Am mai pus cateva intrebari foarte asemanatoare cu aceasta pe site dar vreau mai multe pareri/opinii.,, problemele" mele au inceput o data cu prima copilarie. Pe scurt:,, Mama si tata erau ocupati ziua cu serviciul deci nu puteau sa aiba grija de mine cand eram mai mic. Plus ca nu aveau incredere in mine sa ma lase singur acasa deoarece, repet, eram prea mic. Asa ca m-au dus la bunici. Acolo copii de orice varsta nu erau nici atunci dar nici acum. Nici case nu prea sunt. Deci este o zona cam pustie, izolata. Si incepand de la varsta de 5 ani pana la 12 ani am stat la bunici de luni pana vineri seara. In weekend veneam acasa.Deci in tot acest timp am fost izolat de restul copiilor si persoanelor. Nu aveam deloc prieteni, iar cu colegii in clasa eram extrem de retras. La vremea aceea nu stiam ce este aceea o prietenie. Traiam in lumea mea departe de ceilalti, stateam singur. Asta pana in clasa a 7-a cand m-am intors acasa. M-am intors deoarece parintii considerau ca sunt destul de mare pentru a sta singur. Situatia nu s-a schimbat deloc. Era exact la fel. La ce bun sa fie persoane de varsta ta prin apropiere daca nu te baga in seama iar tu esti in continuare retras si timid. Deci revenirea acasa nu a schimbat cu nimic situatia. Totusi in sinea mea nu s-a schimbat mare lucru atunci. La fel credeam ca este normal sa fiu singur si izolat. Si pot spune ca am fost izolat de restul lumii si de prieteni pana la sfarsitul clasei a 9-a. Acum sunt a 10-a. A fost un fel de revolutie in capul meu atunci. Incepeam sa realizez ca oamenii nu ar trebui sa fie singuri si sa traiasca in societate. In prezent m-am schimbat radical. Imi amintesc fiecare greseala si fiecare incercare a persoanlor de varsta mea, care au incercat sa se apropie de mine, insa pe care i-am respins pentru ca, repet, credeam ca singuratatea reprezinta normalitatea. In mod evident incerc sa comunic cat mai mult cu persoanele din jur si sa ma apropii de acestea, insa lipsa de experienta in vederea facutului de prieteni noi isi face simtita prezenta. Cand ma gandesc ca a venit vacanta si nu am cu cine sa o petrec imi vine ma sinucid (nu voi face lucrul asta!). Asta pentru ca nu e prima vacanta in care cam stau singur straight face. Si este extrem de naspa sad. Deci aveti careva idei despre ce asi putea face in vacanta? Repet nu am prieteni apropiati. Povestea este mai sus iar alte detalii gasiti in celelalte intrebari (ma indoiesc, ca v-a interesa pe cineva alte detalii), sau putem vorbi despre situatia mea mai simplu pe mess de exemplu (ma indoiesc si cineva si-ar pierde timpul cu mine straight face). un alt minus al meu este ca sunt negativist straight face. Deci nu stiu daca ati inteles care imi este adevarata problema. Este mai simplu cand vorbesti cu cineva (pentru ca persoana respectiva te mai intreaba anumite chesti pe care probabil le-am omis in intrebarea aceasta), decat sa scrii totul ca pe un roman straight face. Repet, problema mea ar sta in comunicare, in apropierea de anumite persoane (adica pur si simplu nu reusesc sa ma apropii de persoane. Inca nu am destula experienta pentru asta. Si avand in vedere ca a venit vacanta si mai mult ca sigur voi sta in mare parte in casa pentru ca nu am unde sa ma duc, nu cred ca voi capata experienta.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook