Paianjeni, dar nu si de panza lor, inaltimi, dar nu de cadere, de moarte, dar nu de ce urmeaza dupa, de timp si de faptul ca s-ar putea termina...
Frica de dumnezeu cica ahahaha asta e tare dzeu nu exista prieteni buni si mie mi-e frica de hmmm de nimeni
Baieti, baieti, nu vreau sa ne certam din cauza religiei.
Mie unu' mi-e frica de moarte(Adica ce e dupa), de satanisti si de gandul ca toti murim odata.
De viitorul meu.Intodeauna ma gandesc ca trebuie sa devin cineva in viata.Nu vreau sa muncesc cu sapa ci cu mapa.Imi m-ai este frica de Dumnezeu, paianjeni si de mine insami pentru ca stiu cat de schimbat-oare pot sa fiu.
Ai dreptate NOname, am si uitat de chestia asta, cred ca la capitolul asta ne asemanam, saptamanal ma gandesc ce m-as face fara parinti, sau fara prietenii mei.
Mi-e frica numai de DUMNEZEU in rest nu mi-e frica de nimic sa ajung in spital cu toate oasele rupte sa mor nu imi este frica de nimic.
Ce raspunsuri triste, "De Dumnezeu".
Pe mine personal ma apasioneaza serpii dar am o mare frica de ei in acelasi timp.
Mi-e frica de visele/ideile celor ce ne conduc tara, caci a doua zi le si pun in practica si fac asa de fiecare data. Ca drept urmare: legi in continua schimbare. Rezultat:strazi perfecte, invatamant si sanatate la cote maxime...
De păianjeni, de spații închise,de a vorbi în public (în fața multor persoane, urăsc să țin discursuri), de întuneric (nu mi-e rușine să recunosc), de bătrânețe, de înțepăturile insectelor ș.a.m.d.
AvalohAlyn întreabă: