Bună.
PL'OSCĂ, ploşti, s. f. 1. Vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mică, rotund şi turtit, cu gâtul scurt şi strâmt, în care se ţine băutură şi care se poartă atârnat de o curea. * Expr. A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, bârfeli de la unii la alţii. 2. (Înv.) Vas în care vânătorul îşi ţinea praful de puşcă. 3. Vas făcut din tablă smălţuită, sticlă, material plastic etc., cu o deschizătură largă în partea de sus, în care urinează bolnavii imobilizaţi la pat. - Din bg., scr. ploska.
PL'OSCĂ s. v. |căpiţă||, |claie||, |porcoi||, |stog||.
PL'OSCĂ s. 1. (reg.) matara, (prin Ban. şi Transilv.) buclie, ciutură, palască. (O ~ plină cu vin.) 2. urinar, (analogic) raţă. (~ în care urinează bolnavii imobilizaţi la pat.)
pl'oscă s. f., g.-d. art. pl'oştii; pl. ploşti
Sursa: Dex
Pa, pa.
Bionicle întreabă:
DaciaRomania întreabă: