Vreau si eu dialog intre el si ea! Funda

Să vorbim despre dragoste, spuse EA, despre iubire şi iubiri, în toate felurile!

Vi s-a întâmplat o iubire minunată, dar despre care cei din jur să spună că nu va dura, iar voi, în ciuda tuturor, să fiţi mai puternici, mai pasionali, mai apropiaţi şi să consideraţi după trecerea timpului că… uite câte am fi pierdut dacă ne încredeam în gura lumii?

Hai, scrie despre asta… şi nu uita de iubire, că nu sunteţi singuri… li se întâmplă şi altora… poate chiar în acest moment!

EL răspunde:

Mă faci să zâmbesc şi am un rictus uşor de ironie pe meclofax.

Tu ce ai spus până acum? Eşti un fel de Socrate al sufletului? El barem făcea dialoguri despre adevăr.

Dragostea nu e un adevăr, e o iluzie. De fiecare dată când am cunoscut o fată, mai ales la vârsta tânără, i-am vorbit şi mamei despre ea. Mama avea un dar, un feeling cu care simţea dacă ceva e bine pentru mine sau nu.

Nu m-a trădat niciodată darul ei.

Tata nu a vorbit niciodată cu mine despre mine. În schimb avea nişte poveşti moralizatoare, fapte întâmplate care au intrat în legenda satului în care m-am născut. O singură dată mi-a vorbit despre fete.

M-a îndemnat să fac dragoste cu ele şi erau vreo 9-10. Încă nu plecasem de acasă pe atunci. Eram un adolescent naiv şi timid.

Era poate regretul său ascuns, regretul că nu le cunoscuse mai bine pe mamele lor în tinereţea lui de bărbat frumos. Şi-a respectat casa şi femeia cu care se căsătorise şi atât. Mai târziu acestea m-au ironizat pentru cuminţenia mea şi mi-au spus că am facut gesturi ireparabile (şi inacţiunea este tot o faptă condamnabilă). Erau toate acolo şi înainte să apar eu tocmai vorbiseră despre asta.

A fost bine, a fost rău, nu ştiu. Cert este că nu aveam ochi pentru ele atunci. Pentru altele mai de departe…

În schimb mi-erau prietene bune cu care puteam discuta orice, mâncam împreună, ne jucam şi învăţam împreună. În schimb nu am văzut femeile din ele. Acum fiecare are casa, copiii şi rostul ei, unele au ajuns manageri ca şi tine.

Când ne întâlnim la câte 5-6 ani din întâmplare simţim răceala şi frustrarea. Da simt ca şi ele sunt frustrate.

Mă întreb dacă la acea vârstă aş fi muşcat din mărul Evei viaţa mea ar fi fost tot asta. Cred că nu. La vârsta aceea trebuia să învăţ să pot urca în trenurile vieţii.

Cine ştie în ce haltă aş fi rămas reţinut de o domniţă de mahala? Inocenţa m-a ajutat cred eu, până ce cunoaşterea sau gândirea matură a putut să-i ia locul. Revenind la tema ta, gura lumii adevăr grăieşte. Mi s-a întâmplat şi am fost mai puternic cum zici tu, am mers mai departe, am pierdut timp degeaba, am renunţat până la urmă, semnele erau evidente, am avut îndoieli şi după mulţi ani de la despărţire am primit confirmarea clară de la unul din amanţii ei că gura lumii trebuie ascultată. Ce începe prost se sfârseşte şi mai prost.

Nu uitaţi asta. În dragoste eşti orb, nu mai vezi adevărul. Trebuie să te zguduie cineva să revii la realitate.

Eu am plătit cu vârf şi îndesat încăpăţânarea pe care am avut-o. Nu trebuie să te uiţi niciodată în urmă. Viaţa e viaţă şi merge înainte, fie că vrei, fie că nu…


El : Ma iubesti?
Ea: De ce ma intrebi?
El : Te intreb.
Ea : Sigur ca da.
El : Atunci ia casca dupa capul meu si pune-l pe al tau.
Ea : Bine.
El : Acum tine-te bine.
Baiatul si-a dat seama demult ca franele motocicletei nu mai mergeau de aceea si-a dat viata pentru sufletul pe care il iubea.

Să vorbim despre dragoste, spuse EA, despre iubire şi iubiri, în toate felurile!

Vi s-a întâmplat o iubire minunată, dar despre care cei din jur să spună că nu va dura, iar voi, în ciuda tuturor, să fiţi mai puternici, mai pasionali, mai apropiaţi şi să consideraţi după trecerea timpului că… uite câte am fi pierdut dacă ne încredeam în gura lumii?

Hai, scrie despre asta… şi nu uita de iubire, că nu sunteţi singuri… li se întâmplă şi altora… poate chiar în acest moment!

EL răspunde:

Mă faci să zâmbesc şi am un rictus uşor de ironie pe meclofax.

Tu ce ai spus până acum? Eşti un fel de Socrate al sufletului? El barem făcea dialoguri despre adevăr.

Dragostea nu e un adevăr, e o iluzie. De fiecare dată când am cunoscut o fată, mai ales la vârsta tânără, i-am vorbit şi mamei despre ea. Mama avea un dar, un feeling cu care simţea dacă ceva e bine pentru mine sau nu.

Nu m-a trădat niciodată darul ei.

Tata nu a vorbit niciodată cu mine despre mine. În schimb avea nişte poveşti moralizatoare, fapte întâmplate care au intrat în legenda satului în care m-am născut. O singură dată mi-a vorbit despre fete.

M-a îndemnat să fac dragoste cu ele şi erau vreo 9-10. Încă nu plecasem de acasă pe atunci. Eram un adolescent naiv şi timid.

Era poate regretul său ascuns, regretul că nu le cunoscuse mai bine pe mamele lor în tinereţea lui de bărbat frumos. Şi-a respectat casa şi femeia cu care se căsătorise şi atât. Mai târziu acestea m-au ironizat pentru cuminţenia mea şi mi-au spus că am facut gesturi ireparabile (şi inacţiunea este tot o faptă condamnabilă). Erau toate acolo şi înainte să apar eu tocmai vorbiseră despre asta.

A fost bine, a fost rău, nu ştiu. Cert este că nu aveam ochi pentru ele atunci. Pentru altele mai de departe…

În schimb mi-erau prietene bune cu care puteam discuta orice, mâncam împreună, ne jucam şi învăţam împreună. În schimb nu am văzut femeile din ele. Acum fiecare are casa, copiii şi rostul ei, unele au ajuns manageri ca şi tine.

Când ne întâlnim la câte 5-6 ani din întâmplare simţim răceala şi frustrarea. Da simt ca şi ele sunt frustrate.

Mă întreb dacă la acea vârstă aş fi muşcat din mărul Evei viaţa mea ar fi fost tot asta. Cred că nu. La vârsta aceea trebuia să învăţ să pot urca în trenurile vieţii.

Cine ştie în ce haltă aş fi rămas reţinut de o domniţă de mahala? Inocenţa m-a ajutat cred eu, până ce cunoaşterea sau gândirea matură a putut să-i ia locul. Revenind la tema ta, gura lumii adevăr grăieşte. Mi s-a întâmplat şi am fost mai puternic cum zici tu, am mers mai departe, am pierdut timp degeaba, am renunţat până la urmă, semnele erau evidente, am avut îndoieli şi după mulţi ani de la despărţire am primit confirmarea clară de la unul din amanţii ei că gura lumii trebuie ascultată. Ce începe prost se sfârseşte şi mai prost.

Nu uitaţi asta. În dragoste eşti orb, nu mai vezi adevărul. Trebuie să te zguduie cineva să revii la realitate.

Eu am plătit cu vârf şi îndesat încăpăţânarea pe care am avut-o. Nu trebuie să te uiţi niciodată în urmă. Viaţa e viaţă şi merge înainte, fie că vrei, fie că nu…

EL: Pleacă! EA: Dispari! EL: Din ochii meiEA: Din faţa meaEL: Furie cu chip din ceruriEA: Demon cu mască de amor EL: BlestemEA: Că eu urăscEL : Ziua când te-am văzutEA: Ziua când te-am adoratEL: Ai ochiEA: Ai obrazEL: Să mă priveşti? EA: Să-mi stai înainte? EL: Nu-ţi aduci aminteEA: Nu te gândeştiEL: La greşelile tale? EA: La ticăloşiile tale? EL: Ce crezi? EA: Ce gândeşti? EL: Că eu stau locului să te păzesc? EA: Că eu te opresc să te admir? EL: Ooooo! EA: Ooooo! EL: Nu pot tăgădui că este frumosEA: Prea mult îmi mărturisesc că este frumosEL: Dar la ce foloseşte frumuseţeaEA: La ce bun o chipeşă înfăţişareEL: Dacă este orăştită de păcate? EA: Dacă s-a însoţit cu înşelăciuni? EL: Nu-mi închipuiamEA: N-aş fi crezutEL: Că cerul ar fi un iadEA: Că un cupidon ar fi un lucifer EL: Şi cu toate astea...EA: Şi cu toate astea...EL: O văd acumaEA: O descopăr EL: Hai, piei, drace! EA: Hai iute, şterge-o! EL: Nu vreau! EA: Nu pot! EL: Nu ştiu ce mă ţine-n loc

EA: O forţă neştiută mă opreşteEL: Dar nu e amor, vezi bineEA: Dar fii încredinţat că nu-i iubireEL: Şi ce te opreşte? EA: Şi cin
’
te ţine-n loc? EL: Nu vreau să-ţi fac chefulEA: N-o să ai plăcerea astaEL: Să-ţi spunEA: Să-ţi mărturisescEL: Că încă te iubescEA: Că eu nu pot să te uitEL: Vai! N-o s-o mai spun vreodată! EA: Poţi să mori, n-o s-o mai auzi! EL: Te-aş iubi,EA: Te-aş adora,EL: De-ai fi credincioasăEA: De-ai fi statornicEL: Măcar de-ai fi sinceră,EA: Măcar de-ai fi tu far
’
de patăEL: Cum e credinţa meaEA: Cum e dragostea meaEL: Mă înşeli! EA: Mă trădezi! EL: Aşadar, pleacă! EA: Aşadar, du-te! EL: E da să ştii că plec! EA: E da să ştii c-am să ma duc! EL: Ce vrajă mă opreşte? EA: Ce forţă neştiută mă ţine locului? EL: Eşti prea înşelătoare! EA: Ai prea multă putere-n ochi! EL: Nădejdea mă ademeneşte,EA: Frumuseţea-mi dă curaj,EL: Că te-oi descopei credincioasă! EA: Că nu-ţi vei călca vorba! EL: Minte că n-am fost aşa! EA: Te înşeli că mă laud astfel! EL: Şi dragostea altora pentru alţii? EA: Şi că-ţi plăcea altă femeie? EL: Te-ai înşelat! EA: Ai fost minţit! EL: Te iubesc,EA: Te plac,EL: Te ador,EA: Te venerez,
EL: Nădejdea mea,EA: Dragostea mea,EL: Viaţa mea,EA: Fericirea mea,EL: Lumina mea,EA: Sufletul meu,EL: Zeiţa mea,EA: Idolul meu,EL: Orice alt gând,EA: Orice altă simţire,EL: În las deoparte,EA: O izgonesc,EL: Îl detest,EA: O urăsc,EL: Pace vouă ochi dragiEA: Pace ţie gură drăgăstoasăEL: Gata cu războiul, ooo mână iubită! EA: Gata cu certurile, dulci priviri! EL: Dacă tu singura mi-eşti dragă, EA: Dacă pe tine sufletul meu te ador, EL: Trezeşte-te cupidon! EA: Şi piei supărare!

EL; știi ce vreau?
EA; mașină, apartament și bani?
EL; nu! pe tine, un băiețel și o fetiță♥;
El,: Dacă te ating, ce faci?
Ea : Îl strig pe bunicu...
El : Dacă te sărut, ce faci?
Ea : Îl strig pe bunicu...
El: Dacă te dezbrac, ce faci?
... Ea, : Îl strig pe bunicu...
El: Dar de ce tocmai pe bunicu?
Ea: Pentru că e surd! ;