Eu m-am gandit dar nu la mine nu cum o sa ma simt eu si persoanele din jurul meu ele vor suferii cel mai mult. eu stiu ca sunt un om bun si voi fi in continuare asa ca nu ma tem. daca moartea ma va lua acum de mica il urma mea va ramane familiia mea :mama tata sora buncii si matusile prietenii mei si stiu ca la toti o sa le para rau si nimeni nu va zice "bine ca a murit " eu una nu as zice asta niciodata deaorece dumnezeu ma ia si pe mine. iar daca voi muri pste vreo 30 40 de ani vreau sa fie copii mei mari (daca o sa am ) si sotul meu sa aiba grija de ei.
EU STIU UN LUCRU, NU ITI LUA TU VIATA GANDESTETE LA PERSOANELE DIN JURUL TAU SI NU LA TINE. UNEORI MAI SIMTITM CA VREM SA NE LUAM NOI VIATA CA SA-I FACE PE CEI DIN JURUL NOSTRU SA SUFERE PENTRU CA SI EI NEA FACUT PE NOI
M-am gandit de multe ori la fel ca oricine cred. Dupa cum spunea cineva : '' Mă tem de moarte, pentru că nu cred în viaţa de apoi. '' si deseori imi spun si eu : '' Să mă tem oare de dragoste mai mult decât de moarte? ''. Pentru mine moartea este o temere, dar nicidecum cea mai mare.
Din pacate ma gandesc la moarte deoarece vad atatea persoane tinere care mor. ma gandesc ca viata este mai scurta decat ne putem imagina si cum zicea tata: "propfita de fiecare clipa, niciodata nu se stie ce te asteapta", si avea mare dreptate, viata este foarte frumoasa si ne asteapta atea zile frumoase...
si nu, nu cred in viata dupa moarte, daca cineva m-ar asigura ca exista viata as fi linistita dar deocamdata am dovada clara ca viata exista si incerc sa profit la maxim de fiecare secunda.
Recunosc, nu cu rusine, ca imi este frica de moarte. Ce este ciudat este ca am doar 17 ani, insa toate chestiile despre apocalipsa trezesc in mine o frica groaznica. Nu stiu ce e dupa moarte dar cred ca ceva este. Ceva trebuie sa se intample si eu tind sa fiu de partea religiei.
Da, ma gandesc
si ma intreb de ce mai traiesc ( de ce visez sa fiu medic, sa am propria casa, propria masina, proprii bani ) daca oricum ma mananca aceeasi viermi
nu cred in viata dupa moarte. mi se pare science-fiction
Toata lumea se gandeste ca va veni si ziua asta. Eu sper ca va veni la timpul ei, cand o sa am copiii mari (in cazul in care o sa am copii) sau mai bine zis cand nimeni nu va mai depinde de mine. Si totodata sper sa vina inainte de a nu mai putea sa am grija de mine si sper sa nu fie una dureroasa. Faptul ca suntem pusi intr-un cosciug si ingropati in pamant nu ma sperie. Pana la urma sufletul, care ne ajuta sa percepem ce este in jurul nostru, nu mai este acolo. Probabil, sufletul trece intr-o alta dimensiune (desi ma cam amuza idea asta, dar n-a demonstrat nimeni ca nu e asa) sau poate se termina totul si cu el. Poate creierul nostru e cel care ne intretine sufletul prin activitatile sale in urma carora rezulta diverse energii si cand acesta se opreste s-a terminat si cu sufletul nostru.
Mereu o sa te gandesti ca nu mai poti si vrei sa mori chiar poate iti doresti si chiar o sa se intample intr-o zi. mereu o sa existe inca o sansa...adika dupa moarte daca esti bun pe pamant o sa fii in rai si o sa fii fericit dar daca esti rau te vei duce in iad unde acolo nu mai ai sanse de viata.depinde de tine daca esti bun sau nu pe lumea asta!
Prefer sa cred ca dupa ce mor, uit tot ce mi s-a intamplat in viata asta si ma nasc iar, de preferat intr-o alta tara~poate Germania:d
Cu siguranta fiecare om s-a gandit in viata lui la aceast eveniment nefericit. La fel cum ne nastem asa si murim. Moartea nu trebuie sa fie o piedica pentru noi, dar nici un motiv de meditare asupra ei. Persoanele aflate in moarte clinica afirma ca au vazut anumite semne si peisaje splendide. Existenta sufletului a fost partial dovedita, deoarece oamenii de stiinta au folosit aparatura sofisticata care este capabila sa detecteze si cele mai mici frecvente ale corpului uman si ...au fost uimiti. Desigur exista si interpretari si variante sceptice. In orice caz, moartea nu trebuie privita ca un blestem, ci ca o binecuvantare. Teama de moarte apare din nesiguranta continuitatii vietii urmatoare si frica pierderii cunostintei acumulate pe perioada vietii (toate amintirile omului, sentimentele traite etc). Atunci cand murim nu simtim nimic, intrucat receptorii nostri (terminatii nervoase libere, receptorii algici, sinapsele neuronale sub actiunea beta-endorfinelor se dezactiveaza ) se opresc din functionare.
Traiti-va clipa si fiti fericiti!
anonim_4396 întreabă: