Vi s-a intamplat vreodata ceva ce va marcat viata, ce va schimbat modul de a privi lucrurile si altele? Daca da, puteti sa il/le spuneti?

Question

NinaY · Accepted Answer

Da. m'au marcat profund toate acestea. Mi s'au intamplat extrem de multe, dar cel mai rau m'au marcat acestea :
-Aproape am fost violata.
-Am fost rapita sa fiu dusa in spania sa ma prostituez:|
-Am fugit de acasa de suparare si de atata plans (relatiile cu prietenii, parintii si iubitul ) Si facand asta am fost prinsa de niste betivi si batuta, bagata in spital -------> asa am stat in coma 3 zile.
-Faptul ca de fiecare data cand incercam sa ma omor, nu reuseam, dar in schimb erau tot mai multe persoane care se ofereau sa ma omoare, caci se pare ca nimeni nu ma mai suporta.
-Faptul ca desi beam, fumam aproape 6 pachete de tigari pe zi si, prima data cand m-am drogata am bagat direct in vena si in loc sa mor si eu, au murit numai prietenii cu care faceam asta.
-Faptul ca cea mai buna prietena a fost ucisa de tatal ei...
-Si ca multi alti prieteni au murit, incat inca ma mai intreb de ce nu am murit si eu.
-Ca m'a crescut strada, am trecut prin probleme singura, am suferit prea devreme si am invatat ce e aia durere de la o varsta foarte frageda.
-Ca e ca si cum as fi orfana.Am prieteni chiar buni acum, dar din cauza ca parintii niciodata nu au stiut sa ma intelegeaga, sa se gandeasca si la mine, si nu numai la alte porcarii, ca sora mea mi-a spus de nenumarate ori ca ma uraste, si ca majoritatea persoanelor pe care ii credeam prieteni m'au dezamagit.
-Si mai sunt si multe altele... dar nu mai spun ca va ingrozesc.:(

byankutzica · Answer

buna...am citit mesajul tau tocmai acum. poti sa imi dai id tau sa vrb`im/?

cristacheceliute · Answer

Da, cred ca cel mai mult m-a influentat dragostea. Cu inceputul si sfarsitul ei. M-am convins pe pielea mea ca mereu e posibil sa te rupi de ce ai fost fie ca vrei, fie ca nu vrei, si ca niciodata nu poti spune ca le-ai auzit pe toate. M-a facut din pesimist, optimist, apoi din optimist, nemultumit, din nemultumit, disperat, si din disperat, nehotarat - dar poate mai sincer cu mine insumi, mai detasat de latura subiectiva. Insa toate astea la superlativ. Culmea ca peste momente mai grele sau mai speciale am trecut cu brio, luand deciziile corecte, amintirile placute sau neplacute le purtam cu noi, insa pentru mine banalitatea asta a fost ceea ce m-a scos din ale mele si m-a aruncat in mijlocul tornadei.

Anileda · Answer

Da, cand a intrat un hot  peste mine in casa  care  putea sa ma omoare,  am avut nevoie de sedintele lungi la psiholog.
 Moartea buniciilor, care m-a afectat foarte mult, erau ca a doua pereche de parinti.
Insa viata nu iti rezerva numai bine, mai ne incearca si uneori, unii trec altii din pacate cedeaza.
Continuam...si continuam.
O zi buna

Aniledă

NinaY · Answer

Sunt foarte serioasa...crezi ce vrei. poate ca ai tu 23 de ani, dar tot ce nu ti s-a intamplat tie in acesti multi ani, mi sau intamplat mie in 3 ani... d la 12 ani viata mea e un cosmar.

heise · Answer

Jolie, poate tu nu ai patit lucruri asa tragice, dar daca alti patesc asta nu inseamna ca mint. Am pus aceasta intrebare sa vad cine mai sufera, ca poate imi gasesc prieteni care sa ma inteleaga. Va multumesc pentru aceste raspunsuri...

Luori · Answer

Maturitatea. Ea m-a facut sa inteleg unele lucruri, m-a schimbat mult in gandire, a ajuns chiar si la sentimente.

Exista posibilitatea sa fi stat cu picioare in minciuna, poate chiar sa ajung sa ma inec cu ea. Se pare ca nu totul a fost ceea ce a parut. In acelasi timp, a dat si culoare vietii, odata cu venirea problemelor cu care ma confrunt sau m-am confruntat. 
M-a marcat deciziile mele, familia si trecerea timpului.

purpleice · Answer

Da m-au marcat niste lucruri, poate ce mi s-a intamplat mie nu este la fel de groaznic fata de ce li s-a intamplat altora.am avut niste probleme de sanatate, a fost groaznic.asta-iarna eram atat de stresata cu scoala ca am cedat psihic.si dupa au urmat zile de cosmar, ma imbolnavisem din cauza glandei tiroide, din cauza ca amnoduli pe glanda.boala nu este atat de groaznica, dau eu nu stiam atunci ce aveam.nu mai puteam inghiti nimic ca-mi ramanea in gat, eram deshidratata, slabisem mult si era chiar de sarbatori, nu m-am putut bucura deloc de sarbatori, credeam ca o sa mor, am fost la 1000 de doctori pentru ca nu descopeream ce aveam. aveam atacuri de panica, plangeam din orice, am mers si la psiholog, parintii mei  nu credeau ca am nimic, credeau ca e pe sistem nervos, au fost niste zile de cosmar. 2 luni cam asa.pana la urma am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine, din cauza ca ma duceam la scoala si acolo mai radeam si am inceput sa fiu mai vesela. dar au mai fost cateva episoade, mi se intampla cand eram obosita si stresata, dupa am descoperit ce aveam, dupa indelungiinvestigatii, si acum iau un tratament, dar iau si niste pastile de inima din cauza ca glanda imi afecteaza si inima.imi fine am trecut peste, incepusem sa cred ca sunt nebuna.sunt o pesoana f vesela in general si optimista, si de atunci am inceput sa ma bucur si imi mult de viata, pentru ca viata e scurta si merita traita.:) si nu stii ce ti se poate intampla in viata.

jolie · Answer

Voi credeti ceva din ceea ce zice Deeyu? eu nu prea cred sincer nu ai cum la 15 ani sa treci prin toate astea Deeyu hai sa fim seriosi am 23 de ani...

omuletz · Answer

Da, s-a intamplat.Moartea fratelui meu in varsta de 19 ani.De anul trecut, mai exact din 20 noiembrie, nu mai am pofta de viata.Simt ca imi lipseste ceva. O parte din mine care acum poate ma priveste. Avand doar 13 ani, nu cred ca am inteles prea bine ce e viata dar acum, m-i se pare ca traiesc degeaba. Dar in acelasi timp parca nu e bine. Parintii mi-au oferit tot de ce am avut nevoie sa trec mai usor peste vesnica despartire dar, degeaba. Eram pasionata de desen.Acum, orice as incerca sa desenez tot chipul lui imi iasa.Si toate acestea doar pentru faptul ca ma iubea foarte mult si il iubeam si eu si nu ne-am certat niciodata. Acum, singurul lucru care il mai pot face pentru el, e sa ma mai duc la mormant cu cate o lumanare si niste flori. Era genul de persoana care nu ura pe nimeni, iubea toate persoanele. Si o sa va vina greu sa credeti dar, avea handicap... putea sa mearga, manca singur, vorbea, etc. Facea aproape toate lucrurile care le putea face o persoana de varsta lui.Doar cu inima avea ceva probleme. Dar cel mai dureros este faptul ca a murit tinandu-ma de mana...[in patul din spital] de atunci, simt ca viata mea nu mai are niciun rost.