normal sa fiu singur si izolat. Si pot spune ca am fost izolat de restul lumii si de prieteni pana la sfarsitul clasei a 9-a. Acum sunt a 10-a. A fost un fel de revolutie in capul meu atunci. Incepeam sa realizez ca oamenii nu ar trebui sa fie singuri si sa traiasca in societate. In prezent m-am schimbat radical. Imi amintesc fiecare greseala si fiecare incercare a persoanlor de varsta mea, care au incercat sa se apropie de mine, insa pe care i-am respins pentru ca, repet, credeam ca singuratatea reprezinta normalitatea. In mod evident incerc sa comunic cat mai mult cu persoanele din jur si sa ma apropii de acestea, insa lipsa de experienta in vederea facutului de prieteni noi isi face simtita prezenta. Spre exemplu, daca inca nu v-ati plictisit de citit, o sa v-a povestesc o intamplare :,, Intr-o zi asteptam microbuzul in statie. In timp ce il asteptam, observ o fata destul de draguta insa si ea timida dupa cum se vedea, uitandu-se la mine. Ma uitam si eu la ea de asemenea, insa niciunul din noi nu spunea nimic. Ne priveam seara, in timp ce asteptam microbuzul timp de vreo 4 zile parca Dupa aceea am intrebat un prieten daca o cunoaste, a zis ca da, i-am aflat facebook-ul, am vorbit foarte putin pe facebook apoi mi-a cerut id-ul sa-mi dea un link cu un radio. Apoi am mai vorbit putin cu ea pe mess a doua zi si cam atat . Pur si simplu nu stiu ce sa mai vorbesc cu ea, ce sa o intreb... vorbitul nu a fost si nici nu este punctul meu forte, din pacate :-

Iti va fi foarte greu sa recuperezi ce ai pierdut, dar iti dau un sfat care daca reusesti sa-l duci de fiecare data la capat vei fi multumit : de fiecare data impinge la extrema cat poti de mult ceea ce ai vrea sa faci dar nu poti face de emotii! de exemplu, te intalnesti cu respectiva, direct o pupi pe obraz, fara sa stai pe ganduri, mergi la acel coleg, la pescuit, la biliard, etc! tu pui greul inainte, esti pesimist si nu ai incredere ca ce vei face va fi bine! poti organiza chiar tu seri la tine acasa, sau suni pe cativa sa iesiti la o terasa intr-o seara daca tot vine vacanta... ai un mare hop de trecut si vei reusi doar incurajandu-te mereu in subconstient. Nu trebuie sa cauti subiecte standard de discutie cu o fata, vorbetse despre orice, iar pentru inceput intreab-o una-alta si las-o pe ea sa vorbeasca, tu ascult-o cu atentie, apoi poate te va intreba si ea ceva, si asa veti comunica mai mult!
Deci nu il mai pune pe NU in fata, fa ce fac si ceilalti, te vei integra pana la urma! bafta!

Se vede ca esti inca timid, ca mine.Cand spui:''Ar mai vrea sa fie pupata de mine'',pai,gandeste-te,daca ea tea rugat,e logic, apropiete de ia.
Acum, problemele tale:
1: Am sa iti zic un secret, care ok, toata lumea il va sti dar ce mare branza.Deci si mie imi place de ...cineva,si in weekend m-am dus intr-o excursie fara el, dar cu o singura fata pe care o cunosc si in rest 60 de copii.Cu ajutorul ei am reusit sa ii cunosc pe toti.Si,ce sa crezi!
Cand am mers la scoala am vorbit cu el si i-am zis buna,ce faci etc,am trecut peste emotii,nu am avut nici o problema.
Concluzia este ca trebuie sa crezi in tine si in idee ta.
Adica,totusi, daca gandim ca tine putem spune:
''Daca o sa cada un asteroid gigant si o sa moara toata omenirea!''
Fii realist, gandeste logic.
2: Normal ca i-ar placea sa mai fie pupata odata pe obraz

Nu imi trebuie funda mie, am vrut doar sa te ajut, poti sa nu mi-o dai daca iti e mai usor sa hotarati raspunsul castigator!

