Salut! Pai... Am strecut prin multe situatii de genul asta. Dar eu am avut 38h pana la prima destinatie. Deci. Eu am dormit, in momentele de maxima plictiseala in care nimic nu imi suradea, asculam muzica, vorbeam cu prietena mea de pe scaunul vecin, in cazul tau, probabil, parintii, te uiti si tu prin imprejurimi... Eu uneori ma gandesc la scenarii de film, in care eu sunt protagonista... Poti incerca, pe mine chiar m-a ajutat. A si apropo, distractie placuta!
Numai tu stii ce anume te poate face sa nu observi ca a trecut timpul.
Pentru mine ar fi suficiente niste grile de Sudoku si o carte din genul preferat, eventual inceputa de acasa pentru a fi sigur ca actiunea este pasionanta.
Astea, pentru perioadele in care peisajele nu capteaza privirile.
Stefan_Tiberiu_1997 întreabă:
Tureatca_Mihaela_1975 întreabă: