A-şi înghiţi limba = a se abţine de a spune ceva nepotrivit;
A alerga (sau a umbla) după ceva (sau după cineva) cu limba scoasă = a căuta cu orice preţ să obţină sau să găsească ceva sau pe cineva de care are mare nevoie.
A scoate (sau a-i ieşi) limba de-un cot = a) a-şi pierde respiraţia, a gâfâi; b) a munci mult, a fi foarte ostenit
. A avea limbă de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent.
A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil.
A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar.
A avea mâncărime de (sau vierme la) limbă = a fi limbut, a nu păstra o taină.
A fi slobod la limbă (sau limbă slobodă) = a spune multe cu sinceritate şi fără prudenţă, a spune şi ce nu trebuie.
A-şi scurta limba = a vorbi mai puţin. A scurta (sau a tăia, a lega) limba cuiva = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească. A prinde (la) limbă = a căpăta curaj, a începe să vorbească.
A i se lua (sau a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroşa cuiva) limba sau a nu avea limbă (de grăit) = a nu avea curajul să vorbească.
A-şi pune frâu la limbă sau a-şi ţine (sau băga) limba (în gură) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a tăcea.
(A avea) limbă ascuţită (sau rea, de şarpe) = (a fi) răutăcios, maliţios în tot ce spune.
A înţepa cu limba = a fi ironic, a batjocuri.
A trage pe cineva de limbă = a descoase pe cineva, a căuta să afle tainele cuiva.
A fi cu două limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, făţarnic, prefăcut.
A-şi muşca limba = a regreta că a vorbit ceea ce nu trebuia.
A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limbă = a nu-şi putea aminti pe loc de ceva cunoscut.
fundita?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Scuze dar, nu înţeleg la ce te referi.
Expresii pentru limbă? Nu îmi dau seama, sorry.
pentru тøхх adica limba parte a corpului de ex la mana:a da o mana de ajutor, o mana de pamant, mana de fier...etc asa si la limba.
A-şi înghiţi limba = a se abţine de a spune ceva nepotrivit;
A alerga (sau a umbla) după ceva (sau după cineva) cu limba scoasă = a căuta cu orice preţ să obţină sau să găsească ceva sau pe cineva de care are mare nevoie.
A scoate (sau a-i ieşi) limba de-un cot = a) a-şi pierde respiraţia, a gâfâi; b) a munci mult, a fi foarte ostenit
. A avea limbă de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent.
A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil.
A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar.
A avea mâncărime de (sau vierme la) limbă = a fi limbut, a nu păstra o taină.
A fi slobod la limbă (sau limbă slobodă) = a spune multe cu sinceritate şi fără prudenţă, a spune şi ce nu trebuie.
A-şi scurta limba = a vorbi mai puţin. A scurta (sau a tăia, a lega) limba cuiva = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească. A prinde (la) limbă = a căpăta curaj, a începe să vorbească.
A i se lua (sau a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroşa cuiva) limba sau a nu avea limbă (de grăit) = a nu avea curajul să vorbească.
A-şi pune frâu la limbă sau a-şi ţine (sau băga) limba (în gură) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a tăcea.
(A avea) limbă ascuţită (sau rea, de şarpe) = (a fi) răutăcios, maliţios în tot ce spune.
A înţepa cu limba = a fi ironic, a batjocuri.
A trage pe cineva de limbă = a descoase pe cineva, a căuta să afle tainele cuiva.
A fi cu două limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, făţarnic, prefăcut.
A-şi muşca limba = a regreta că a vorbit ceea ce nu trebuia.
A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limbă = a nu-şi putea aminti pe loc de ceva cunoscut.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
