Intr-o zi insorita de vara, cand cerul albastru parca sclipea de frumusete, eu, un simplu om, ma alaturam Raiului.Acolo totul era asa de frumos! Pasarile ciripeau, pomii infloriti erau spendizi, era o gradina de trandafiri superba. Dar ceva era ciudat.Lipseau ingerii.Am stat eu acolo cateva minute, asteptand si vad o lumina puternica, o lumina mai puternica decat Soarele.Era cea mai frumoasa fiinta vazuta vreodata, nu vazusem nimic mai frumos pe lume.Acea fiinta era Dumnezeu, care ma intampina cu o voce dulce.Acesta mi-a spus ca inca nu sunt in Rai, sunt pe taramal dintre Rai si Iad. Abia atunci imi dadusem eu seama ca dupa toate frumusetile de acolo era o gradina cu flori uscate, unde pasarine nu existau, nu exista nimic.Era o gradina in flacari.Peste ceva timp, in fata mea aparuse o balanta siin fata Domnului aparuse o cartemare, cu peste un milion de pagini, care fusese deschisa la numele meu.Balanta mi-a cantarit toate faptele, bune si rele, iar eu am avut norocul sa trec poarta Raiului, unde am fost intampinata. Dumnezeu m-a dus intr-o incapere alba, unde mi-a povestit tot ce trebuie sa stiu.Retineam repede.Stiam unde sa ma duc daca as fi cautat orice.Erau toate puse la locul lor.Parca trecuse o secunda in care admirasem totul, cand Dumnezeu apare cu un cos plin de petale de trandafiri. Mi s-a dat cosul si mi s-a spus sa ma plimb peste tot si sa arunc petale, in ordine, formand un drum din trandafiri, pana in biroul alb.Vazud Domnul ca mi-am indeplinit sarcina, mi-a dat un loc aproape de Dansul, un loc unic.De atunci eu am stat fidel/a langa Dansul, in viata vesnica. Sper ca ti-a placut, pana acum e tot ce-am gandit.Sa sti ca daca o sa fi raportat o sa fie toate sansele sa ti se sterga conyul, pentru ca nu ai voie sa-ti spui temele sa ti le rezolve altii.Eu te-am ajutat pentru ca nu aveam ce sa fac.
PussicatDolls întreabă: