Spuneti-mi si mie niste plante ocrotite de lege[in afara de laleaua pestrita si floarea de colt] Daca puteti sa imi dati linkuri cu info despre plantele care le dati ca ex.Multumesc.Funda+vot

Www.google.ro
e o super invenţie, încearc-o.

PAPUCUL DOAMNEI ( Cypripedium calceolus )

Specie de orhidee pe care o intalnim in umbra padurilor de fag sau in locuri mai insorite, calcaroase.
In pamant prezinta mai multe radacini si un tubercul cum au majoritatea orhideelor.
Pe tulpina aeriana se dezvolta 4 - 5 frunze latite cu nervuri arcuite, proeminente, iar in varful sau se clatina o singura floare de o frumusete neasemuita.
Cand o vezi pentru intaia oara, te opresti in fata ei ca in fata unui tablou vestit, dorit sa-l poti vedea.
Deodata nu-ti dai seama : e o bijuterie de safire si diamante, mai ales atunci cand picaturile de roua cad pe label.
Numele popular al plantei a fost dat de forma florii care seamana foarte mult cu un papuc de catifea.
Petala de jos a florii numita label, e de culoare galbena si are un aspect de papuc umflat, in interior acoperit cu puncte si linii, purpurii.
Interiorul papucului functioneaza ca o capcana pentru diverse musculite si alte insecte care, atrase de mirosul placut si ademenitor cautand nectarul, patrund in interior, iar cand parasesc floarea transporta polenul pe stigmatul altor flori.
In drumetiile prin Carpatii romanesti o intalnim in Munti Bucegi si Retezat.
Poate fi intalnita in padurile de foioase la altitudini mai mici, 400 - 500 metrii, in zona Targoviste - Gorgota.

ALBUMELA, SIMINIC sau FLOAREA DE COLT--Leontopodium alpinum

O adevarata perla a florei muntilor nostri, cautata cu asiduitate de toti cutreieratorii plaiurilor montane, recoltata si comercializata mai mult ca oricare alta. Este o planta plapanda, cu tulpina subtire si frunze liniare, ce-si poarta in varf florile, mari, nearatoase si putin mirositoare, grupate la un loc in inflorescente globuloase si inconjurate la baza de frunze pasloase, unele mai mici, dar atat de frumos aranjate, incat seamana cu o stea lucitoare din noptile senine de vara. Iata de ce popular se mai numeste si steluta. Tocmai aceste frunze dispuse intr-o rozeta perfecta dau plantei o frumusete neasemuita. Cand o vezi imbracata in scama-i argintie printre celelalte plante verzi, fara voie intinzi mana spre ea. Scama ii este scut impotriva insolatiei si a transpiratiei, caci in pumnul de tarana in care si-a infipt radacina este putina apa.
Desi ocrotita, nu numai la noi ci si in mai multe tari europene, ea este in continuare insistent cautata de negustorii de flori si de turisti care nu respecta frumusetile naturii, comorile stiintifice ale lumii vegetale.
Aceasta planta rara o gasim in Muntii Bucegi si Muntii Fagaras.

ANGELICA ( Angellica archangelica )

Planta ierboasa, bienala sau perena, care prezinta in sol un rizom gros, din care pornesc numeroase radacini adventive.
In primul an de vegetatie se dezvolta frunzele de la baza, iar in al doilea an creste o tulpina inalta de 1,5 m, uneori ajungand chiar la 3m.
Frunzele sunt mari, cele bazale ating 90 cm., iar cele tulpinale sunt penat-sectate si mai mici. Florile sunt grupate in varful tulpinii in umbele mari, duble, lung pedunculate. Infloreste in lunile iulie - august.
Planta este raspandita in Europa Centrala, pana in Serbia.
La noi vegeteaza in lungul paraielor din regiunea montana si subalpina; in Muntii Bucegi, Fagaras, Retezat, in turbarii si pe soluri umede bogate in substante organice.
Deoarece ea contine uleiuri eterice folosite in tratamentele gastrice, planta a fost mult recomandata pentru obtinerea produselor terapeutice, fapt pentru care este ocrotita in toata tara.

