Vreau niste comentarii despre capela sixtina si michelangelo

Capela Sixtina din Vatican - Roma


Capela Sixtina este unul dintre cele mai vizitate locuri din Palatul de la Vatican, Roma, Italia. Capela Sixtina se gaseste in partea dreapta a Catedralei Sfantul Petru. Aceasta este capela palatului papal, fiind zidita ca loc de taina si de reculegere, intre anii 1472-1483, in vremea pontificatului Papei Sixt al IV-lea, si pictata de catre renumitul artist Michelangelo Buonarroti, in anul 1510.

Capela Sixtina este de forma paralelipipedica, avand o lungime de 41 de metri, o latime de 13, 41 de metri si o inaltime de aproape 21 de metri. Se spune ca acestea ar fi fost dimensiunile Templului zidit de Solomon, in perioada Vechiului Testament. Cel care a proiectat aceasta cladire a fost Baccio Pontelli, un arhitect renumit al vremii, iar cel care a supravegheat ridicarea ei a fost Giovannino del Dolci.


Capela este impartita in doua parti: in capatul estic se afla Altarul, iar in cel vestic se afla un spatiu destinat credinciosilor. Tavanul capelei este boltit, in stilul apusean, iar peretii laterali, in partea lor superioara, sunt luminati de o serie de 12 ferestre mari. Podeaua capelei prezinta un deosebit mozaic din marmura colorata.

Capela Sixtina este locul in care se tin sedintele in urma carora se alege urmatorul papa. Prima slujba a fost oficiata aici in ziua de 9 august 1483, cu aceasta ocazie capela fiind inchinata Inaltarii cu trupul la cer a Fecioarei Maria, sarbatoare si dogma romano-catolica.





Picturile de pe peretii capelei au fost lucrate de mai multi artisti ai vremii, iar nu de catre Michelangelo, precum se crede de catre multi. Artistii care au lucrat la acestea sunt urmatorii: Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli, ajutati fiind de mai multi ucenici, printre care Pinturicchio, Pietro di Cosimo si Bartolomeo della Gatta.

Peretii capelei au fost imbracati cu picturi intr-o perioada extrem de scurta, anume in mai putin de 11 luni de zile: iulie 1481 - mai 1482. Probleme de pictura (planurile) au fost evaluate in luna ianuarie. Fiind convingatoare, pana in luna octombrie 1481, artistilor li s-a dat permisiunea de a termina si celelalte zece registre.



Aceste picturi murale sunt impartite pe trei mari perioade, potrivit gandirii vremii respective, care impartea istoria in trei mari perioade, si anume: perioada de la Facerea lumii si pana la darea Celor zece Porunci; perioada de la Moise si pana la Nasterea lui Iisus Hristos; perioada crestinismului, de dupa Hristos.

Cele mai deosebite doua scene din picturile de pe pereti sunt lucrarea lui Perugino, in care "Hristos ii da cheile lui Petru", si lucrarea lui Botticelli, cu "Pedepsirea lui Core"; ambele infatiseaza pe fundal Arcul lui Constantin, primul mare imparat crestin, care ar fi dat temporar papei puterea de conducere in imperiul roman de Apus.



Pedepsirea lui Core, este infatisata impreuna cu revolta evreilor impotriva lui Moise si Aaron. Datorita greutatilor prin care a trecut poporul iudeu, dupa iesirea din Egipt si trecerea prin Marea Rosie, cativa din popor s-au revoltat impotriva lui Moise, cerand inlaturarea lui si ridicarea altui conducator, care sa ii conduca inapoi in Egipt. Iosua se va aseza intre cei razvratiti, condusi de Core, unul dintre fiii lui Aaron, si cei doi acuzati pe nedrept. Pamantul se va deschide si ii va inghiti pe cei revoltati impotriva lui Dumnezeu. In centru, pe stalp, sta scris: "Nici un om sa nu isi ceara singur cinstea, afara de acela care este chemat de Dumnezeu, precum era Aaron." Aaron poarta pe cap mitra papala, insemn evident al dorintei papei de a i se respecta autoritatea, zicand parca: "Nimeni adica sa nu se impotriveasca celor alesi de Dumnezeu spre a conduce."







Tavanul capelei va ramane insa nezugravit, cu numai simplu vopsit in albastru, avand din loc in loc stele galbene, fie din pricina unei oarecare greutati, fie dintr-o alta pricina. Astfel, in anul 1508, papa Iulius al II-lea ii va incredinta lui Michelangelo aceasta sarcina onorabila.

Michelangelo a lucrat la pictarea tavanului Capelei Sixtine, acoperind mai bine de 500 de metri patrati, vreme de patru ani. Intre anii 1508-1512, artistul a depus aproape zilnic un efort epuizant, lucrand in mod deosebit singur, fara ucenici.



Datorita inaltimii mari a capelei, tavanul a fost greu de pictat. Prima varianta de ajutor a venit din partea lui Bramante, care dorea construirea unei platforme suspendate si sustinuta de franghii coborand din tavan. Datorita faptului ca dupa inlaturarea platformei, in tavan ar fi ramas gaurile sforilor, Michelangelo si-a construit propria schela, tot suspendata, insa sprijinita in niste gauri date in zona ferestrelor.

Initial, planul picturii cuprindea numai chipul celor 12 Sfinti Apostoli, insa acesta va fi schimbat pe parcurs, ajungand in cele din urma la niste date uimitoare: intreaga pictura de pe tavan va cuprinde peste trei mii de chipuri si personaje. Pictarea tavanului capelei se va termina si sfinti in ziua de praznuire a Tuturor Sfintilor, in ziua de 1 noiembrie 1512.



Primul strat de tencuiala nu era suficient de rezistent, el inmuindu-se prea mult. Inlaturandu-l, artistul va folosi o noua mixtura de tencuiala, folosita pana astazi si numita "intonaco", inventata de unul dintre asistentii sai, anume de Jacopo l'Indaco.

Pe curbele laterale ale tavanului, in partea de jos a compozitiei, artistul i-a asezat pe stramosii dupa trup ai lui Iisus Hristos. Deasupra lor au fost asezati profetii, femei si barbati, iar in capatul estic, deasupra altarului a fost asezat profetul Iona. In partea cea mai de sus, centrala, artistul a zugravit noua scene din cartea Facerii.



In anul 1535, papa Paul al III-lea Farnese, fiind uimit de lucrarea lui Michelangelo, hotaraste pictarea peretelui de deasupra Altarului, lasat initial liber. Insarcinat iarasi cu o lucrare onorabila, artistul incepe zugravirea scenei numita "Judecata de Apoi", la care va lucra asiduu vreme de sase ani, terminand-o in anul 1541.

Judecata de Apoi este o reprezentare relativ personalizata, din aceasta reiesind toate framantarile sufletesti ale artistului. In anul 1527, Roma fusese atacata; tot acum se sfarsea perioada renascentista; la scurta vreme s-a intrunit si Conciliul de la Trent, intr-o vreme de mari incertitudine pentru Biserica.



Personajele din aceasta scena sunt imense, foarte multe dintre ele fiind ingrozite si infiorate de duhurile rautatii. In partea superioara a scenei cu Judecata de Apoi, in partea dreapta, Bartolomeu isi tine in mana pielea, aceasta fiind un auto-portret al artistului. Chiar si Fecioara Maria, aflata in stanga Judecatorului este infatisata ca fiind infricosata de scena si momentul acesta.

Majoritatea personajelor sunt zugravite goale. Astfel, in ziua de 31 octombrie 1541, cand papa va dezveli lucrarea, toti vor ramane blocati inaintea acesteia. Efectul nu a fost cel scontat, astfel artistul este acuzat de imoralitate si blasfemie.



Unul dintre cardinali, numit Carafa, impreuna cu monseniorul Sernini, ambasadorul de Mantua, vor fi insarcinati de catre papa sa organizeze o retusare a tabloului uimitor, numita sugestiv "Campania frunzelor de vita". Lucrare efectuata dupa moartea lui Michelangelo (+1564) va fi efectuata de catre Daniele da Voltera, unul dintre foarte putinii care l-au ajutat pe marele artist in vremea vietii sale. Acum se vor acoperi cu frunze de vita de vie toate organele genitale expuse vederii libere.

In anul 1975, chirurgul Frank Mershberger din statul Indiana a vizitat Capela Sixtina si a observat ca Dumnezeu, in scena "Crearea lui Adam", este asezat pe un contur de creier uman, extrem de asemanator cu cel din manualele de anatomie.



La o intrebare de genul: "De ce oare l-a pus Michelangelo pe Dumnezeu in interiorul unui creier?", raspunsul a fost dat intr-o carte de peste trei sute de pagini - "Secretele Capelei Sixtine", semnata de Roy Doliner si Benjamin Blech, cel din urma fiind un renumit rabin cabalist si profesor universitar de Talmud.

Concluzia cartii: Pentru realizarea operei din Capela Sixtina, Michelangelo a folosit un cod extrem de greu de patruns. Lucrarea s-ar baza pe simbolurile Kabala, toate trimitand la mistica ebraica. Spre exemplu, pe mantia lui Aminadab apare un cerc auriu, insemn pe care iudeii erau obligati sa-l poarte pe hainele lor, ca rusine, in vremea artistului.



In cercul celor alesi, pe peretele cu Judecata de Apoi, ar aparea doi evrei, intreaga compozitie trimitand la Tablele Legii. Forma si dimensiunile Capelei trimit la Templul evreilor zidit de Solomon. Exista mai multe litere ebraice compuse din personaje, in colturile capelei. Iona se afla intr-un peste mare, iar Eva iesi din soldul lui Adam, iar nu din coasta lui. Pomul cunoasterii binelui si a raului nu este marul, ci smochinul.

Este posibil ca Michelangelo sa fi folosit atatea simboluri cabaliste datorita legaturilor lui de stransa prietenie cu Giovanni Pico della Mirandola, cel mai important cabalist crestin al Renasterii, si de la Marsilio Ficino, fondatorul Academiei din Florenta, unde evreii cabalisti erau extrem de bine primiti.



Capela Sixtina a fost renovata in mai multe etape, intre anii 1980-1999. Recent, in cadrul ultimelor renovari interioare ale capelei, o parte dintre retusarile cu "vita de vie" au fost indepartate, aspectul original al tabloului cu Judecata de Apoi fiind cat de cat scos la lumina.
Michelangelo





Michelangelo Buonarroti (1475-1564) s-a nascut in localitatea Caprese din Toscana, o provincie a Italiei. Avea doar cateva saptamani cand familia lui s-a mutat la Florenta si l-a lasat in grijea unei doici. Probabil ca destinul a jucat un rol important pentru ca noua lui familie era una de pietrari. Michelangelo a afirmat el insusi ca interesul sau pentru sculptura a aparut in acele vremuri.
Dupa ce a parasit scoala el a devenit ucenicul lui Dominico Ghirlandaio un pictor renumit de fresce din Florenta. Acesta si-a dat seama curand de geniul lui Michelangelo, si in 1489 l-a trimis sa studieze sculptura sub indrumarea lui Bertaldo.

Nu dupa mult timp talentul lui Michelangelo a atras atentia lui Lorenzo de Medici care la vremea aceea conducea Florenta. Tanarul sculptor a locuit acolo, unde a astudiat la moartea lui Lorenzo. El s-a reintors apoi la tatl lui si la fel ca si contemporanul sau mai varstnic Leonardo da Vinci a inceput sa studieze cu mult drag anatomia. I s-a acordat chiar si privilegiul neobisnuit de a face disectii pe corpuri umane in biserica Santo Spirito, care compensa pentru sculptarea unui crucifix din lemn destinat preotului.

In cursul anilor ce au urmat Florenta a devenit instabila politic. In anul 1494 orasul a fost cucerit de Carol, rege al frantei si Michelangelo a parasit orasul. In nul 1496 el a fosct invitat la Roma unde printre alte lucrari a sculptat Pieta. Aceasta statuie magnifica i-a adus multa faima.

Michelangelo s-a intors la Florenta unde intre anii 1502-1504 a creat statuia inalta de 5m David noul papa, primul dintre cei 7 pentru care a lucrat, Iulius II, l-a invitat la Roma in anul 1505. Iulius i-a cerut sculptorului sa-i creeze un cavou. Acesta trebuia sa fie un monument impresionant cu peste 40 de statui. Lui Michelangelo i-au trebuit mai mult de 8 luni doar ca sa isi aleaga piatra. In tot acest timp papa a devenit din ce in ce mai nerabdator ca in final sa renunte la lucrare.





Foarte dezamagit Michelangelo a parasit Roma dar surprinzator de repede a fost invitat de Iulius. Mai rezonabil acesta i-a cerut artistului sa-i creeze o statuie enorma din bronz care sa-l reprezinte. Sprand ca dupa incheierea acestei lucrari va fi lasat sa lucreze la cavou artistul a fost din nou dezamagit de cererea lui Iulius II de a decora tavanul Capelei Sixtine. Michelengelo a protestat explicandu-i papei ca pictura nu era chiar pasiunea lui, dar insistentele cu care i se cerea lucrarea l-au convins pe artist care si-a inceput munca la celebra capodopera nu dupa mult timp Michelangelo a inteles marea provocare care i se oferise si totodata responsabilitatea enorma pe care o avea. El si-a concediat toate ajutoarele fiind hotarat sa duca singur munca la indeplinire. I-au trebuit 4 ani (1508-1512).




In anul 1527 Roma se afla sub stapanirea lui Carol V, familia Medici fusese eliminata si Michelangelo se afla in situatia de a coordona constructia unor fortificatii. El a banuit ca fusese tradat si in anul 1952 a fugit la Venetia.

La Roma a fost inscaunat Clement II si Michelangelo s-a reintors pentru a-si termina lucrarea la capele familiei Medici din Florenta. Michelangelo a mers apoi la Roma unde a lucrat la peretele altarului din Capela Sixtina a Vaticanului. El a creat Judecata de Apoi intre 1534-1541.

Viziunea eroica

Importanta realizarilor lui Michelangelo provine din intelegerea totala si atmiratia pe care o arata corpului uman si gradarii cu care stia sa le exprime. Gandirea renascentista plasa omul in centrul universului si toate celelalte lucruri erau masurate si cantarite in functie de acesta. Michelangelo a concretizat aceasta viziune tratand forma umana intr-un mod idealizat.

El a fost influentat de un pictor, Masaccio si de un sculptor, Donatello insa cea mai buna inspiratie a sa a reprezentat-o sculptura antica.

In Judecata de Apoi Michelangelo a utilizat contururile si formele corului uman pentru a releva emotiile traite de personajele portretizate. Unele personaje sunt pictate in atitudini contorsionate si criticii au considerat ca ele releva frustrari personale ale personajelor.

El a studiat si cunostea pozitia fiecarui muschi os si tendon. Michelangelo nu repetat o anumita pozitie a corpului in nici una din lucrarile sale fiind capabil sa memoreze toate detaliile unice.

Arhitectul

Artistul si-a dedicat ultimii 30 de ani de viata arhitecturii. Si in acest domeniu lucrarile lui au fost la fel de remarcabile ca si cele din sculptura.

Papii succesivi i-au comandat numeroase lucrari. Cea mai importanta dintre ele a fost finalizarea bisericii Sf. Petru din Roma ale carei lucrari incepuseraa inca din 1506. La inceput el a refuzat sa se inhame la o sarcina atat de grea dar apoi a acceptat si s-a pus pe treaba.Din pacate el nu a reusit sa termine lucrarea inaintea mortii survenite la data de 18 februarie 1564.

Capela se găsește în dreapta Bazilicii Sfântul Petru și este cunoscută în toată lumea, fiind locul unde se țin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papă și datorită picturilor murale ale lui Michelangelo.

Capela are o formă dreptunghiulară, măsurând 40, 93 metri în lungime și 13, 41 metri lățime, corespunzând - conform tradiției biblice - dimensiunilor Templului lui Solomon. Înălțimea este de 20, 70 metri, plafonul este în formă de boltă, pereții laterali au 12 ferestre iar pardoseala este din mozaic policrom de marmoră. Capela are două părți: una mai mare împreună cu altarul, rezervată ceremoniilor religioase, și alta mai mică pentru credincioși. În timpul solemnităților mai importante, pereții laterali sunt acoperiți cu tapiserii executate după modele de Rafael.

Planurile arhitectonice aparțin lui Baccio Pontelli iar lucrările de construcție au fost executate sub supravegherea lui Giovannino de' Dolci. Primul serviciu religios a fost celebrat la 9 august 1483 și a fost dedicat Înălțării la cer a Fecioarei Maria.

Picturile de pe pereții laterali au fost executate de cei mai mari artiști ai timpului: Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli și de ajutoarele lor, printre care Pinturicchio, Pietro di Cosimo și Bartolomeo della Gatta. Subiectele picturilor reprezintă teme de istorie religioasă, selecționate după conceptul medieval de împărțire a istoriei lumii în trei epoci: prima de la Facerea lumii la darea Celor zece porunci, a doua de la Moise până la nașterea lui Isus Cristos, a treia fiind epoca creștinismului.
Plafonul Capelei Sixtine: Fragment cu motivul Crearea lui Adam, frescă de Michelangelo

În 1508 Papa Iuliu al II-lea i-a încredințat lui Michelangelo pictarea plafonului, care inițial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrări a durat patru ani (1508-1512, artistul depune un efort istovitor, lucrează mai mult singur, stând ore în șir pe schele. Michelangelo ar fi trebuit să picteze figurile celor 12 apostoli, când lucrarea a fost desăvârșită cuprindea peste 3.000 de figuri pe o suprafață de aproape 500 de metri pătrați. Frescele au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, în anul 1512. Giorgio Vasari povestește: „Aflând că vor fi descoperite frescele, s-a adunat toată suflarea să privească picturile, rămânând cu toții muți de încântare." Artistul a folosit culori vii care, după renovarea Capelei între 1981 și 1994, și-au recăpătat în întregime strălucirea.
Capela Sixtină: Peretele altarului cu fresca lui Michelangelo Judecata de Apoi

În anul 1535, Michelangelo începe pictarea peretelui de deasupra altarului la cererea Papei Paul al III-lea, cu tema „Judecata de Apoi", pe care o termină după șase ani, în 1541. Tema capătă dimensiuni uriașe, fresca înfățișează figuri și scene pline de groază, reflectând propria reprezentare a artistului, care trecea pe atunci printr-o dureroasă criză de credință. Pe 31 octombrie 1541, papa dezvelește cu mult fast pictura. Autoritățile bisericești și opinia publică rămân stupefiate la vederea atâtor corpuri goale, fără nicio acoperire, în cea mai importantă biserică a creștinătății. Artistul este învinuit de imoralitate, obscenitate și blasfemie. Cardinalul Carafa organizează o campanie („Campania frunzelor de viță") pentru acoperirea organelor genitale. Această acțiune va avea loc după moartea lui Michelangelo și va fi executată de unul din ajutoarele sale, Daniele da Voltera, în anul 1558. Cu ocazia lucrărilor de restaurare din anii '90 ai secolului al XX-lea, aspectul original a

Facute de voi nu copiate de pe internet

În anul 1535, Michelangelo începe pictarea peretelui de deasupra altarului la cererea Papei Paul al III-lea, cu tema „Judecata de Apoi", pe care o termină după șase ani, în 1541. Tema capătă dimensiuni uriașe, fresca înfățișează figuri și scene pline de groază, reflectând propria reprezentare a artistului, care trecea pe atunci printr-o dureroasă criză de credință. Pe 31 octombrie 1541, papa dezvelește cu mult fast pictura. Autoritățile bisericești și opinia publică rămân stupefiate la vederea atâtor corpuri goale, fără nicio acoperire, în cea mai importantă biserică a creștinătății. Artistul este învinuit de imoralitate, obscenitate și blasfemie. Cardinalul Carafa organizează o campanie („Campania frunzelor de viță") pentru acoperirea organelor genitale. Această acțiune va avea loc după moartea lui Michelangelo și va fi executată de unul din ajutoarele sale, Daniele da Voltera, în anul 1558. Cu ocazia lucrărilor de restaurare din anii '90 ai secolului al XX-lea, aspectul original a fost refăcut în cea mai mare parte.