Acum nu pot sa-ti ofer o parere de specialist si nu cred ca poate cineva sa-ti dea reteta ideala .
Dar uite, vezi tu comunicarea e in stransa legatura cu tot ceea ce faci, pana si ce mananci poate fi un subiect de comunicare.
Se poate spune ca o persoana sociabila, e o persoana care prefera activitatea (si aceea diverse) in dauna pasivitatii (si implicit a monotoniei), anturaje multiple si prieteni diversi, de la cei mai 'josi' la cei mai sofisticati . E bine sa socializezi cu diverse persoane sa le aflii parerile diferite. Daca te limitezi doar la a te duce la scoala si la a sta acasa nu ai sa-ti faci prieteni usor si nu ai sa inveti sa socializezi. Ai nevoie sa iesi, sa participi si sa intelegi mecanismul. Punctul central al comunicarii e interesul pentru un anume subiect. Nu esti fraier daca o intrebi de muzica preferata, dar nu trebuie sa fie foarte direct, de ex. roag-o sa-ti dea melodia ei preferata, ascult-o, discut-o si ofera-i in schimb melodia ta... si de acolo in momentul (de-abia in momentul) in care te acomodezi putin cu situatia, subiectele vor veni mai usor si in acelasi timp ti se vor pune in fata subiecte. Nu trebuie sa-ti fie frica, pentru ca nu te pedepseste nimeni daca calci stramb. Parerea mea (care nu e tocmai buna sa zic asa din unele perspective) e sa fi sincer (sa iti recunosti problema dupa un timp - dar nu ca sa i se faca mila acelei persoane de tine, ci explica munca pe care o depui, explica partea interesanta si partea care te pune intr-o lumina mai buna de ex.), dupa care atitudinea pe care o emiti (rasul, zambetul, tristetea, melancolia, furia - sunt atitudini pe care le iei fata de o persoana, in momentul in care razi in nestire dar fara un motiv bun, nu mai e o atitudine buna).
Daca te vei implica in orice conversatie, fie de blog, fie de mess, fie simplu chat de zi cu zi cu parintii, te va dezvolta. Cu pasi marunti vei reusi, nu poti sa te trezesti intr-o zi ca nu mai ai nici-o problema. Sa fim seriosi tu nu ai o problema grava, mai ales pentru faptul ca o recunosti si mi se pare normal (deja) ca persoanele sa treaca printr-o criza de personalitate... de-altfel nu toate persoanele cu care socializezi vor fi pe placul tau, diferentele si discriminarile nu trebuie sa existe (de ex. ura dintre rockeri si manelisti), trebuie sa fi cordial si sa emani o atitudine de siguranta, incredere de sine, pozitiva (zambesti sau esti serios dupa caz).
Exista comunicare verbala si corporala. Fiecare miscare care o faci poate fi interpretata. De exemplu daca privesti pe cineva in ochi se considera de regula ca esti serios si nu te ascunzi. Daca eviti privirile esti pasibil de o 'judecare'. Fastacitul, rosul unghiilor, mai stiu eu, orice miscare care denota stres trebuie eliminata; de ex. daca nu poti sa stai calm cu mainile ia ceva si joaca-te cu el, un inel, o bratara, un lant etc.
Pasiunile sunt o metoda foarte buna de a te apropia de oameni, dar din pacate nu toti oamenii au aceleasi pasiuni si adesea daca te vad ca te alaturi unui anturaj incepe barfa sau marginalizarea fata de un anumit grup. Insa daca reusesti sa fi foarte bun in arta socializarii, vei trece peste aceste divergente si vei putea comunica usor cu oricine.
Ai urmatoarele lucruri de facut: sa nu te mai panichezi, se practica speech-ul in fata oglinzii, incearca sa nu te balbai (lucreaza la chestia asta cu replici greu de spus: capra crapa piantra-n patru s.a.), implica-te, citeste, afla cat mai multe stiri, lucruri interesante, uneori ca sa socializezi e de-ajuns sa te alaturi asa marginal unui grup sa-i asculti si poate ti se ofera sansa sa vorbesti (deci ti se ofera puterea de a te impune intr-o discutie sau de a-ti expune personal ideile, ceea ce iti confera un mare avantaj in ceea ce te priveste perceperea ta in societate).

Cu tupeu si cu sinceritate (la varsta ta), vei face multe. Fi activ, pur si simplu trebuie sa fi inconjurat de persoane si asta va fi de-ajuns, nu-ti fie teama de ei, timiditatea ta va fi inlocuita cu placerea conversatiei. Trust me.

Bafta multa si la mai multi prieteni (si prietene)!

Incearca sa iti infrangi emotiile.E foarte posibil ca si ea sa simta acelasi lucru pentru tine.Incearca sa te apropii mai mult de ea si peste ceva timp sa iti intrebi prietenul(ca spusesei ca o cunoaste) daca stie cumva daca te place.
Daca aflii ca te place ii spui frumos,,uite,am auzit ca iti place de mine si vroiam sa stiu daca e adevarat``
si daca spune,,da``,totul va veni de la sine.
Pentru sarut, uitate intens in ochii ei si sigur isi va da seama ce anume vrei sa faci
Daca nici eu nu as fi timida sigur ti-as da mai multe sfaturi, dar sunt in aceeasi situatie cu tine si inca incerc sa rezolv problema

In primul rand salut! In al doilea rand povestea este destul de scurta! tu chiar ai multe probleme sa o luam de la sfirsit spre inceput.
1. emotiile nu vor disparea repede, ai nevoie de experienta pe tema aceasta, adica intilneste cu 2 fete deodata si crede-ma ca nu vei regreta.
2.da,daca treci peste asta ea te va iubi si mai tare, si te va incuraja (in general cred ca ar trebuie sai povestesti si ei aceasta istorie minunata)
3.sincer foarte trist ca ai crescut singur,stiu ca se spune ca copilarie ramine pe viata,dar in cazul tau poti so uita,incepe o noua viata,uite cine ai fost, fii de acum mai curajos mai aranjat, poate un sport ca sala de foarta sau karate iti va da mai mult curaj si experiante
succes

Fi mai sigur pe tine.In legatura cu fata, incearca sa gasesti subiecte simple, dar tot odata placute.De ce nu ii propui sa jucati Fazan? De ce nu ii spui: Haide sa ne plimbam putin pana vine microbuzul? Ai chef de o cafea maine? Gasesti tu niste subiecte, si incet incet te vei apropia de ea.

Buna.Ti-am citit mica povestioara si cred ca as putea sa iti dau un sfat pentru ca ma regasesc cumva.E greu sa lupti cu tine insuti,cred ca e cel mai greu,insa invinge-ti emotiile,poti incepe prin a zice "gata,de maine vreau sa fiu un alt om". accepta invitatia colegului tau,pur si simplu fara sa zici "nu",zambeste,glumeste si astfel o sa vezi ca lumea se va baga in seama cu tine si asa atragi oamenii.din ce-ai scris pari un baiat de treaba si observ ca ai multe de spus,adica tu zici ca ai fi timid si nu prea stii ce sa spui, dar uite cat de mult iti place sa povestesti, sa comunici.ai nevoie doar de putin de curaj.Stii.doar o tinerete ai, e tare pacat sa nu te distrezi acum, sa-ti faci prieteni.ai dreptate la faza cu intrebatul pe mess "ce filme iti plac etc ",chiar si mie mi se par banale,asa pentru o prima discutie,eu una nu cred in apropiere daca vorbiti pe mess,bine. doar asa o data, de doua ori, dar e altfel cand va intalniti fata in fata.Nu esti invatat sa comunici si pentru asta ai nevoie de exersare,nu-ti fie teama daca la inceput gresesti,nu reusesti sa iti exprimi sentimentele cum ai vrea, sa spui ceea ce gandesti, cu timpul o sa te inveti si o sa fii mai prietenos.cam asa ceva am fost si eu,timida, retrasa.pana cand am constatat ca deja timpul trece,tineretea se duce si eu ce fac? peste ani ce o sa-mi aduc aminte?! mi-am facut curaj si am zis ca de "maine" vreau sa fiu altfel,sa vad oare ma descurc? sunt eu oare capabila sa imi fac prieteni,sa fiu mai sociabila,sa ies in lume ca orice tanar?! si da am reusit,mi-am invins propriile temeri,am refuzat sa zic "nu".in legatura cu prima fata...ea pare interesata de tine de indata ce ti-a cerut id-ul pentru ati trimite un banal link de radio,fetele in general asteapta ca baiatul sa faca primul pas,invit-o la o prajitura sau la un film,daca accepta esti pe drumul cel bun. uite ai putea sa intri in vorba cu ea pe mess,o intrebi ce mai face,jucati amandoi "pool", adica biliard pe mess, e tare distractiv, o sa vezi si apoi fa-i o invitatie.cat despre colegul tau.eu sunt de parere ca in niciun caz nu ar trebui sa-l refuzi daca vrei sa faci o schimbare in bine, pentru tine. daca mai ai nevoie de sfaturi, poti sa-mi trimiti mesaj.pa pa.

Si normal, vreau sa indrept lucrurile pentru ca singuratatea este dureroasa am simtit-o pe propria piele. Pur si simplu cateodata raman prost cand vad un fraier de copil ca se intelege mai bine cu alte persoane decat eu cu ele. Iar faza comica este ca le sunt superior din toate punctele de vedere. Mai putin cu vorbitul si facutul de prieteni noi :-

StopTheWar mersi de parere! Adrick ce am scris este intr-adevar putin dar a scris si mai sus ceva de genu' :,, mai sunt si alte chestii dar ma indoiesc ca le-ar citi cineva". Nu ii voi povesti despre trecutul meu. In general fetele ar trebui sa se simta in siguranta langa baieti. Isi va schimba parerea despre mine daca ii voi spune ce am scris mai sus (cred). Iar cand am citit ce ai scris tu despre copilarie, ca este pe viata, adica ar trebui sa fie cea mai fericita parte din viata, aproape mi-au dat lacrimile mie mai rau mia stricat viata. Insa din fericire am reusit sa trec peste ea

Multumesc tuturor persoanelor care au raspuns la,, problema" mea... in legatura cu funda, nu stiu cui sa eu dau sunt multe raspunsuri de care sunt multumit. . Multumesc inca o data tuturor!

Eu cred ca ar trebui sa ai incredere in tine.
incearca sa vorbesti mai mult cu ea
profita de orice ocazie! Eventual ai putea sa vorbesti cu un prieten sa i zica... despre tine ca o placi. sau orice altceva
Incet incet. de fiecare data cand te intalnesti cu ea ai putea gasesti o idee pentru o conversatie iar la sfarsit cand trebuie sa pleci ii zici : "nu ma pupi si pe mine?"sa o spui cum ar fi in gluma. chiar daca de fapt e o dorinta de-a ta.Chestia asta chiar merge!

Heiii.Si eu am cativa prieteni care au avut o situatie asemanatoare dar intr-un final au scapat de emotii. Emotiile nu iti vor disparea asa dintr-o data ci treptat cu cat prinzi mai mult curaj.Mie mi se pare un lucru normal ca un baiat sa isi pupe amica sau viitoarea prietena pe obraz si ar fi bine daca ai pupao in continuare.Cat despre discutiile pe mess eu nu prea sunt de acord cu ele, consider ca ar fi mai bine daca ati iesi undeva in oras sa vorbiti(la film, cafenele sau chiar si in parc). Mult succes!:*

Hei...
daca vrei sa te apropii de anumite pers doar incearca sa iesi cu ele si incearca sa fii mai atent la comportamentul fiecaruia din jurul tau.
subiectele de abordat pe mes... ceva ce s-a intamplat la scoala... nu te speria daca nu mai da pers respectiva niciun raspuns pe in timp ce vorbesti cu ea, insista cu intrebari.
si eu am fot izolata pana in clasa 7 acum sunt 8 si stiu la ce te referi cand povestesti toate astea.
ok, bafta