GHINTURA GALBENA ( Gentiana lutea )

Planta perena, cu un rizom subterean care poate atinge o grosime de circa 15 cm. Din el se dezvolta in pamant o radacina lunga de un metru, iar aerian o tulpina ierboasa, goala in interior, inalta pana la 1,5 m, articulata, purtand frunze late, opuse. La baza frunzelor superioare se gasesc numeroase flori galbene care se deschid in lunile de vara.
Aceasta frumoasa planta, zvelta si puternica a devenit foarte rara in muntii nostri, deoarece ea a fost recoltata in scopuri medicale, folosita in bolile de stomac si ficat. Poate fi intalnita in Muntii Bucegi si Fagaras.



Dianthus callizonus Schott et Kotschy (Garofiţa Pietrei Craiului)

Familia Caryophyllaceae.

Garofiţa Pietrei Craiului vegetează în locuri stâncoase din pajiştile alpine şi subalpine, pe substrat calcaros, este specie rară şi endemică, nu este încă ameninţată, dar având o distribuţie geografică limitată, poate fi oricând expusă riscului de extincţie.
Tulpina nu este înaltă, aproximativ de 5 - 10 cm înaltime. Ea poarta la varf o singura floare cu corola de cca. 3 cm în diametru, formata din 5 petale late, la vârf dinţate, de culoare roşie-carmin, la baza cu o pata purpurie, împestriţată cu alb şi cu peri mătăsoşi, stralucitori.
Interesant este inelul din centru, purpuriu pestriţ.
Pe dos, petalele sunt albe-verzui, iar frunzele, care sunt înguste şi alungite de 2 - 4 cm lungime, sunt asezate în perechi.
Acum vreo 150 de ani planta nu era cunoscută.
A fost descoperită pe crestele prăpăstioase ale Pietrei Craiului, de doi botanişti transilvăneni.
Apariţia ei a produs senzaţie şi nedumerire în lumea ştiinţei.
La momentul respectiv, ea nu mai fusese găsită în niciun alt loc din lume, şi nici măcar pe vreuna din culmile muntoase vecine Pietrei Craiului. Pe de altă parte, această garofiţă nu seamănă cu garofiţele cunoscute.
Se pare că originea ei nu este cunoscută nici astăzi.
Supravieţuirea ei în Piatra Craiului s-ar explica prin poziţia oarecum izolată a masivului.
Dar şi aici se găseşte mai ales pe culmea vestică a masivului, dinspre valea Dâmboviţei, la limita dintre etajele subalpin şi alpin, ori rătăcită prin iarba ce acoperă stâncăriile din partea inferioară a zonei alpine.
Aşadar, o planta rară, care se pare că ar creşte doar într-un singur loc pe planeta noastră — Piatra Craiului.

Ca un întreg, creasta principală a Masivului Piatra Craiului, prezintă o asimetrie determinată de pantele diferite ale versanţilor: versantul estic prezintă brâne înierbate întrerupte de pereţi mici stăncoşi dar cu pante nu aşa de mari ca versanţii nord-vestic şi vestic care arată excepţionala diversitate a peisajului Masivului, cercetat în mod special din cauza unicităţii sale floristice.
Distribuţia speciei D. callizonus numai în Piatra Craiului este consecinţa poziţiei geografice a Masivului în sistemul orogenetic al Carpaţilor Meridionali şi e dată de discontinuitatea biotopului şi a distribuţiai alpine şi subalpine a vegetaţiei de tufărişuri.
Densitatea rameţilor arată că populaţiile de D. callizonus formează o metapopulaţie, populaţiile locale „centrale" au densităţi diferite ale rameţilor (fară a fi capabili sa facem diferenţa între geneţi) genetic conectaţi cu populaţii pe arii mici şi cu geneţi distribuiţi randomizat pe intrega creastă a Masivului, în locurile unde condiţiile de supravieţuire sunt favorabile.
Solul este înalt alcalin, cantitatea de nutrienţi este crescută în fosfor si potasiu mobili şi scazută în azot, solubilitatea lor fiind redusă, condiţii ideale pentru extinderea populaţiilor speciei calcifile de D. callizonus, întreaga zonă alpină şi subalpină a Masivului acţionând ca un refugiu. În zonele alpine şi subalpine ale Masivului Piatra Craiului, D. callizonus face parte integrantă din urmatoarele asociaţii: Seslerio-Festucetum versicoloris Beldie 1976, Seslerio haynaldianae-Caricetum sempervirentis Puscaru & al. 1956, Saliceto retuso-reticulatae Br.-Bl. 1926, Cerastio transsilvanici-Galietum lucidi M. Boscaiu 1996 (asociaţie endemică pentru România).

