Si daca esti trist degeaba esti geniu, ca daca te bucura faza si iti placea ca esti geniu, te implinea, nu mai erai trist. Asa ca nu mai conteaza nimic daca esti trist de fapt, adica suferi.
Ca tu gandesti acu cu mintea de acum, dar din mom ce erai prost fericit nu te mai deranja ca esti prost, tie iti era f bine asa. In mod normal trebuia sa gandesti ca vrei sa fi fericit necontand cum. Si dupa aia vedem fericit si destept si fericit si prost cum e. In ambele situatii erai f bine la o adica.
Exercițiu de imaginație. În cap la noi totul e posibil.
Un prost fericit. Pentru ca nu conteaza ca-s prost sau destept, cont sa-mi fie bine, iar daca-s prost si mi-e bine, nu ma deranjeaza ca-s prost, si e f okey.
Are logică.
Aș alege la fel.
Pai nu e normal? Pe mine ma int sa fiu fericit, nu conteaza cum. Ca daca-s geniu trist, inseamna ca daca-s destept nu ma bucura, ca altfel nu mai eram trist, nu?!
Daca intrebarea era intre prost fericit si geniu fericit, alegeam a doua, dar aia e altceva. ca normal ca eram mai fericit sa fac ceva mai acatarii decat un prost prost platit si cu o viata mediocra.
Hmm , un geniu trist, ca asa imi pot face o solutie a fericirii si raman si geniu .
Geniu trist, și așa tot timpul sunt trist, deci, ce mi-ar strica sa fiu și geniu?
De ce ești trist tot timpul?
Așa sunt eu, un trist însingurați, am plăcut o fata timp de 7 ani, iar ea nici nu cred că mă băgat vreodată în seamă, și de atunci, am zis că nu îmi trebuie să mă căsătoresc vreodată.
YourShadow întreabă:
Julyly2089 întreabă: