Un om care se indoieste de credinta sa nu mai este considerat crestin? Atunci ce e? De ce?

Cel care se indoieste de credinta este ateu(om ce nu crede in Dumnezeu)

Draga Marrye,
Nu numai crestini sunt cei care sunt credinciosi!
Sunt multe alte religii in lume (9 principale)! Dintre acestia ponderea crestinilor este sub un sfert, iar cel ai ortodocsilor este sub 3%!
Multi se nasc in familii de o religie, dar mai tarziu "migreaza" la alta religie. Un asemenea exemplu este momentul casniciei intre doua persoane cu religii diferite. Cineva trebuie sa-si schimbe religia pentru a unifica viitoarea religie a copiilor.

Un om care nu crede in Dumnezeu este considerat ateu, se numeste ateu. Iar cel care crede teist.Multi oameni nu sunt capabili sa inteleaga ca exista o inteligenta, forta superioara omului nu ma refer la,, un om sus care are grija de noi'' ci pur si simplu o forta superioara.Crestinismul este religie(Ortodoxie si Catolicism)

Cred ca orice om are o clipa in care se indoieste de credinta sa. Asta ii intareste credinta si personalitatea. Biserica nu-i exclude din randurile sale pe cei ce se indoiesc, ci pe cei care nu traiesc dupa reguli crestine. Exista si posibilitatea sa-ti schimbi, voluntar, religia, dar asta nu se face numai pe baza unor indoieli marunte, ci dupa un proces complex de analiza.

Un om care mai si gandeste, din cand in cand, .care vede in jur si incepe sa judece, sa compare,. sa fie curios, sa fie impartial si sa vada c e mai bun in religii, .atat,...daca vede un pic mai departe nu trebuie sa-l crucificam,.

Fiecare din noi a avut momente cand s-a indoit de credinta sa, dar viata ia demonstrat ca s-a inselat, asta nu inseamna. ca nu mai e crestin

Isus îi spune dupa inviere, lui Toma: "Adu-ţi degetul încoace, vezi mâinile mele; întinde-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, dar credincios" (Ioan 20, 27). Răspunsul lui Toma este o declaraţiei de credinţă: "Domnul meu si Dumnezeul meu!" Isus raspunde acestei declaratii a lui Toma: "Pentru că m-ai văzut, Toma, de aceea crezi; fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!" (Ioan 20, 29).

Descartes spune: "de un singur lucru nu ma pot indoi: CA MA INDOIESC". Un om care este dornic de cunoastere, e posibil sa treaca uneori si prin posibilitatea aceasta: de ce sa cred? ce sa cred? Si atunci el cauta, iar in momentul in care credinta este pusa sub semnul indoielii, parerea mea este ca el nu trebuie considerat deja ateu, adica necredincios (si vezi ca tu ai scris crestin, dar vroiai sa zici credincios, pentru ca e valabil la orice religie, unii nu-s crestini ). Ei bine, fara a jigni, din nou, spun cu sinceritate: ca cei care nu se indoiesc niciodata si cred orbeste in ceva, sunt putin naivi si limitati. NU VREAU SA JIGNESC! REPET! E doar parerea mea. Poate gresesc. Dar am observat din discutiile pe care le aveam cu oameni carora nici o parere diferita de a lor nu puteau asculta, ca deja sareau pe mine ca-s ateu. Ma rog... deci nu cred ca un om trebuie condamnat pentru ca se indoieste. Stii dc? Pt ca indoindu-se, el va cauta mai mult Macar va fi interesat