| chiftelutacrocanta a întrebat:

Cand o zarisem întru întaia oara,Ea era pe atunci tavalita peste florile unui camp si
imi zambea,
Cu atata durere n-departata,cum n-o-a mai vazut
Nimenea.
Ii facusem pe loc un semn;
Mai apoi
Fugii spre ea,bucuros;
Alergand...
Tot mai mult se apriopia,Imaginea ei,de vazul meu
Pana cand,
Intr-un final am ajuns la ea.
Era asezata Cu fața pe noroi
Si Cu sanii in balta
Mi-am apropiat incet mana
De capul ei
Si i-am dat parul carunt intr-o parte
Vai, si i-am verificat obrajii
Si erau reci.
Reci ca zapada.
Am râs atunci,
si m-am intors, luand-o in spate
Cu capul mort, si atarnat.
Inapoi, spre pustietate.

Despre cine credeti ca vorbesc eu in propozitiile de mai sus?

9 răspunsuri:
| Doub a răspuns:

E o păpădie.
Nu ştiu de ce, dar...
E o păpădie, pls.

| R0R0 a răspuns:

De o fata moarta.

| SergiuBoss11 a răspuns:

Despre timpul efemer si despre ciclul existential relativ indus.

| Staind a răspuns:

Despre virginitate. Sau o gasca.

| Aberdeen a răspuns:

Despre tine?

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Despre Angela Merkel.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Ray.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

De iarna.

| ʎpooɯ a răspuns:

Soacra?