Hey! ツ
Eu unul nu am luat in viata mea bataie de la parinti, nici macar 1 singura palma. Nu am fost pedepsit intrucat eram sensibil iar o singura remarca rautacioasa ma facea sa ma schimb, sa inteleg ca am gresit si sa imi indrept fapta.
Da, am luat de mai multe ori bataie de la senpai de centura neagra atunci cand eram la karate. *Am facut 6 ani de karate dar m-am lasat* Colegii au mai incercat sa dea in mine dar nici nu m-au atins intrucat...6 ani de karate.
Acolo a fost foarte dur cand devenisem senior *avansat*, eram pus in meciuri cu asa-zisii prieteni in care nu voiam sa dau si asa ajungeam sa pic de prost. Imi luam bataie. De cateva ori mi-au spart si nasul dar meh, ce conteaza?
Cel putin am invatat sa ma apar.
Si de ce ai renuntat la karate? Si inca o intrebare(eu sunt omul intrebarilor).De ce ai ales sa faci karate?
1. Pai, pur si simplu la un moment dat am clacat. Eram extenuat, aveam rezultate excelente la scoala insa eram epuizat atunci cand ajungeam seara la karate. Imi placea foarte mult insa nu voiam sa merg...eram foarte obosit.
Seara ajungeam acasa obosit dar eram fericit caci aveam multi prieteni acolo. Unul cate unul prietenii au plecat...am ramas cu 1 singur prieten care m-a tradat. Eu nu voiam sa dau in prieteni, nu ma intelege gresit sunt nemilos cu cei care ma ranesc insa pur si simplu nu pot sa dau in nevinovati, nu pot sa dau in cei pe care ii numesc prieteni, totusi ei puteau. Nu tineau cont de asta asa ca...
Intr-o seara de joi...cand venisem de la scoala direct la karate *nu aveam tot echipamentul* sensei-ul m-a pus cu cel mai bun prieten de-al meu in meci. *Lupta 1 vs 1*. Nu trebuia sa accept acel meci insa na, era un clasament pe club si nu as fi vrut sa pic "intr-o divizie inferioara". Am acceptat chiar si fara protectii.
Il bateam. Castigam...cand a vazut ca era mai slab a recurs la altceva. M-a accidentat din adins. M-a lovit pe langa ficat stiind ca nu am protectiile. *A dat tare, din adins*. Atunci trebuia sa ma retrag, sa ma declar invins cu toate ca nu am facut-o. M-am ridicat. Respiram destul de greu.
Il bateam in continuare cu toate ca nu mai stiam ce se intampla cu mine.
S-a apropiat cumva de mine si mi-a spart nasul. *Asta in ultimele 10 secunde sau cam asa, cand a vazut ca pierdea.*A luat penalizare.Incepuse sa-mi curga sange din nas. Am patat kimono-ul bun, sange peste tot. Atunci m-am schimbat. Am realizat ce prieteni aveam si eu. Am mers acasa nervos, foarte nervos, avusesem teza in aceeasi zi si imi luasem si bataie. Eram stresat s.a.m.d. Eram oarecum innebunit. A fost singurul moment in care ai mei m-au vazut injurand. Le-am spus clar. Renunt. Nu am de ce sa raman acolo. Parintii m-au lasat intotdeauna sa iau decizii, intotdeauna mi-au respectat dorintele. Nu au pus nicio intrebare dar le-am spus cu timpul de ce am facut asta.
Sambata, in aceeasi saptamana m-am retras. Nu am regretat niciodata asta.Inca mai fac exercitii singur acasa intrucat dupa 6 ani incepi sa stii programa, te descurci. Fac cand vreau, tot ce vreau, nu depind de acei prefacuti de la clubul de karate.
2.Pai eram si sunt foarte retras si sensibil. Unul ca mine nu ar fi supravietuit in aceasta lume *stiu ce zic, s-au luat mai multi de mine iar karate-le pot sa spun ca mi-au salvat pielea de multe ori* A fost ideea lui tata. Am avut ales intre judo si karate. Am ales karate. Mi-a placut foarte mult la inceput dar pe parcurs am inceput sa le urasc. Acum imi plac din nou insa nu m-as intoarce acolo.
Gata.
Tu cand te pui sa povestesti, nu mai termini, scrii romane Am citit tot.Foarte frumos.Si eu ar fi trebui sa fac karate.Sunt la fel ca tine, retras si sensibil si nu as vrea sa patesc exact ca tine, a face karate inseamna si sa primesti bataie si nu as vrea asta
Stai "chill". In primii 2 ani te ia usor. Dupa vine greul
Am o varsta.Nu cred ca se mai poate
Ba da, se mai poate. O sa rada de tine la inceput dar dupa o sa te obisnuiesti. Nu o sa faci karate de performanta, evident insa te poti antrena daca vrei.
Mai tare ma tenteaza fitness-ul si ciclismul..Ma apuc de ele in septembrie. Karate nu fac, nu e tocmai placut sa primesti pumni in gura desi inveti sa te aperi, e folositor din punctul asta de vedere, al apararii dar mai mult ca sigur si primesti lovituri.
Okay atunci! Succes!
Merci.La fel.Bafta.
Ba,n-am prea mancat bataie, dar am dat la altii. Oricum, nu ti-ar putea raspunde niciodata cei ce mi-au intrat in mana fiindca cele mai bune cazuri de victime ale mele inca sunt la reanimare.
De la parinti am luat cand m-am apucat sa vorbesc colorat la firma la maica-mea si erau si clienti.
Când stăteam la ţară la bunica, am lăsat poarta deschisă, şi din 20 de găini, a rămas cu 4.
Nu m-a "bătut"....hai să spunem doar că îmi era mai dificil să stau jos pe scaun. c:
Cine s-ar putea pune cu tine bossule, la ce trup de zeu ai.Tu ai dat, nu ai primit.
Pfuu,eram la gradinita si in loc sa ma duc acasa cand s-a terminat programul am plecat la o colega acasa fara sa imi anunt parintii.m-au cautat atunci cu politia si cand am ajuns eu acasa, totata un zambet am mancat o bataie de nu mi-a mai trebuit plecat de acasa fara sa anunt
Am un prieten pe care l-a batut mama sa foarte tare. Adica la modul rusinos. Imi era mie jena sa stau acolo la el in timp ce mama lui ii cara in spate pumni, dupa care i-a spart chitara electrica de podea cu tot cu procesorul de sunet. Dupa cateva minute de ceea ce nu puteam sa numesc decat jena maxima pentru mine, a iesit din camera. Prietenul meu a inceput s-o injure rau si femeia s-a intors si cu pumnul a facut o gaura in usa.
Nu stiu ce sa zic. Mie imi venea sa fug de acasa, nu stiu de ce prietenul meu n-a facut-o. Sper ca te-am lamurit cum e sa iei bataie. Nu-ti recomand.
Da. Când eram pe clasa a 2-a atunci era pauză și nimeni nu ieșea afară pentru că eram eu de serviciu în clasă și toți fugeau. Mna și bine la cât de nervoasă eram era să zic o prostie de fapt am zis prima literă. Când am ajuns acasă
... Surprizăă bonus o mamă de bătaie + plus pedeapsă în colțul camerei ))))
Nu tin minte sa ma fi batut parintii. Insa m-au mai altoit ei cu cate o palma, ciufuleala, dar asta cand eram mai mica.
Julyly2089 întreabă: