îmi explică cineva povestea lui emily rose
Stiu doar ca a fost posedata
Cine explica cel mai bine are fundita,

Adevărata Emily Rose, Anneliese Michel a fost o femeie tânără şi frumoasă pe drumul unei cariere în învăţământ. S-a născut pe 12 septembrie 1952, într-un sat micuţ din Bavaria. Crescută în Klingenberg am Main, Germania, tatăl ei conducea o moară şi familia toată era de religie catolică. Anneliese a avut o copilărie normală şi în timp ce creştea, devenea din ce în ce mai religioasă. La vârstă fragedă de 17 ani, viaţa lui Anneliese s-a transformat într-un coşmar. A început să aibă crize ciudate în timpul nopţii. Descria simptomele ca paralizie, o greutate enormă pe piept, corpul ei devenind rigid şi nu putea să vorbească. Doctorii de la Clinica de Psihiatrie din Wurzburg au diagnosticat-o pe Annelies. I-au spus că suferă de crize epileptice Grand Mal. După apariţia celei de-a treia crize, şi-a petrecut aproape un an în Spitalul Psihiatric din Mittleberg. În timpul şederii sale în spital, a început să vadă fețe demonice, în special în timpul rugăciunilor sale zilnice. Mai auzea şi voci care îi spuneau că este blestemată. Doctorii au început atunci să o treacă pe tratament medicamentos anticonvulsie. Frustrările lui Anneliese au început să crească atunci când medicaţia nu o mai ajuta cu nimic. A început să vadă din nou fețele demonice şi a devenit din ce în ce mai deprimată.
Odată eliberată, Anneliese s-a întors la liceu în toamna lui 1970. A absolvit şi s-a mutat la oraş ca să poată frecventa Universitatea din Wurzburg. Convinsă că medicamentaţia nu o să o ajute să iasă din starea în care se afla, a început să creadă că starea ar avea o legătură spirituală. A cerut ca biserica să facă un exorcism, dar au refuzat şi au sugerat ca ea să treacă la o viaţă mai religioasă. Stările lui Anneliese au început să se amplifice, începând să se automutileze, să muşte membri ai familiei, să mănânce muşte, cărbuni şi păianjeni şi chiar a muşcat până a decapitat o pasăre. De asemenea începuse să îşi rupă hainele de pe ea, lătra ca un câine timp de zile întregi câteodată şi urina pe podea după care lingea podeaua. Începuse să doarmă pe o podea de piatră ca să plătească pentru păcatele altora. Aceasta era o practică a lui Anneliese de ani de zile deja. Mai începuse să şi distrugă orice simbol religios, crucifixuri sau tablouri cu Iisus. După 5 ani de chinuri groaznice şi întâmplări teribile, părinţii ei au început să vorbească cu diverşi preoţi şi au cerut un exorcism. Biserica, înainte să aprobe un exorcism, cere ca posedatul să aibă anumite puteri, printre care puteri supranaturale, să vorbească în alte limbi şi să aibă reacţii violente atunci când vede obiecte religioase.
În sfârşit, după ce au declarat-o pe Anneliese posedată de demoni în septembrie 1975, episcopul Josef Stangl a ordonat ca un exorcism să fie făcut şi această misiune a fost cedată Pastorului Ernst Alt şi Părintelui Arnold Renz. S-a spus că numeroşi demoni aveau controlul asupra corpului lui Anneliese, printre care Hitler, Cain, Nero, Iuda, Legiunea, Belial şi Lucifer. Exorcismul a început în septembrie şi a continuat până la sfârşitul lui iunie, în 1976. Timp de 10 luni, ritualurile se desfăşurau o dată la o săptămână sau două şi câteodată durau până la 4 ore o singură şedinţă. În multe dintre aceste şedinţe, Anneliese avea atacuri puternice şi trebuia legată cu lanţuri. În timpul ritualurilor, Anneliese vorbea cu o voce demonică în diferite limbi străine, inclusiv câteva care au murit cu mulţi ani în urmă. Sănătatea lui Anneliese începuse să se deterioreze. În timpul celor 10 luni de exorcism, ea refuza să mănânce, spunând că demonii nu o lasă. De asemenea, îşi rupsese rotulele de la ambii genunchi după ce făcuse aproximativ 600 de genoflexiuni. Între timp îi dăduse o scrisoare preotului, spunând că nu mai vrea să meargă mai departe cu exorcismul. A vorbit despre Fecioara Maria care a venit la ea şi i-a oferit două alegeri – să fie de îndată eliberată de demoni sau să lase posedarea să continue pentru încă puţin timp, ca să iasă la iveală pericolul şi puterea demonilor pentru ca întreaga lume să afle şi ca să salveze suflete. De asemenea, Fecioara Maria i-ar fi spus că înaintea morţii sale, va fi eliberată de demoni şi va muri în pace. Anneliese a decis să rămână posedată şi exorcismul a fost oprit. A şi prezis data şi ora morţii sale.
La miezul nopţii pe 1 iulie 1976, exact ziua în care a prezis, Anneliese a adormit, în sfârşit, în pace şi nu s-a mai trezit. Avea pneumonie, febră şi ultimile 10 luni de chinuri şi-au spus cuvântul. Raportul autopsiei a confirmat că murise de subnutriţie şi deshidratare. O femeie tânără şi frumoasă, care devenise aproape de nerecunoscut, cântărind 30 de Kg! Niciun test care a fost făcut în timpul autopsiei, inclusiv un test microscopic la creier, nu a rezultat în aflarea motivului pentru care avea acele crize. O investigaţie a conchis că Anneliese a murit de foame şi că dacă era hrănită forţat, şi acum ar fi fost în viaţă. Ambii părinţi, pastorul şi părintele, au fost acuzaţi de ucidere prin neglijenţă şi procesul a început în martie 1978. Deşi au fost introduse în proces şi câteva secvenţe filmate din exorcism, toţi patru au fost găsiţi vinovaţi. Au primit 6 luni cu suspendare. Exact înainte ca procesul să înceapă, mama lui Anneliese ceruse ca fata să fie deshumată. O călugăriţă trimisese un mesaj părinţilor cu o viziune pe care a avut-o, în care spunea că trupul fetei era nedeteriorat şi că se va dovedi că acesta a fost un caz supranatural. Cu scuza că a trebuit să îşi îngroape fiica într-un coşciug ieftin şi că vor să transfere trupul într-un coşciug mai drăguţ, au reuşit să primească permisiunea de a o deshuma pe Anneliese. Deşi nici părinţii şi nici preoţii nu au avut voie să vadă trupul şi nicio poză nu a fost făcută public, s-a spus că trupul s-a deteriorat ca oricare altul. La data de 25 februarie 1978, corpul a fost deshumat şi transferat în alt coşciug, făcut din stejar şi decorat cu dantelă pe margine. Îngropată la doar 100 de metri de casa unde a crescut, mormântul lui Anneliese este adesea vizitat. Cazul acesta a fost ultimul pe care Biserica Catolică l-a recunoscut oficial ca un caz de posedare demonică şi unde a fost acceptat un exorcism. Printre ultimile cuvinte pe care Anneliese le-a spus preoţilor, ar fi fost şi „Rugaţi-vă pentru Mântuire", iar cuvintele unui copil pe moarte în faţa mamei sale… „Mamă, mi-e frică".