Vreau repede o descriere a gradinii botanice. Cea mai buna primeste frunda+vot

Grădina Botanică din Cluj este o instituţie ştiinţifică, didactică şi educativă, subordonată Universităţii Babeş-Bolyai. Bazele acestei prestigioase instituţii au fost puse de către profesorul Alexandru Borza în 1920. Pe o suprafaţă de 14 ha, pe un teren cu configuraţie variată, potrivit pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor de pe diferite continente, sunt cultivate circa 10.000 de categorii specifice.

Grădina Botanică este împărţită în mai multe compartimente: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic şi medicinal.

Sectorul ornamental găzduieşte, în funcţie de sezon, multitudinea speciilor şi varietăţilor de plante care au calitatea de a fi, prin excelenţă, decorative.

Peste 120 de taxoni de lalele, zambile, brânduşe, narcise, sunt prezente aici în fiecare primăvară. În sezonul estival, sectorul ornamental este populat de circa 350 de varietăţi de trandafiri, precum şi de speciile şi varietăţile florilor de grădină, cunoscute şi cultivate peste tot în lume, ca plante decorative.

Sunt prezente aici peste 200 de taxoni de Tagetes, Zinnia, Callistephus, Petunia, Dahlia, Canna, Gladiolus, Ocimum, Verbena, Ipomoea şi atâtea altele.

În cadrul compartimentului fitogeografic, Orientul este reprezentat de grădina japoneză aranjată în stilul tradiţional "gyo-no-niwa" care cuprinde elemente de peisaj specifice (imagine Gradina Japoneza). Flora din ţara noastră este, de asemnenea, foarte bine reprezentată pentru toate regiunile geografice: cîmpia şi podişul transilvan, zona Banatului, vegetaţia munţilor Carpaţi, zona Moldovei şi Olteniei, litoralul Mării Negre.

O atracţie deosebită este şi grădina romană (imagine Gradina romana), cunoscută şi sub denumirea de grădina lui Pliniu, dominată de statuia zeiţei Ceres şi încadrată de două sicrie veritabile descoperite în vechiul oraş roman Napoca. Aici pot fi întâlnite plante care se cultivau în oraşele romane dar şi în grădinile ţăranilor din Dacia Traiana, a căror denumire ştiinţifică poate fi regăsită în denumirea populară a unor plante de la noi.

Compartimentul sistematic este unul dintre cele mai importante ale grădinii acoperind o suprafaţă de 4 ha şi cuprinzând cele mai importante familii de plante (imagine Sector sistematic). De asemenea, grădina beneficiază de două sere în care se cultivă plante din zona ecuatorială, tropicală, subtropicală şi care sunt importante pentru activitatea de cercetare. Complexul mare de sere, cuprinde şase compartimente: sera cu plante acvatice, sera cu palmieri, sera cu vegetaţie din zona mediteraneană şi Australia, sera cu plante suculente (imagine Cactusi), cu bromaliacee (imagine Bromelii), sera cu ferigi şi orhidee (imagine orhidee).

Sectorul economic grupează plantele după modul lor de utilizare în: plante alimentare, tehnice, furajere, melifere şi tinctoriale.

Continuând tradiţia primelor grădini botanice care erau mai ales grădini de plante medicinale, Grădina Botanică clujeană deţine un sector al plantelor medicinale. Aici se cultivă atât plante de leac tradiţionale, utilizate de poporul român, cât şi cele cuprinse în Farmacopeea Română.

În cadrul grădinii mai există două zone de interes general: Herbarul şi Muzeul botanic (vă rugăm să faceţi de aici un link spre Muzeul Botanic de pe pagina Muzeelor Universitătii). Herbarul conţine 655.000 de coli din toată lumea, cu valoare ştiinţifică deosebita şi care sunt mereu la dispozitia studenţilor şi a cercetătorilor din România şi din străinătate.

CURIOZITĂŢI ŞI RARITĂŢI Grădina Botanică deţine plante autohtone rare, ameninţate sau vulnerabile, unele chiar endemite, dintre care amintim: Saponaria bellidifolia, Papaver corona sancti-stephani, Armeria maritima, Dianthus spiculifolius, Dianthus petraeus ssp. simonkaianus, Campanula carpatica, Centaurea reichenbachii, Echinops banaticus, Hepatica transilvanica, Knautia drymeia, Petrorhagia saxifraga, Pritzelago alpina, Astragalus peterfii etc.

Bine reprezentate sunt şi plantele de seră precum nufărul de Amazon (imagine nufăr), trestia de zahăr, papirusul, plantele de mangrove, feriga arborescentă, plantele insectivore, eucaliptul, gimnospermul Welwitschia mirabilis, palmierul de zahăr, palmierul de ulei, cât şi inediteleplante asemănătoare pietrelor aparţinând genului Lithops, originare din Africa de Sud.

EXPOZIŢII ŞI PROGRAME SPECIALEGrădina Botanică găzduieşte practica de specialitate a studenţilor biologi, precum şi a celor de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară şi de la Universitatea de Medicină şi Farmacie.

Elevii din clasele primare au beneficiat în ultimii ani de un program în care erau instruiţi şi pregăţiţi pentru a putea fi ghizi colegilor lor, prin Grădina Botanică.

Fundita?

Grădinile botanice (în latină, hortus botanicus) cultivă și cresc o mare varietate de plante în principal pentru motive științifice, categorizare și documentare, dar și pentru plăcerea și educarea publicului larg, un considerent devenit esențial pentru asigurarea fondurilor publice. Două dintre elementele mai puțin cunoscute, dar foarte importante, ale unei grădini botanice sunt biblioteca și herbarul de plante uscate și documentate. Totuși, nu toate grădinile botanice sunt deschise tuturor vizitatorilor, așa cum este Chelsea Physic Garden. Începând cu sfârșitul secolului XVIII, grădinile botanice europene au început să facă expediții pentru colectarea de plante și publicarea florei din diferite părți ale lumii. Cercetări științifice ulterioare studiau modalitatea prin care aceste plante exotice s-ar putea adapta mediului local, modalitatea de clasificare a lor și modalitatea de înmulțire a speciilor rare sau amenințate cu dispariția. Grădina Botanică Regală, Kew, de lângă Londra, publică astfel de jurnale, cataloage și baze de date încă din acele timpuri.
Primele grădini botanice moderne au fost fondate în nordul Italiei, acestea având conexiuni cu universitățile:
Pisa (1544) de Luca Ghini (1490-1556)
Padova (1545)
Florența (1545)
Bologna (1567)
Alte orașe europene au continuat pe această cale:
Leipzig, Germania (1580)
Jena, Germania (1586)
Leiden, Olanda (1590)
Montpellier, Franța (1593)
Heidelberg, Germania (1597)
Tübingen, Germania de Leonhart Fuchs
Copenhaga, Danemarca (1600)
Uppsala, Suedia (1655)
Hanovra, Germania (1666)
În România, prima grădină botanică a fost înființată la Iași, în 1856, de către Anastasie Fătu (Grădina Botanică din Iași). Alte grădini botanice principale în România au mai fost înființate la București (Grădina Botanică din București, 1860) și Cluj-Napoca (Grădina Botanică din Cluj-Napoca, 1920).
Grădini botanice se mai găsesc la:
Craiova: Grădina Botanică a Universității din Craiova
Galați: Grădina Botanică a Complexului Muzeal de Științele Naturii din Galați
Jibou: Grădina Botanică a Institutului de cercetări Biologice din Jibou
Arad: Grădina Botanică Macea a Universității de Vest "Vasile Goldiș" din Arad
Târgu-Mureș: Grădina Botanică a Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș
Tulcea: Grădina Botanică a Palatului Copiilor din Tulcea
În fază de proiect se află:
Constanța: Grădina Botanică a Universității "Ovidius" din Constanța
Măcin, județul Tulcea: Grădina Botanică Măcin

Descriere literara*