Vreau sa invat alfabetul chinezesc dar, nu prea stiu cum sa pronunt. Daca stie cineva un site sau ceva, dati-mi.
Va rog.

Cea mai buna solutie este sa intri pe google translate si sa dai traducere din alfabet chinezesc in alfabet romanesc. Stiu ca nu traduce bine cuvintele, pentru ca le pune in alta ordine, dar literele le pronunta bine. Scri in chenar o litera si sub este un fel de semn care arata ca de acolo se aude (cum ar fi o trompeta). Incearca, asta e cea mai buna cale, sau mai poti sa inveti dupa planul asta:
Iniţiale ( consoane)
Fiecare consoană este însoţită, în pronunţia „ independentă", de o vocală specifică ei:
B( o) - este un sunet pronunţat ca un sunet între „b" şi „p" din limba română. Pronunţie:
aşezăm buzele ca pentru a pronunţa „b", dar pronunţăm „p".
P( o) - este „p" aspirat ( pronunţat cu o puternică emisie de aer după el, perceput în română
drept „ ph"). Această consoană există în limba română, unde însă faptul că este aspirat
nu are o atât de mare importanţă în cadrul cuvântului precum are în limba chineză.
În chineză, dacă rostim „ p" neaspirat în loc de „p" aspirat, sensul cuvântului se
schimbă total. Această regulă este valabilă pentru toate consoanele aspirate.
M( o) – este sunetul „m" din limba română.
F( o) – este sunetul „ f" din limba română.

D( e) – este un sunet între „d" şi „t" din română. Pronunţie: aşezăm buzele ca pentru a
pronunţa „d", dar pronunţăm „t".
T( e) – este „t" aspirat.
N( e) – este sunetul „n" din română.
L( e) – este sunetul „l" din română.

Z( i) – este un sunet specific chinezesc, ce se poate reda în română în scris prin dz(î). Unii
foneticieni îl consideră o variantă a lui „ ţ" românesc.
C( i) – se pronunţă ca un „ţ" românesc aspirat.
S( i) – este sunetul „ s" românesc.

Zh( i) – deşi existent în limba română, nu are o grafie proprie, neavând aceeaşi importanţă în
cadrul cuvântului precum în chineză. Se pronunţă precum „dj", „ j", „ge" ca în
cuvintele: Djakarta, John, geam.
Ch( i) – sunet specific chinezesc, aspirat, existent în română, fără a avea o grafie proprie. Cel
mai fidel îl putem reda în pronunţie prin „ ч" ( „ ci" rusesc) aspirat.
Sh( i) – „ş" românesc.
R( i) – sunet specific chinezesc, situat ca pronunţie între sunetele româneşti „ r" şi „ j".
Pronunţie: limba se aşează ca pentru a pronunţa „ r", dar pronunţăm „ j". După câteva
exerciţii se poate obţine o pronunţie corectă.

J(i) – sunet specific chinezesc. Pronunţie : un sunet situat între „ gi" din cuvintele „ gingie", „
Gina" şi „ ţ" românesc, ori ca „ j" în englezescul „ jeep".
Q( i) – sunet aspirat, pronunţat ca un „ ci" românesc aspirat.
X( i) – sunet între „ s" şi „ ş".

G( e) – sunet între „ g" şi „ k".
K( e) – sunetul „ c" românesc, aspirat.
H( e) – sunetul „ h" din română.
Finale
Simple:
1) a : „ a" din română, uşor mai deschis în pronunţie decât acesta.
发音Fāyīn Fonetică
2) o : „ o" din română.
3) e : „ ă" din română, ca finală simplă, precedat sau nu de o iniţială, niciodată în combinaţii cu alte vocale. Combinat cu alte vocale, deci în finale compuse, se citeşte ca „ e" din română.
4) i : „ i" din română. Apare restrictiv cu această pronunţie după consoanele: b, p,m,d,t,n,l,j, q, x.
5) u : „ u" din română.
6) ű : „ ű" din germană sau „u" din franceză.
7) i : „ î" din română. Apare cu această pronunţie,restrictiv, după consoanele :z,c,s,zh,ch, sh, r.

Compuse:
8) ai : „ ai" din română, cu un „ a" uşor mai deschis decât în română.
9) ei : „ ei" din română.
10) ao : „ au" din română.
11) ou : „ ou" din română.
12) ia : „ ia" din română.
13) ie : „ ie" din română.
14) ia-o : „ iau" din română.
15) iou (- iu) : „ iou" ( „ iu") din română.
16) ua : „ ua" din română.
17) uo : „ uo" din română.
18) uai : „ uai" din română.
19) uei (- ui) : „ uei" ( „ui") din română.
20) űe : űe.

Finale în – n şi – ng. Singurele consoane care apar în poziţie finală în chineza standard sunt acestea două. Iată combinaţiile în care pot apărea:
21) an : se citeşte ca „ an" din română, cu un „ a" uşor mai deschis.
22) en : „ ăn" din română.
23) ang : „ ang" ( sunetul „ng" este un sunet velar în toate silabele în care apare în limba chineză).
24) eng : „ ăng" din română.
25) ong : „ ung" din română.
26) ian : „ ien" din română.
27) in : „ in" din română.
28) iang : „ iang" din română.
29) ing : „ ing" din română.
30) iong : „ iung" din română.
31) uan : „ uan" din română.
32) uen ( - un) : „ uăn" ( „un" ) din română.
33) uang : „ uang" din română.
34) ueng : „ uăng" din română.
35) űan : „ űan" ( „űn)
36) űn : „ űn".
37) er : „ ăr" din română; „ r" este un sunet retroflex ( răsucit), puţin diferit de ceea ce se redă în română în scris prin „ r".

De reţinut: În grupa finalelor în –n / - ng, „ e" se citeşte ca „ ă" din română.

SISTEMATIZARE PRONUNŢIE FINALE

1) i : - după zh, ch, sh, z, c, s, r se citeşte „ î ", iar după restul consoanelor se citeşte
normal „ i ".
Aflat la începutul silabei, deci ca iniţială, se scrie „ y ", iar când este singur, se scrie „ yi".
În faţa finalelor în – i şi în absenţa unei iniţiale ( iniţiala zero), - i este dublat de y. Exemple : ying, yin.
Finala – iu cu iniţiala zero devine you.
2) u : după j, q, x se citeşte „ ü ", iar în celelalte situaţii se citeşte „ u ". Aflat în poziţie iniţială,
se scrie „w ". Atunci când este singur, are grafia „ wu".
Alte două modificări de grafie, când avem finala în –u cu iniţiala zero:
wei pentru finala –ui şi
wen pentru finala – un.
De reţinut că veţi întâlni în pronunţie finalele –ui şi – un şi pronunţate wei, respectiv wen.
3) e : dacă este singur se citeşte „ă ". Tot „ ă" se citeşte când formează silabă cu d, t, n, l, z, c, s, zh, ch, sh, r, g, k, h şi când alcătuieşte finalele: er, en, eng. În celelalte poziţii se citeşte „e ". Toate astea sunt de pe site-ul acesta :http://mariabalasa.blogspot.com/2011/02/limba-chineza-pronuntie.html
Sper ca ti-am fost de ajutor;)