Va e teama de un cutremur mare ca cel din japonia?

Mie una nu imi e frica.
Cu totii am fost cutremurati cand Japonia, una dintre cele mai mari puteri economice de pe mapamond, a fost lovita de un cutremur care a depasit scalele seismice si care a lasat in urma mii si mii de morti, dar si insemnate pagube.

Am vazut in imaginile difuzate de posturile tv cum dansau zgirie norii din Tokyo precum spicele in bataie vintului. Nici unul dintre ele nu s-a prabusit. Am vazut angajati din supermarketuri tinind de rafturi pentru a proteja marfa. Am vazut apoi oameni care s-au ridicat deasupra tragediei si, in loc sa-si plinga de mila, au inceput sa-si repare drumurile, nu sa se bata pentru ulei sau zahar. Un drum rupt in bucati a fost reparat in fix 4 zile! Cutremurul japonez, urmat de tsunami cu valuri inalte de 23 de metri si riscul de explozie nucleara care a amenintat planeta este acel dezastru natural
care ne aminteste cit de vulnerabili sintem in fata naturii. Sint rare evenimentele care nu vor muri in imaginatia colectiva, acele tragedii in care mitul se intilneste cu realitatea. Tragedia japoneza este, cu siguranta, unul dintre aceste evenimente rascolitoare de constiinte. Nu vom uita prea usor imaginile cu masinile cocotate in copaci, vapoarele urcate pe cladiri, incendiile care au urmat miscarii terestre.
Dar ce facem noi pentru ca Romania nu e Japonia, tara obsedata de reguli si de ordine. Au trecut aproape doua saptamini si nimeni nu ne-a spus ce sanse avem sa scapam dintr-o asemenea incercare. Un cutremur vrincean de 8, 5 grade ar ingropa jumatate din Romanie. Gheorghe Marmureanu, cel mai cunoscut seismolog roman, e singurul care ne-a mai atenuat temerile, spunind ca Vrancea nu a acumulat suficienta energie
pentru a ne cutremura ca in 1977. Dar Marmureanu admite ca „pamintul nu stie matematica". La nivel international, in era globalizarii, impactul cutremurului japonez a adus cu el un inspaimintator apel de trezire a lumii, de redefinire a rolului pe care il au cei care ar trebui sa ne salveze, guvernele, comunitatile locale
. Imaginile difuzate arata ca deciziile luate intr-o fractiune de secunda au facut diferenta dintre viata
si moarte. Noi avem planuri de urgenta care sa functioneze? Stim sa gestionam dezastrele? Reporterii nostri bat de citeva zile la usile autoritatilor vrincene in cautarea unui raspuns. Cei mai multi oameni pe care i-am intrebat mi-au raspuns aproape instantaneu "nici nu vreau sa ma gandesc"... Exista cineva care are acasa trusa individuala de supravietuire? Citi dintre noi stiu ce sa faca in timpul si post-seism? Traim totusi in zona seismica Vrancea! Nu credeti ca ar fi trebuit ca macar in programa scolara, ca materie optionala, sa se fi introdus cursuri practice pentru asemenea situatii de urgenta? Daca autoritatile par impasibile, daca nu putem afla secretul rezistentei cladirilor japoneze, haideti sa ne purtam si singuri de grija!
Multa sanatate!