Spuneti-mi si mie povesti de groaza! Funda

Viata dinainte de moarte


Martie 14, 2003, o zi pe care n-o voi uita niciodata.Numele meu este Evander Alix si povestea asta este adevărată. Eu şi prietenele mele Maria Blade și Aura Cole impreună cu Leonard Jupiter, Jasper Nero, Avan Alistar și Felix Dimitri tocmai ne-am mutat într-o casă împreună.
Era o casă destul de mare, cu multe camere, 2 băi, o bucătărie şi o sufragerie mare în care aveam loc toţi.Toţi eram entuziasmaţi de faptul că ne-am mutat în oraş şi ne-am grăbit să meargem în casă, lăsând bagajele pe jos, aruncate în iarbă.
În aceiaş seară de 14 Martie, după ce m-am pus în pat mai devreme decât ceilalţi din cauza faptului că eram obosită. M-am urcat pe scările vechi care scârţâiau ca în acele filme horror şi mă înspăimantau din cauza atmosferei acelei case.Desi avea curent şi apa, se pare că firma responsabilă nu a dat încă drumul la acestea şi trebuia să stăm la lumina lumânării până dimineaţa...sau cel puţin aşa ni s-a spus. În sfârşit după ce mi-am auzit proprii paşi pe podeaua veche şi alte sunete de pe afară, am ajuns in camera mea, la aşa zisul meu pat şi noul meu cămin. După ce m-am schimbat în pijamalele mele şi mi-am pieptanat părul, dintr-o dată, pe patul meu a apărut o femeie îmbrăcată în alb, cu hainele rupte şi pline de sânge.Era palidă iar părul lung şi negru îi acoparea o parte din faţă. Speriată tresalt, inima-mi bate tare de parca ar vrea să-mi iasă din piept, încercam să mă păcălesc că nu-i nimeni acolo, nu-i nimic acolo, e doar imaginaţia mea..de-ar fi fost numai aşa. Dintr-o dată femeia a început să vorbească:
-Mă vezi, nu-i aşa?
Eu răspund cu o tăcere şi o mişcare din cap.
-Ştiam eu. spuse ea dispărând în întuneric.
Eu, speriată de cea ce văzusem, m-am dus jos. unde erau prietenii mei şi după ce m-au văzut aşa palidă, cu o faţă de parcă ar fi murit cineva, dupa câteva secunde vorbeşte cineva:
- Ce-ai păţit? spuse Maria cu o voce oarecum timidă şi speriată
- Am. văzut ceva în cameră, nu, era cineva în camera mea. ştie cineva cine?
-Cineva în camera? Avan vorbise cu un ton atât de puternic de parcă ar putea ucide pe cineva.
Cine-i? Un hoţ un om fără locuinţă? spuse în timp ce se grăbea spre camera mea împreunp cu ceilalţi, care erau îngrijoraţi, dar când am ajuns în cameră nu era nimeni şi au început să ţipe pe mine că fac glume proaste dar eu le-am răspuns Nu glumesc! Chiar a fost cineva dar a dispărut. m-a întrebat dacă o văd. poate era un spirit sau ceva. vă rog credeţi-mă. Şi aşa au izbucnit ei în râs pe seama mea... spunând tot felul de lucruri în râs, puţin ştiau ei despre ce avea să se intâmple.
A doua zi, dimineaţă, ni s-a dat drumul la curent şi la apă, numai că televizorul pare a fi stricat, pe toate canalele apare acelaş lucru, nişte imagini bruiate pe care din nefericire nu prea le înţeleg, sper doar că o să meargă. Ne-am împărţit, Felix şi Leonard erau ocupaţi cu cărarea resturilor de bagaje, Aura şi Maria împreună cu Jasper au mers la cumpărături, pentru a cumpăra mâncare şi alte necesităţi, iar Avan a mers afară pentru a da un telefon în care spune că am ajuns bine cu toţii la noua noastră casă
iar eu, am rămas în casă încercând să sortez şi să fac ordine prin ea. După câteva minute, în timp ce ştergeam praful de pe mobila îmbătrânită împreună cu casa, am simţit ceva rece pe spate, ca o mână de gheaţă sau mai rău. o mână a unui om decedat. M-am întors speriată şi confuză doar pentru a găsi că tot ce am făcut este dărâmat iar praful este pus din nou pe suprafeţele şterse de mine recent. În spatele colţarului vechi, aceiaşi femeie ce am văzut-o aseară stătea şi se uita la mine cu o privire care spunea deja totul.
-Ce faci?! strigase ea nervoasă
-Ccc...curăţenie..răspund eu înspăimântată
-Ehh ..mai nou propriul meu sânge a ajuns sclav a celor ce m-au batjocorit? Imposibil!
-Batjocorit? Propriul sânge? Sclav? Mă scuzi dar nu prea înţeleg.
-Nici nu trebuie! Te sfătuiesc să pleci din casa mea până nu-i prea tarziu. spunând aceste cuvinte, din colţarul destul de îndepărtat apare chiar în faţa mea şi dispărând chiar înainte de a veni Avan.
Intră Avan in casa si mă intreabă :Ce ai păţit? De ce eşti palidă şi speriată?
- N-am păţit nimic, să continuăm cu curăţenia.
Nu vroiam să-i spun ce am văzut, ştiam că nu mă va crede şi să fiu sinceră nici eu nu mă credeam, n-am crezut ce-am văzut în faţa ochiilor. nu ştiam ce să cred aşa că am dat vina pe oboseală.
Am vrut să continui cu curăţenia dar Avan a insistat să mă întind în pat şi să dorm puţin.
-Mă ocup eu de restul tu odihneşte-te.
-Am înţeles. dar te rog dacă ai nevoie de ceva trezeşte-mă.
-Bine. du-te culcăte acum.
Împreună cu Avan mă urc în camera mea şi mă întind în pat rugându-l să steie lângă mine până adorm căci încă eram speriată după ce am văzut-o din nou pe femeia palidă care după o doua privire era slabă ca şi cum ar fi fost bolnavă. Mă întreb. să fi fost oare o persoana ce a murit din cauza unei boli? Să fie doar imaginaţia mea care-mi joacă feste din cauza oboselii? Sau să fie oare totul real? N-am crezut niciodată în fantome şi paranormal dar se pare că încep să o fac. sper doar că e imaginaţia mea.
-Nu te mai gândi la nimic, închide-ţi ochii şi culcăte. spuse Avan cu o voce oarecum împăcată.
Cu zâmbetul pe buze eu răspund:
-Am înţeles, nu-ţi fă griji.
Am adormit încetul cu încetul când dintr-o dată sunt înconjurată de întuneric. Mă întreb unde sunt? Ce-i aici? Ce se întâmplă? Dar în timpul în care eu îmi puneam întrebări, totul devenise alb, zăpadă şi pomi plini cu omăt mă înconjoară. În îndepărtare obserb o casă spre care mă întreb atrasă de o voce feminină.
O femeie cu păr negru îmbrăcată în haine din anii 40 se joacă cu doi băieţii mărişori. Fericită râde şi glumeşte cu aceştia iar eu par a fi invizibilă, o prezenţă neobservată, neimportantă. Un bărbat trece prin mine în mâini având nişte lemne, probabil pentru foc.Aceştia merg în casă iar eu îi urmez curioasă şi deziorentată..Aceştia merg în casă iar eu îi urmez curioasă şi deziorentată.
-Victoria! strigase bărbatul prin casă
-Da? răspunse femeia timidă
-Băieţii nu vor să mă asculte. tot insistă să meargă cu sania la lacul din pădure, e prea periculos dar ei nu vor să înţeleagă. Convinge-i tu până nu-i conving eu altfel!
-Da dragule imediat dar acum hai la masă.
Copii încercau să-şi pregătească sania pentru lac dar mama lor, Victoria căci aşa se numea le-a spus să meargă în casă, că este târziu şi e ora lor de culcare.Aceştia s-au dus oarecum puţin supăraţi dar în grabă.
Mai târziu, în acea seară în jurul orei 11:30, căci nu am fost prea atenta la ceas, apar 4 oameni, soldaţi din al război după îmbrăcăminte ciocnesc la usă tare de parcă ar fi în stare sa o dărâme.
Bărbatul acestei familii, dacă nu mă înşel David, se ridică din pat şi răspunde la usă.
Soldaţii, scot pistoalele şi îl împuşcă în picioare.Victoria coboară repede jos iar mezinul familiei începe să plângă după aceasta. Celălalt băiat nu a ieşit, probabil speriat de sunetul pistolulul. Dar din nefericire mă trezesc exact în momentul în care soldaţii işi dădeau jos cascetele mult prea largi pentru a le vedea faţa.
Avan, se uita la mine de aproape, cu mâna în părul meu şi ochii oarecum înlăcrimaţi. Mă întreb, oare ce s-a întâmplat?
Ceasul? Cât îi?
Stai liniştită nu a trecut decât 20 de minute, mai ai timp să dormi dacă vrei.
Nu, ceilalţi. au venit?
Da. şi s-au pus ei să facă curat..deşi s-au plâns puţin nu-ţi fă griji.
Am înţeles.
Şi ala ne-am petrecut ziua. făcând curăţenie şi apoi o baie. Ultimul care a fost să se spele era Felix. s-a dus în baie în jurul orei 23:47. iar pe la ora 00:01 s-au auzit ţipete din baie.Toţi am fugit să vedem ce s-a întâmplat. dar când am deschis uşa, nişte aburi mult mai fierbinţi decât la saună curgeau iar Felix tot ţipa din ce în ce mai tare.
-Închide apa Felix, închide-o! strigă Leonard
-Nu pot! strigă Felix cu o voce înspăimântată.
Continuăm cu această şaradă 2 minute până când Avan fuge afară să închidă apa. Din nefericire până a ajuns Avan afară Felix deja încetase cu ţipetele sale şi era picat la pământ. Fug după telefon şi sun la ambulantă, dezgustată de ceea ce văsusem. O piele arsă până la carne cu răni şi sânge, aproape tot corpul îi era aşa.Nu-l puteam atinge căci cu o simplă atingere îi puteam înrăutăţi situaţia deşi nu eram siguri dacă mai respira sau nu.Peste 10 minute sosise ambulanţa dar Felix era deja mort. A doua zi, de dimineaţa am sunat pe cineva să ne repare baia, dar ciudat era faptul că nimic. dar nimic nu era stricat în ea. deşi aseară nu vroia să se oprească apa. Familia lui Felix, în special mama sa suferă cumplit şi este la spital, în oraş. probabil blestemând ziua când i-a permis să se mute aici şi pe noi.
După acea zi..Maria ajunge a 2-a victimă a casei în care suntem, în timp ce pregatea mâncare se pare că a alunecat accidental.Aceast accident a rezultat ca cuţitele şi alte unstensile de bucătărie să-i pice în locurile vitale.Era singură acasă când s-a petrecut asta iar când am sosit noi. ea era deja rece.Nu mi-a venit să cred că 2 accidente care duc la moarte se pot produce aşa uşor. aşa că, după ce s-au dus toţi la culcare supăraţi aşa cum erau. m-am dus în baia în care murise Felix şi am încercat s-o strig pe Victoria, femeia din visurile mele care cred că este şi fantoma acestei locuinţe. Spre surprinderea mea ea chiar răspunde.
-Ce doreşti? vorbise ea întinsă într-o cadă.
-Tu eşti vinovata acestor accidente? Dacă da încetează! Pleacă de aici numai îi casa ta!
Ea îmi răspunde cu un râs maniac, care îmi provoacă o oarecare scârbă dar şi o neuşurare. dar dintr-o dată din vocea acea care râdea şi din chipul nebun apare o privire cu intenţie criminală şi totul din jurul meu se întunecă şi cred, probabil sau mai mult sigur că am leşinat trezindu-mă în continuarea aceluiaş vis ce l-am avut înainte.
După ce l-au împuşcat pe David şi s-au asigurat că el şi copilul nu intervin, unul din soldaţi se îndreaptă spre Victoria. trebuie să recunosc că a fost o femeie frumoasă cu un corp oarecum de invidiat iar ce am presupus că se va întâmpla chiar s-a întâmplat.Victoria ajunge să fie violată, pe rând de aceşti soldaţi iar după ce termină cu ea, unul dintre violatori scoate un cuţit cu care îi taie limba şi îi distruge faţa făcându-i multe tăieturi pe ea. David ţipă la ei şi copilul plânge dar. amândoi ajung să fie împuşcaţi în cap. După ce o leagă la mâini pe Victoria, aceştia pleacă lăsând casa goală, plina de sânge, lacrimi şi tristeţe.Victoria,crezând că soldaţii aceia i-au ucis toată familia şi scapă din acele funi din jurul încheieturilor, fuge spre bucătarie sinucindu-se cu un cuţit.
Copilul cel mare, adormise sub pat iar dimineaţă, când se trezeşte şi numai aude nimic, coboară numai să-şi găsească familia decedată. Acesta fuge de teamă şi fustrare lăsând totul în urmă.
Mă trezesc, cu lumina soarelui bătându-mi pe pleoape şi cu Avan lângă mine, dormind pe marginea patului numai cu capul şi cu restul corpului pe o pernă. Încerc să nu-l trezesc, să nu trezesc pe nimeni din casă căci încă era devreme, 5 jumătate.
Vroiam să mă duc să iau o gura de aer proaspăt dar. din nefericire sunt martoră la încă o crimă. De data asta era Jasper, într-un pom prins între 2 crengi.Nu înţeleg de ce şi încep să ţip trezindu-i şi pe ceilalti şi vecini.
Încerc să le spun prietenilor mei. de ce cred că se întâmplă toate acestea dar nu mă cred. În acea seara, în timp ce ne uitam la tv, apare acel vis ce l-am avut şi strig:
-Uite! Aia-i Victoria! Vedeţi? e adevărat tot ce v-am zis
-Despre ce vorbesti Alix? Spuse Avan
-Cum adică despre ce vorbesc? Nu vedeţi, acolo e o femeie pe care o violează alţi oameni.
-Ahh..Alix cred că decesele astea te-au afectat, e adevărat că pe toţi ne-a afectat dar te rog. nu mai spune nimic. suntem destul de obosiţi şi supăraţi şi noi. spuse Aura
-Nu sunt obosită! Crede-mă! Vrea să plecăm. o deranjăm.
-Gata Alix! Numai glumi cu aşa ceva, după ce s-a întâmplat chiar nu avem chef de glume.(Avan)
-Bine.
Şi aşa eu mă retrag în camera mea condusă de Avan, lăsând-o pe Aura cu Leo.
Pe la miezul nopţii, Vicoria vine şi-mi spune:
-Dacă nu pleci până mâine seară o să regreţi.
-De ce faci asta? Ce ţi-am făcut noi? strig eu repede
-Pleacă sau mi te vei alătura.
-De ce îmi zici numai mie asta?! dar ea dispare şi Avan intră în camera mea.
-Gata, mâine mergem la psiholog, se pare că aceste decese te-au afectat prea mult. te rog nu mai vorbi singură şi culcăte. o să stau cu tine.
Dormim împreună pentru prima dată în acea casă, dar nu dormim cum mi-aş dori eu.
Dimineaţă ne trezim cu Aura si Leo, în sufragerie, într-o poziţie oarecum înteresantă. Curentul este luat iar Leo cu Aura nu se mişcă. Nu ştiu cum. dar se pare că au murit amândoi când încercau să-şi arate afecţiunea faţă de celălalt.Adevărul este că nu ma mai intersat, l-am luat pe Avan, l-am pus să-şi facă bagajele şi să plecăm de aici, acesta a acceptat doar pentru sănătatea mea mentuală şi proprie. altfel nu m-ar fi ascultat să plecăm.Nici acum nu mă crede despre cea ce i-am spus atunci şi toţi oameni ce s-au mutat acolo au ajuns morţi prin decese stranii.
Acum oare, vei ajunge şi tu acolo?