Bibliografie:BIOLOGICAL SURVEY FOR PIATRA CRAIULUI NATIONAL PARK.
AN INTERMEDIATE REVIEW AND ASSESSMENT
J. OWEN MOUNTFORD, OLIVIU G. POP, DEE PATRIQUIN & JO R. TREWEEK



Hepatica transsilvanica

Face parte din familia Ranunculaceae, alături de o altă surată foarte cunoscută și cu care este ‎adeseori confundată, Hepatica nobilis. ‎
Hepatica transsilvanica este o plantă ierboasa, perenă, cu o creștere relativ mică în înalțime. ‎
Planta se înmulțește prin rizomi din care la începutul fiecărei primăveri, imediat după topirea ‎zăpezii sau uneori când aceasta este încă prezentă, se dezvoltă florile și frunzele.‎
În general, florile mari, de culoare albastră apar înaintea noilor frunze. Pedunculul florii, dar si al ‎frunzei, este pubescent.‎
Ca areal natural de răspândire, Hepatica transsilvanica se întâlnește exclusiv în Munții Carpați, ‎fiind considerată o specie endemică. ‎
Condițiile de mediu sunt cele caracteristice zonei muntoase, planta întâlnindu-se în zone ‎umbroase, pe stânci sau în păduri.‎
Deosebirea principală între H. transsilvanica si H. nobilis este reprezentată de frunze, care in ‎cazul H. transsilvanica sunt dublu trilobate, mai groase si mai putin lucioase.‎
http://punkeru.sunphoto.ro/MY_FIRST_ALBUM/SHVLEZESLYGYVNACJLA


Nigritella rubra si Nigritella nigra ‎

Fac parte din familia Orchidaceae, familia de plante cu cea mai larga răspandire, având ‎peste 30000 de specii și 200000 de hibrizi.‎
Sunt plante ierboase perene care prezintă tuberculi din care pornesc radacinile. Tulpina ‎este ierboasă, dreaptă și cu înălțimi de aproximativ 40 cm, cu creștere erectă, sub formă de ‎tufă. Au frunze lineare, înguste, alungite si orientate în sus, caduce și flori roz, rosu-‎purpurii ce apar din primăvară până toamna târziu. Florile sunt grupate într-o inflorescență ‎oval-globuloasă sau conic-ovală, singulară, aflată în partea superior-terminală a tulpinii. Florile au un miros ‎puternic asemănător celui de vanilie. ‎
Sunt răspândite pe soluri cu umiditate medie, unde precipitațiile nu sunt excesive. ‎
‎Ca areal natural de răspândire, N. rubra și N. nigra populează pajiștile alpine si subalpine din Munții Bucegi, Buzăului si Ciucaș.‎
Deosebirea principală între cele două specii este la nivelul inflorescențelor, care în cazul N. rubra ‎sunt mai mari, de forma conic-ovală și de culoare mai deschisă.
Plantele au fost culese în mod excesiv, dispărând de pe cele mai multe pajiști, datorită ‎aspectului frumos al florilor și parfumului plăcut, astfel devenind o specie rară, declarată ‎monument al naturii.‎


Specii ocrotite prin lege:
· Taxus baccata(Tisa);
· Gentiana lutea(Ghintura galbena);
· Larix decidua (Larice);
· Rhododendron kotshyl-Simk (Smirdarul);
· Daphne blagayana fray (Iedera alba);
· Salyx myrtelloydes (Salcia de turba);
· Leontopodium alpinum (Floare de colt);
· Angelica archangelica (Angelica);
· Trollius europaeus (Bulbucii de munte);
· Nigritela rubra si Nigritela nigra (Sangele voinicului).


Cam atat am gasit si eu pe net.Succes`!;;).

Smirdan( rododendron de munte), cauta pe google.

Trebuia sai dai funda lui toxx