Venise apocalipsa, stelele erau mari și ceva mov cădea din cer. Eu cu o prietenă fugim din mulțime și ne ducem prin niște văi, eu mă plâng că o să ajung în iad, amica mă liniștește, ok, o termin cu bocitu. Începem să vânăm capre ca să nu murim de foame, nici măcar nu știu de ce fug, nu-mi place carnea de capră, oaie, porc și altele de genu. În fine, mă opresc din alergat și observ că, cu cât alergăm, cu atât Dumnezeu ne lasă teritoriul în pace, așa că ne mișcăm fanatic prin iarba cât noi de mare. Deodată se aude un motor de mașină, nu știu mărcile, sunt doi băieți, cam scunzi, dar plăcuți la înfățișare. Făcusem o înțelegere, dacă le spunem cum să oprim furtuna de deasupra capetelor noastre, ne iau cu ei. Ne-am urcat în portbagaj, au mâncare și apă, de fapt era lapte, ehh, eu le spun că o să avem nevoie de pături, mă aprobă cu toții. Gonim nebunește printre oamenii disperați...
Julyly2089 întreabă: