DungoniiDugongii sunt singurele mamifere marine care se hranesc exclusiv cu plante de apa, ceea ce le-a atras denumirea de „vaci de mare". Aceste animale de dimensiuni mari - 2, 4 pana la 4 m. lungime si intre 200 si 600 kg. greutate - au corpul rotund, acoperit cu o piele groasa, rigida si neteda, de culoare crem pal, nuanta devenind din ce in ce mai inchisa odata cu inaintarea in varsta. Inotatoarele fronale au involuat, capatand forma unor brate scurte de aproximativ 35-45 cm. Acestea sunt folosite de catre exemplarele tinere in propulsare, adultii utilizandu-le mai mult pentru echilibru, in locomotie ajutandu-se de coada lor plata, in forma de varf de ancora. Buza superioara este despicata si iesita in afara, acoperind gura animalului. Buza inferioara si partile distale ale cerului gurii sunt prevazute cu niste tampoane carnoase, adaptate hranei exclusiv vegetale.
Nu prea am gasit...
Rechinul taur, denumit astfel din cauza corpului sau indesat si a reputatiei sale de animal feroce, este faimos mai ales datorita abilitatii de a trai atat in apa sarata cat si in apa dulce. Are un corp robust, cenusiu, colorat in nuante mai pale pe burta, si un bot rotunjit si bont. Inotatorea dorsala, mare, in forma triunghiulara, precum si celelalte inotatoare au varfurile usor intunecate, insa nu sunt marcate in mod evident. Rechinul are ochii relativ mici, fapt ce arata ca vazul nu este cel mai important simt pentru vanatoare in habitatul sau natural, care este, de regula, constituit din ape tulburi.
Comportamentul acestui rechin este inca putin cunoscut, dar din cate se stie, animalul manifesta o extraordinara capacitate de adaptare atat in apele sarate cat si in cele dulci. Exemplare din specia Carcharhinus leucas au fost capturate in locuri in care cu greu ar putea fi imaginata prezenta unui rechin: la poalele Anzilor peruvieni, la 3700 kilometri in susul raului Amazon si in lacul Nicaragua, cel mai mare lac din America Centrala. Cu toate acestea, rechinul taur nu este capabil sa-si finalizeze intreg ciclul de viata in apele dulci, avand nevoie de acces la apa sarata din rauri si estuare.
Inoata incet si greoi, de regula aproape de fundul apelor, ascunzand-si bine surprinzatoarea agilitate si viteza cu care este capabil sa-si atace prada si inseland pe cei care inca mai cred ca aceasta nu este cea mai periculoasa specie de rechini tropicali, asa cum este frecvent citata. Impreuna cu marele rechin alb si cu rechinul tigru, rechinul taur este responsabil de cele mai multe accidente in care sunt implicati oamenii, rezultat al preferintei lui pentru prazile de dimensiuni mari si al apropierii habitatului sau natural de activitatile oamenilor. Dieta variata include pesti mari si alte specii de rechini (ocazional chiar rechini tineri din propria specie), pasari acvatice, delfini si mamifere terestre.
Rechinul taur este un animal vivipar, femela dand nastere de la 1 la 13 pui, dupa o perioada de 10-11 luni de graviditate. Nasterea are loc la sfarsitul primaverii si inceputul verii in estuare, guri de rau si, ocazional, in lacurile cu apa dulce. Imperecherea are loc in aceeasi perioada a anului, insa fenomenul nu a fost observat niciodata.
Rechinul este peste, nu mamifer