Fiind scris in 1901, poemul incheie ciclul "Noptilor", scrise dupa modelul oferit de suita de poeme cu acelasi titlu a poetului francez Alfred de Musset.
Tematica, structura si forma poeziei se pare ca se conturasera in mintea autorului inca din 1890 cand publicase poemul in proza "Mecca si Mecca", o legenda cu iz oriental, cu adanci implicatii filozofice si etice.
"Mecca si Mecca" contine o parabola dictata de inspiratia "cu limba de foc" intr-o noapte de decembrie, cu ger si zapada, a unui poet sarac, si in dezacord cu lumea guvernata de vanitate si aur. Un print arab, Ali-ben-Mahomet-ben-Hassan, primeste cu limba de moarte de la tatal sau, indemnul de a nu se abate niciodata de la calea cea dreapta. Acest principiu etic, este respectat cu sfintenie de tanarul print, care se hotaraste sa plece in pelerinaj la Mecca, urmand sa strabata drumul drept peste imensa pustietate araba. Spre aceeasi cetate sfanta musulmana pleaca si cersetorul Pocitan-ben-Pehlivan care prefera calea ocolita si ferita de razele solare ucigase. Convoiul piere in desert, iar printul are viziunea inselatoare a cetatii si i se pare, inainte de a muri, ca Pocitan patrunde prin poarta stralucita a "Meccai pamantesti", pe cand el trece pragul "Meccai ceresti". (de aici si semnificatia titlului)