Prin Tautologie (din greacă τaυτολογίa = care spune același lucru) se înțelege o greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei formulată cu alte cuvinte. Poate fi considerată un tip de pleonasm.
De obicei tautologia are forma unei propoziții sau a unei fraze. Prin tautologie nu se urmărește definirea unui anumit termen, ci se accentuează trăsăturile acestuia. De exemplu: viața este viață, legea este lege.
Din punct de vedere sintactic, tautologia este o construcție în care se repetă un cuvânt, dar cu funcție sintactică diferită, de cele mai multe ori termenul repetat are funcție sintactică de nume predicativ (omul este om). Se realizează relații tautologice atât la nivelul propoziției (de cântat nu cântă), cât și la nivelul frazei (ea este ceea ce este).
Există situații în care tautologia este intenționată și, în fond, doar aparentă, atunci când în cea de-a doua utilizare a sa, cuvântul care se repetă are sens schimbat – generic, valorizator. Se realizează astfel o veche figură a retoricii: antanaclaza. Falsa tautologie („omul să fie om"; „dacă-i bal, bal să fie") se bazează pe un efect de intensificare, identificând, într-o situație individuală, o noțiune în gradul ei cel mai înalt, absolut. funda?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm.
Răspunde
Tautologie-folosirea unor cuvinte cu acelasi radical.Ex.Visez un vis, scriu o scrisoare.Mai este si tautologia stilistica:la noi vorba-i vorba.
Tautologia este constructia care se realizeaza prin repetarea unui cuvant sau a unui grup de cuvinte cu functii gramaticale diferite si cu intonatii diferite. Ex: Copilul, tot copil. Sau : ce s-a petrecut, s-a petrecut. Bafta!
TAUTOLOGÍE, tautologii, s. f. 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care, exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune. 3. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune. 4. Expresie din logica simbolică, care, în limitele unui sistem formal, este adevărată în orice interpretare. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologie, lat. tautologia.
http://dexonline.ro/definitie/tautologie
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
