Ziceti-mi va rog niste poezii de Craciun, crestine si frumoase 
Funda pentru cele mai bune. Si vot pentru ceilalti
Si vot pentru ceilalti 
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Noapte sfanta
Noapte sfânta, fericita,
Lumea-i linistita.
Numai fecioara mai vegheaza
Si sus bolta se-nsteleaza.
Maica sfânta-i cânta lin,
Pe fiul sau adormind.
Noapte sfânta, fericita,
Pastori, magi la drum plecara,
Îl gasira în iesle culcat,
Pe Mesia mult asteptat.
Heruvimi cânta lui Iisus:
"Marire-ntru cei de sus!"
Nasterea Mantuitorului – Ion Creanga
de Ion Creanga
În Betleem colo-n oras
Dormeau visând locuitorii
Iar lânga turma, pe imas
Stateau de paza, treji, pastorii.
Si-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a rasunat
Se rumenise cerul sfânt
Pastorii s-au cutremurat.
Din slavi un înger coborî:
„Fiti veseli!"- îngerul Ie-a spus
„Plecati, si-n staul veti gasi
Pe Craiul stelelor de sus!"
Pastorii veseli, în oras
Spre staul cu pasi iuti pornira
Si-un prunc atât de dragalas
Acolo-n paie ei gasira.
Nici leagan moale, nici vreun pat
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micutul prunc: Iisus Christos.
El, Fiul domnului si Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarna vine!…
Pomul Craciunului, de George Cosbuc
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu.
Si numai cate-un viscol o bate uneori,
Ea plange atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.
Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier,
In noaptea asta insa, vin ingerii din cer.
Si zboara-ncet de-alungul padurilor de brad,
Si canta-ncet; si mere si flori din san le cad.
Iar florile s-anina de ramuri pana jos
Si-i cantec si lumina si-asa e de frumos!
Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i,
Se bucura si canta ca ingerii si ei.
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu.
Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii,
Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii.
Departe intr-un staul e-n fata-acum Isus,
Si ingerii, o, cate si cate i-au adus.
Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc,
Tu vino, si te-nchina, zi: "Doamne-ti multumesc".
Scrisoare lui Mos Craciun, de Elena Farago
Draga Mos Craciune,
Eu nu pot sa-ti scriu,
Ca sunt inca mica
Si carte nu stiu.
Dar iti scrie acum
Sora mea, Florica,
Noi in anul asta
Nu-ti cerem nimica,
Si de poate-n traista
N-ai daruri destule,
Din ce-avem noi, uite,
Iati-le si du-le
De le da prin case
De parinti sarmani,
Sau pe-acolo unde
Sunt copii orfani.
Si, de poti, pe urma,
Tare te rugam:
Sa ne spui si noua
Unde sa catam,
Ca sa le mai ducem,
Pana vii tu, iar,
In tot anul asta
Cate un mic dar.
Mos Craciun, de T. Delacrainici
Mos Craciun din nou sosit-a de pe unde a umblat,
Obosit de lunga cale si de sacul incarcat!
Vine iarasi, ca-n toti anii, sa aduca jucarii,
Hainute si casti frumoase, pentru cei cuminti, copii!
Si va-ndeamna mosul astazi: sa fiti buni cu cei sarmani,
Ai caror parinti sunt bolnavi, si n-au tirana si nici bani;
Pentru care sarbatoarea nu e zi de bucurie,
Ci prilej de lacrimi este, de griji si de saracie!
Sa fiti silitori la scoala; pe parinti sa-i ascultati,
Fiindca ei va poarta grija, chiar cand sunt impovarati!
Respect catre cei in varsta sa aveti intotdeauna!
La purtare luati seama, si nu umblati cu minciuna!
Mai presus, insa, de toate, – sa credeti in Dumnezeu,
Paziti-va de ispite si rugati-va mereu!
Numai daca faceti astfel, Mos Craciun va mai veni
Si la anul, tot cu daruri, iar voi va veti veseli
Magii, de Nichifor Crainic
V-ati faurit un vis de-acele
Ce-au fost aievea-n Cannan,
Stravechi talmacitori de stele
Sub cerul din Iran.
Intinderea scanteietoare
Palea-n adancuri ca un fum,
Cand calauza de valvoare
V-a luminat a drum.
Si-a fost ca zile dupa zile
Pe crestet steaua va lucea.
In pas molatic de camile
Calatoreati cu ea.
Pareau picati pe cer curmalii
Umbrind roare de fantani;
In golul mort urlau sacalii,
Dar voi, trei magi batrani,
Sporind din semnul peste fire
Taria cugetului slab,
Treceati paraginile-asire
Si haosul arab.
Treceati cu ochii-n steaua care,
Cu vraji in minunatu-I chip,
Tara trei umbre legendare
Pe drumuri de nisip?
O, magi, pe curgerea de veacuri,
Tremuratorul strop de foc
Ni-arata cai fara conacuri
Spre tainicul noroc.
Si de-am crezut intr-o minune,
Dureri-potop nenumarat-
Legenda voastra nu le spune,
Dar noi le-am indurat.
Si, peste maguri de ruine,
Acelasi crez vizionar
Anima marile destine
De-acelasi strop de jar.
Pe frunti cu magica lucoare,
Strabatem neguri si valtori,
Spre zarea vesnic schimbatoare
Statornici calatori.
Treptat se face cant obida,
Iar indoielile-temeiu:
Ne-mbraca steaua cu hlamida
Cerescului poleiu.
Si-n fulgerarea-i diafana,
Prin vremi, o, magi, va stravedem-
Cutezatoare caravana
Sosind la Betleem.
Colindatorii, de George Cosbuc
Cad fulgii mari incet zburand,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand
De mult uitaram jocul.
De mult si patul ne-astepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
In ieslea cea saraca,
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-I faca,
Dragut un miel cum I-au adus
Pastorii de la stana
Si ingeri albi cantau pe sus
Cu flori de mar in mana.
Si-auzi! Rasar cantari acum,
Franturi dintr-o colinda,
Si vin mereu, s-opresc in drum,
S-aud acum in tinda –
Noi stam cu ochii pironiti
Si fara de suflare;
Sunt ingerii din cer veniti
Cu Ler, Domnul mare!
Ei canta inaltator si rar
Cantari de biruinta,
Apoi se-ntorc si plang amar
De-a Iudei necredinta,
De spini, de-ostasi, si c-a murit…
Dar s-a deschis mormantul
Si El acum e’n cer suit
Si judeca pamantul.
Si pana nu taceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul –
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
In casa-ne Craciunul.
Si cand tarziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si-n fase mic pe Domnul.
Dansez, dansez şi visez
Că sunt un fulg de nea.
În roiuri de stele valsez
Şi Moş Crăciun e-n inima mea.
Ghirlande poleite si globuri sclipesc,
Păpuşi, jucării şi bomboane,
Artificii în zeci de nuanţe lucesc
Şi toate-s un vis pe care-l trăiesc!
O! Vine, vine! Iată-l pe Moşul cel bun!
E-n faţa mea şi nu ştiu ce să-i spun.
Privesc totul de parcă-s vrăjită,
Mă bucur tare! Sunt fericită!
Voi ştiaţi că sus în cer,
Este un atelier?
Noaptea luna îl veghează,
Stelele îl luminează,
Şi-n el zeci de spiriduşi
Meşteresc globuri, păpuşi,
Ursuleţi de pluş, rachete,
Maşinuţe şi trompete,
Şi-alte mii de jucării,
Să le-aducă la copii,
Bunul nostru Moş Crăciun,
În seara sfântă de Ajun.
Ce mai forfotă, ce grabă,
Spiriduşii toţi fac treabă
Intr-un mare-atelier
Sus la Moş Crăciun în cer.
Maşinuţe şi păpuşi
Căţeluşi din pluş şi urşi,
Mii şi mii de jucării
Meşteresc pentru copii.
Moş Crăciun mereu prezent
Urmăreşte tot atent,
Nu cumva să se greşească
Şi vreun dar să îi lipsească.
Ştie că în lumea toată
Copilaşii toţi aşteaptă
Să le-aducă negreşit
Darul ce le-a pregătit.
Asta zic şi eu problemă!
Moş Crăciun e în dilemă:
Cum să meargă la doi fraţi
Care sunt mereu certaţi?
Toată ziua-i gălăgie
Pentru orice jucărie.
Dacă e o ciocolată,
Fiecare-o vrea pe toată.
Dacă unul vrea la deal,
E motiv clar de scandal,
Fiindcă cel’lalt vrea în vale!
Să se-mpace… nu e cale.
Moş Crăciun s-a tot gândit
Şi-o soluţie a găsit:
Până nu se-ncheie cearta,
Nu vine la ei… şi gata!
Moş Crăciun, Moş Crăciun!
Eşti atâta de bătrân,
Că un pic m-am speriat …
Şi era să fug sub pat!
Mă întreb eu câte-odată:
Singur colinzi lumea toată,
Cu renii la sănioară
Alergând în fapt de seară?
Uite: dacă ţi-ar plăcea,
Eu ţi-aş da racheta mea.
Renunţ la ea pentru tine
Dar… să vii mai des la mine!
La cămin, în sala mare
Gătită de sărbătoare,
Moş Crăciun e aşteptat
De copiii toţi din sat.
Cei mai mari gânduri îşi fac:
Oare ce-i la moşu-n sac?
Iar copiii mititei
Tropăie pe lângă ei.
Sunt gălăgioşi, palpită,
Bat din palme şi se-agită:
Moş Cră-ciun, Moş Cră-ciun!
Nu mai ză-bo-vi pe drum!
Când, deodată-n uşă-apare
Moş Crăciun cu un sac maaaare!
Şi în sala arhiplină
Liniştea-i acum deplină!
Bine v-am găsit copii!
V-am adus azi jucării!
Şi în clipa următoare
Toţi copiii-s în picioare!
Prichindeii curioşi
Se înghesuie voioşi
Şi se-mpiedică şi cad,
Se-nvârtesc pe lângă brad,
Fac ce fac şi sunt în faţă:
Când se-ascund, când se răsfaţă…
Au uitat de poezie.
Doar de daruri vor să ştie.
Moşul calm şi zâmbitor
Îi mângâie-ncetişor
Şi din sac la fiecare
Imparte jucărioare.
Copiii desfac pachete
Şi privind pe îndelete
Se intreabă toţi uimiţi:
Oare chiar am fost cuminţi?
Prin fulgi de nea dansând în vârtejuri,
O sanie albă coboară din ceruri.
E trasă de reni cu coarne de-argint,
Şi-n ea, Moş Crăciun în roşu veşmânt.
Pe străzi, luminiţe în pomi s-au aprins
Şi totu-i tărâm din basme desprins.
E zvon de clopoţei şi cântec de colind
Şi cete de copii de peste tot venind.
In case luminate sunt brazi împodobiţi
Şi-s toţi în jurul mesei.Copiii fericiţi,
Pe Moş Crăciun l-aşteaptă să vină… şi-a venit!
Când? Cum? Ce de daruri! Şi nici nu l-au simţit!
Suunt Copilaroasee da` mie imi plac. SPER SA TE AJUTE.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
