Pai tu nu ești organizat/a din cauza dependentei de telefon, internet ...lucru ce se poate remedia.
Adică pur și simplu faci lucurile pe care le ai de făcut ca nu fuge netul nicăieri și gata.
Întrebarea perfectă ai adresat-o.
Când afli răspunsul perfect te rog frumos să ni-l spui și nouă.
De 27 de ani caut acest secret printre altele. Mă rog eu una caut și ceva, poate un robot care să mă împingă de la spate, că eu pe cont propriu sunt praf.
Ca și sfatul meu însă aș spune că pe mine una mă împinge de la spate ultima sută de metri. Adică oricât m-aș organiza și aș face la timp lucrurile, am observat că atunci când sună timpul gen "peste 5 ore trebuie să predai aia, până mâine ai de făcut sau terminat aia" pe mine asta mă motivează mai mult decât orice alt program. Când m-am apucat din timp de ceva, ori am analizat sau dezbătut mai mult problema x sau y și am ajuns ca tot pe ultima sută de metri să o fac, ori în cazul meu a mai fost și situația de să zic începeam ceva ce știam că am de terminat pentru săptămâna viitoare și mă trezeam că începeam azi, făceam un sfert sau juma și apoi tot pe ultima sută de metri mă trezeam că terminam, așa că uneori nu e fain nici să începi din timp, mai ales dacă nu ești genul ăla workhaolic și fixist, care începe lucrurile cu 5 luni înainte și el vrea să finalizeze totul cu 1 lună inainte de termen.
Deci sfatul meu, că uneori ultima sută de metri este singurul motivator. Dar trebuie avut grijă cu cât timp înainte de termenul limită te apuci de muncă sau de planurile și proiectele tale, eu una am căzut și în extrema de am renunțat la unele lucruri doar pentru că nu am reușit să le finalizez la termen și aici mă refer la termene chiar reale impuse de societate sau de școală și a trebuit să-mi asum într-un final problema mea cu procrastinarea, la mine una chiar e gravă uneori, că am pierdut câteodată din cauza acestei probleme. Așa în viața personală oricum, cam tot din cauza asta am și renunțat la planuri. Am mai spus eu pe aici, că eu sunt genul de om ce îmi propun că azi mă duc la piață să fac piața și ajung în parc sau în pădure să mă plimb sau să scriu ori desenez, iar altă dată dacă mi propun să scriu sau desenez mă trezesc că ajung să fac cu totul altceva ce-mi propusesem poate cu ani în urmă că aș fi făcut.
Deci și procrastinarea asta poate deveni patologică și chiar boală grea.
Deci aș vrea să aud pe cineva care propune o soluție reală și bună, de care noi oamenii cu "suta de metri" am reuși să facem mai din timp lucrurile și chiar să ne facem curaj să ne apucăm de sarcinile care uneori nu ne fac plăcere.
Aș mai lăsa însă aici o informație care se tot vehiculează prin media și pe care o susține tot psihologia. Că în viață e bine să începem întotdeauna cu lucrurile care nu ne plac, în locul celor care ne fac cât de cât plăcere.
La un moment dat mai auzisem și de metoda roșiei sau ceva de genul, în care ne spunea să împărțim fiecare oră din alea 8 sau chiar 12 care se presupun că ar fi pentru munca noastră, în jumătate de oră muncă, apoi 10 minute pauză și apoi tot continuăm așa. De fapt metoda asta se prezenta pentru studenți mai mult când au de studiu cărți întregi în doar câteva zile, dar m-am gândit că ar fi o metodă faină de încercat măcar, uneori când suntem dezordonați ori nu reușim să ne acomodăm cu un program.
Sa va stapaniti dependenta de telefon... Dupa aceea, o sa aveti timp sa va organizati si activitatile!