ORG'OLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată si nejustificată, despre sine însusi, despre valoarea si importanţa sa socială; îngâmfare, vanitate, suficienţă, trufie. - Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.
...rezulta deci ca este un defect, caci omul cat traieste invata, niciodata nu putem spune ca suntem suficient de buni ...fiecare greseste la un moment dat ...ingamfarea, vanitatea nu aduce nimic bun...
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Teoretic este un defect.
Practic, ori defect ti-l poti transforma sau exploata in calitate. Depinde doar de tine.
Răspunde
Depinde de care parte a orgoliului esti.
Daca cel care analizeaza problema e cel orgolios, atunci va sustine ca e o calitate. Daca e orgolios cel de langa el, va considera ca e un defect.
Este o calitate atata timp cat nu este exagerat. Daca iti impui o limita, care depinde de fiecare situatie in parte, este ok.
Poate fi si una si alta.Depinde de omul care aplica orgoliul. Daca cel care il aplica intelege cu adevarat situatia si e nevoie de orgoliul lui atunci e f bine. Daca il aplici doar ca sa fii bagat in seama atunci e f rau.
Orgoliul inclin sa cred ca e mai mereu DEFECT.Se pare ca majoritatea confunda orgoliul cu AMBITIA.
Depinde cum iei aceasta intrebare...in unele cazuri este chiar bun iit zic din proprie experienta!, dar in alte cazuri e un defect!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
