Cea mai amuzanta intamplare a voastra? Haideti sa va inveselesc mai intai eu cu 2-3 intamplari.

Verisorul meu are mama romanca si tata arab. El are 7 ani.In vacanta de vara s-a dus in in tara la tatal lui (unchiul meu) ca sa invete limba. L-a lasat acolo cu bunica lui si cu mai multi verisori.Cand bunica lui a plecat in alta camera fiind singur cu un verisor mai mic i-a spus "Uite! Ia bibeloul asta si aruncal pe geam!" (erau la bloc). Ala mic l-a ascultat si poc! "Uite ma! I-a si cartile! Arunca-le!" ii tot sounea sa i-a si sa arunce obiecte.Va dati seama... I-au aruncat si chilotii saracii femei pe geam.Cand a vazut s-a dus si si-a adunat lucrurile si s-a dus la verisorul meu si a inceput sa il certe. L-a care el spune "Dar ce ma certi pe mine?! El le-a aruncat!"

Tot cu verisorul meu.Era tot in Liban.Cand bunica lui l-a lasat singur cu ala micu. El s-a pus iar pe sotii. Bunica lui avea un acvariu ff mare cu pesti.Verisormiu a luat un scaun, i-a spus lui ala mic sa se urce, i-a dat o punga de vreo 2 kg cu mancare pentru pesti lu' ala mic si punga fiind grea pentru un copil de 5 ani a aruncato pe toata in acvariul pestilor.Va dati seama ce s-a intamplat. Apa era peste tot.Pestii erau imprastiati pe covor.Au murit toti.Atunci bunica l-a sunat pe tatal verisorului meu si i-a spus "7 Copii am crescut, dar ca asta nu am mai vazut!" (7 copii si cu nepoti).

Acum sa vad ce intamplari aveti si voi!

Cred ca inainte sa incepa vara eram cu baiatul care imi placea si eu eram pe un damb si vorbeam cu el si eu eram pe damb iar el jos de pe damb dupa aia pun piciorul sa fac si eu un pasa ma da de unde ca am alunecat si nici ca m-am mai ridicat
eu de obicei cu colegele mele suntem mai nebune [ asa zice toata lumea ] si ne asezam pe jos pe cine stie ce borduri ma rog
si la care ii zic eu baiatului acela :
sa stii ca am facut intentionat!

...am adormit spre dimineata. Ma trezesc brusc. Semiintuneric. Ma uit la ceas. Ora 5. In gand: "Of, ce ma fac? Am dormit toata ziua. Mai un pic si se inchide banca. Trebuie sa ajug neaparat!". Fac repede un dus, ma imbac, ies afara. Brr... E un frig si intuneric! Merg pe strada si nu vad nici un suflet viu, desi stau in zona centrala. Tot orasul e gol, parca dupa razboi. Ma intreb: "Oare e duminica? Sau o fi vreo epidemie, si eu nu stiu?". Ajung la banca. Ma apropii de intrare si realizez, ca este inchisa. Stau cateva minute amortita, in stare soc. Apoi scot mobilul si ii sunt pe ai mei. Nu raspunde nimeni. Sun o prietena. La fel. Ma uit in stanga, in dreapta. Vad o femeie, care se apropie. Deschid gura, ca sa-i adresez o intrebare, si in clipa aceea, realizand toata penibilitatea situatiei, in care ma aflu, o intreb, razand: "E dimineata, nu? Nu e seara". Si incep sa rad in hohote, tinundu-ma de burta. Ea, saraca, se uita la mine cu ochi mari si nedumeriti, si imi raspunde cu o vocea tremuranda: "Daaa".
- Si eu care credeam, ca e seara.
Apoi am plecat spre casa, razand si gandindu-ma la patul meu cald, care ma astepta.

Chiar a fost o situatie, cat se poate de comica, si autenticitatea trairilor mele a fost de nepretuit, de neuitat. Eram absolut convinsa ca era seara, si nici nu mi-as fi putut imagina, ca m-am trezit odata cu cocosii, si de fapt e dimineata. Of, of...