STÁROSTE, starosti, s. m. 1. Conducător al unei corporații, al unei bresle din trecut; p. gener. conducător, șef, fruntaș. 2. Persoană care conducea în trecut (în Moldova) un ținut aflat la marginea țării. 3. (Reg.) Persoană trimisă oficial de un tânăr la părinții unei fete pentru a o cere în căsătorie; pețitor; p. ext. persoană care conduce ceremonia nunții. – Din sl. starosta.
CÁLFĂ, calfe, s. f. Lucrător calificat după o perioadă de ucenicie (obligat, în timpul breslelor, să mai lucreze o perioadă de timp la patronul său, pentru o leafă mică). – Tc. kalfa.
LITÁNIE ~i f. 1) Rugăciune din cadrul unei procesiuni religioase, rostită alternativ de preot și de credincioși. 2) fig. Cuvântare lungă, monotonă și plictisitoare. [G.-D. litaniei; Sil. -ni-e] /