Stiti cumva factori care pot influenta viata omului? fundita

Uuuu, sunt enorm de multi factori care pot influenta viata omului: factori sociali (tara, cultura, apartenenta etnica a persoanei respective); factori de educatie (toatalitatea influentelor educationale la care un individ e supus pe parcursul existentei sale. In categoria factorilor educationali nu intra doar scoala, ci si educatia non-formala (facuta in alte institutii decat scoala) si informala (grupuri de prieteni, pe strada, etc). factori psihologici (stres, suparari, depresii, experiente emotionale pozitive sau negative, etc), factorii de mediu (clima, relief, etc)

În mare parte, se poate aprecia că activitatea educaţională este dinamică şi flexibilă în acelaşi timp, iar educaţia stimulează idealul fiinţei umane exprimat prin „a fi" şi „a deveni" compatibil cu un anumit model social care diferenţiază nu doar şcoli de gândire, dar şi prin felul de a face mai rezonabile dăruirea şi competenţa educatorilor. În planul devenirii sale, Educaţia diferă de la o etapă istorică la alta, în funcţie de condiţiile materiale şi spirituale ale societăţii, pentru că ea se dovedeşte şi un fenomen social, specific uman, care apare odată cu societatea, dintr-o anumită necesitate proprie acesteia, cea a dezvoltării omului ca om, ca forţă de muncă şi în aceeaşi măsură ca o fiinţă socială. Privind în perspectiva succesiunii epocilor istorice, idealul, mecanismele, conţinuturile şi finalităţile Educaţiei s-au schimbat mereu, au evoluat şi s-au perfecţionat necontenit, fiind vorba de un sistem deschis, dar supus necondiţionat dinamicii schimbărilor istorice!
Factori care influenteaza viata unui tanar.
Tinerii trebuie educaţi în aşa fel încât să realizeze că libertatea individuală nu se poate realiza decât în cadrul libertăţii colective, generale, că munca şi respectul faţă de ceilalţi constituie o obligaţie fundamentală a fiecărui cetăţean. Educarea psihică trebuie să urmărească etapele vârstei, pentru că odată cu permanenta şi vizibila dezvoltare corporală, părinţii trebuie să urmărească şi evoluţia psihică, evoluţia psiho-motorie a copilului în colectivele în care trăieşte, cu atât mai mult cu cât rolul cel mai important în evoluţia moral-civică a copilului îl au exemplele bune, care pleacă inevitabil din familie. De la familie copilul învaţă să iubească munca, ţara şi libertatea, dar şi să respecte legile ţării.
El trebuie să fie activ şi adaptabil, iar părinţii au datoria permanentă de a-l face să progreseze, să se perfecţioneze şi să-şi mărească valoarea umană. Suntem deseori martori ai unor drame care se întâmplă în viaţa cotidiană şi de cele mai multe ori, vedem că puţine lucruri dor atât de mult ca o inimă zdrobită, că oamenii se refac destul de repede după o boală fizică sau o pierdere financiară, dar atunci când este rănit sufletul, simţi că eşti devastat şi nu mai ai putere să lupţi nici măcar pentru viaţa ta. De aceea, cred că importanţa identificării timpurii a disponibilităţilor educaţionale este primordială şi constă tocmai în faptul că majoritatea explicaţiilor despre diferenţele dintre potenţialitate şi disponibilitate, de multe ori îşi îndreaptă factorii familiari şi oportunităţile educative şi profesionale spre diferenţele substanţiale din mediile favorabile timpurii. S-a observat că atât sprijinul părinţilor, cât şi cel al profesorilor sunt decisive în dezvoltarea personalităţii copilului.

Observaţiile empirice şi studiile de caz sugerează faptul că trebuie să examinăm atitudinile părinţilor în educaţia şi dezvoltarea copilului în primii ani de viaţă. Dezvoltarea capacităţilor cognitiv-emoţionale depinde în primul rând de determinările individuale, ca şi de potenţialul intelectual sau de creativitate, de motivaţia intrinsecă, de curiozitatea cognitivă şi de preocupările pentru un domeniu specific. De asemenea, în fluxul vieţii cotidiene, multe evenimente le pot oferi copiilor şansa să utilizeze materiale pentru învăţare, ca şi instrumente pentru auto-cunoaşterea individuală, deoarece, în final, acţiunile, aşteptările şi scările de valori ale contextului social joacă un rol important în dezvoltarea şi educarea tinerilor supradotaţi şi foarte talentaţi.

În cadrul problematicii identificării oportunităţilor educaţionale, aplicarea testelor psihometrice trebuie să ia în considerare elementul cultural care stă la baza construirii testelor. Un mare număr de teste de inteligenţă şi de aptitudini folosite în unele ţări au fost iniţial validate şi în alte ţări cu diferenţe culturale evidente, dar evaluarea unui copil sau tânăr trebuie foarte bine studiată, ceea ce înseamnă că aceste instrumente nu trebuie transferate direct, fără să fi fost mai întâi validate în mod adecvat, ţinând seama de condiţiile specifice ţării respective, pentru a fi aplicate corect şi pentru a fi relevante.
Un diagnostic bun îşi propune aprecierea nivelului intelectual al subiectului examinat, cu probe fiabile dintre factorii fundamentali de tip cognitiv, adică testele de inteligenţă fluidă şi cristalizată, de aptitudini verbale, numerice şi spaţiale. Dacă punctajele sunt scăzute, profesorii pot fi avertizaţi că orele lor sunt prea dificile, mai ales că testele de aptitudini au o funcţie mult mai importantă decât testele privind anumite deprinderi obişnuite. Astfel, se descoperă că există copii a căror aptitudine intelectuală, de multe ori nu le poate explica problemele educative, dar şi alţi copii capabili, care nu obţin rezultate bune, iar pentru aceştia, se dovedesc în special utile testele de personalitate şi de motivaţie.