Ce poezii amuzante stiti?

Draga mea chiftea prajita
Scartoafa nenorocita
Esti frumoasa ca o roza
Cocosata ca o cobza
Galbena ca o lamaie
Si in cap plina de raie
Cand te-ai duce sa te caci
Cu carligul sa ti-l tragi
Sa curga cacatu' din tine
Ca acceleratu' pe sine.

Sunt fitoasa si am stil!
Fata, spate si profil!
Sunt o fetita cuminte...
Si te fac doar din cuvinte.

Dragul meu iubit, si la cap tampit,
Afla de la mine, ca-mi bat joc de tine,
Si-ti trimit din departare,
Multe sticle si borcane,
Si in semn ca te iubesc,
Drept in cap ti le trantesc.

Esti prost. sa mor eu )

Je e prostu' cel mai mare,
Je va calca in picioare,
Je se uita la produs,
Je e dus.

Je e prostu' cel mai mic,
Je se-ncurca cu-n pitic,
Je ii trage una-n doua...
Je se vaieta de oua


Cu prostul nescolarizat
Te lupti putin si ai scapat.
Dar duci o lupta colosala,
cu prostul care are scoala.
Va spun un lucru strict secret,
M-am abonat la Internet,
In prima zi de stat pe chat
9 gagici am agatat.

Si le-am chemat la 7 fix
La barul din cartierul X,
Cand le-am zarit pe toate 9,
Doamne, parc-am intrat la ZOO. :doh:

Prima-i bruneta cu par drept...
Pe maini, pe fata si pe piept
Si m-a privit zimbind usor
Trantita intr-un carucior. :pfft:

A doua insa m-a uimit
Cu nasul ei cel ascutit
Putea sa taie castraveti
Dintr-un judet in alt judet.

A treia mi-a rinjit cuminte
Cu gura fara nici un dinte,
C-un jet de stropi s-a prezentat:
"Salut, sunt Silvia Scarlat".

A patra tipa cred c-avea
Vreo 4 tone si ceva, :shock:
Din fusta-i stramta de nailon
Faceai trei huse la camion.

Pe-a cincea n-o vedeam de loc,
Doua grisine-n virf c-un smoc
Spre mine cand s-a indreptat
De la efort a lesinat.

A sasea-i buna, ma incita,
Insa de-a saptea e lipita,
Vai ce mirifice fapturi,
Trei maini, un ochi si doua guri. :lol:

A opta arata beton
Proptita-n carja si-n baston,
La 83 de ani si-un pic
Mi-a zis c-ar vrea sa-i fiu gagic. :clip:

A noua tipa, dragii mei,
Te dizolvai in ochii ei,
"Eu sunt Marina " mi-a soptit,
O noapte-ntreaga ne-am iubit. :pfft:

Acuma daca vreti sa stiti
De ce am ochii obositi
Si merg mai cracanat putin,
Marina mea era... Marin.
iubitul meu de dinainte
ti-am dat un pumn, ti-am scos un dinte
voi plange si voi regreta, k nu ti-am scos si o masea
esti frumos k o zambila (ofilita)
cocosat k o camila
ai parul lins ca, coada vacii
cand te vad ma apuc dracii.
Pe l? nga Floppy fara soft
Mereu am procesat,
Ma cunostea PC-ul tot,
Tu nu m-ai accessat.

Prin Windows? ncercam ades',
Te urmaream sfios,
Ca sa te vad chiar face to face,
Mi-ai aratat un Dos.

Prin Microsoft te cautam
Sa te printez un pic,
Iar pe E-mail asteptam
Macar sa-mi dai un click.

? n Google, tot am navigat
Prin Internet Explorer,
Dar tu cu altul te-ai cuplat
Trei ceasuri pe Messenger.

Nici noaptea nu pot sa ma culc,
Te urmaresc? n Inbox,
Pe tine rau te doare-n Bulk,
M-ai si Delete din Windows.

Chiar daca astazi m-ai rugat
Sa mai? ncerc un Undo,
Regret, dar prea te-ai Virusat
Si te-am uitat, bolundo!

Renunt de-acuma la Sign In
Ca-n Chat-ul tau nu-ncap,
Ma mut si? n Recycle Bin,
De-aceea, acum, Sign Up!

Tu ai calcat demult pe bec,
Nu-ntreb: How do you do?
Caci pentru tine nu am Back
S-am terminat. Thank you!
Aveam odata, intr-o glastra,
Dintr-un cristal, sensibil, fin,
Pe un pervaz, la o fereastra,
Trei rosii trandafiri si-un crin.

Ce stranie alaturare,
Total opusa legii firii,
Asa o delicata floare,
Intr-un pocal cu trandafirii!

I-a luat aseara bunicuta,
C-asa e dansa, grijulie,
Si le-a dat apa cu canuta,
Si un banut,... asa,... sa fie!

Afara,-n stratul din gradina,
In frigul aspru si zbanghiu,
Se ridica, langa-o sulfina,
Un trandafir portocaliu.

Avea pe varf, cumva, lasate,
Un numar mare de petale
Dar si suvite adunate
Pe zonele occipitale.

Crestea cu spini si cu prestanta,
Asa cum trandafirii cresc,
Imprastiind in ambianta,
Un damf de rom marinaresc.

Din vaza chicotea buchetul,
Ca-n casa-i cald si este bine,
Si-afara,-ncetul cu incetul,
Te uita, iarna crunta vine.

Dar, vai, nenorocita faza,
Numai un pic batut-a vantul,
Ca geamul s-a izbit de vaza
Facand-o una cu pamantul.

Iar trandafirul din poiata,
Udat si adapat de ploi,
A inflorit a doua data,
Iar cei cu crinul... la gunoi!

Rezulta-nvataturi morale:
Cand pierd contactul cu pamantul,
Buchetele artificiale,
Le-mprastie pe data vantu’!" Funda?

Je m'apelle Vasile Mure
je veni de la padure
je gasi nevasta-n pat
se rendez-vous cu-n alt barbat
Quand je preparai ciomagu
mon ami sarise gardu
il tombeau dans les urzici
sur son cur numai basici

Am un frate e prost si jumatate
Ocupă doua locuri de parcare
Parcă ar fi cat un avion de mare.

Tata de lustra-i spanzurat
Si-n soba arde mama iar eu
Dabe-a mă tai cu lama!

Moşu cu plete negre
Aduce perle si dolari
La baieti ce mai tari!

De cand o cautam

Povestea omului

În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul,
Care-a făcut şi cerul şi pământul,
Cu soare, flori, lumină, vânt şi ceaţă,
Să-Şi încunune această operă măreaţă,

A strâns vieţuitoarele-n grădină,
De la ihtiozaur la jivină...
Şi om şi leu şi flutur şi măgar
Şi elefant, mamut şi jaguar,

Hipopotam, furnică, zebră, miel,
Lăcustă, armăsar şi porumbel;
Şi arătându-li-se lor, de sus,
A pogorât şi omului i-a spus:

- Tu, Omule, micuţa Mea insectă,
Eşti creaţiunea Mea cea mai perfectă,
De-aceea tu eşti hărăzit, anume,
Să stăpâneşti de acum întreaga lume!

Ocean şi mare, câmp şi deal şi vale
Cu-ntregul nimb de fiori şi de minuni,
Şi-n toate ale tale!…
Vei spinteca văzduhuri şi genuni
Cu transatlantice şi cuirasate
Şi te vei bucura, iubitul meu, de toate:

Fecioare cu ochi plini de primăveri,
Ţi-or procura din amfore, plăceri
Şi vin şi fructe, nopţi cu mii de stele
Şi paji cu-aripi de vis şi peruzele.

Biruitor, a tot ce te-nconjoară,
Vei cuceri a lumilor comoară,
Tronind ca un titan printre titani...
Şi vei trăi-n total: 30 de ani.

- 30 de ani?, răspunse Omul, vai!
Pentru atâtea bunuri care-mi dai:
Comori de vis, de basm şi de festin,
Eu cred, mărite Doamne, că-i puţin!

Mă faci stăpân pe-o lume de poveşti
Şi când să-i sorb nectarul, mă jertfeşti...
Atâtea bucurii şi-atât senin...
E prea puţin, Stăpânul meu divin!

- O fi! Dar mai aşteaptă, zise 'Naltul,
Am să-ţi mai dau din ce iau de la altul!
Rotindu-şi blând privirea în careu,
Spre Bou se-ndreptă bunul Dumnezeu

Şi-i zise: Tu, pentru că eşti Bou, atunci,
Ţi-am hărăzit cele mai grele munci:
Să tragi la jug, o viaţă de durere,
Să suferi umilinţele-n tăcere.

Cu creierul, tu, să nu poţi gândi,
Cu limba ta cea lungă să nu poţi vorbi,
Să nu te-mbie nici soarele, nici luna,
S-ai ochii plini de lacrimi, totdeauna.

Nicicând să te-odihnească dimineaţa,
Să ragi, să rumegi iarba, ne-ncetat
Şi ca să-ţi fie viaţa şi mai grea,
Tu, Boule, să fii încornorat!

În suferinţă crâncenă şi mută,
Ca orice Bou, trăi-vei, ani, o sută!
- E prea mult, Doamne! Pentru-atâta jale,
Prea mare-i harul bunătăţii Tale!

Răspunse bietul bou, plin de suspine.
Mai ia din ei şi te-oi slăvi în veci...-
Bine - exclamă Dumnezeu - prea bine:
Dă-i Omului, din ei, vreo 20!

- Ham-ham! se auzi din bălării,
Iar Domnul către câine, rar, vorbi
Tu, câine, iată, cât ai să trăieşti,
Să dai din coadă şi să linguşeşti,

Să stai în două labe, tu vei ştii
Şi credincios stăpânului să fii!
Să mârâi şi să muşti pentr-un ciolan
Şi egoist, bănuitor, viclean

Să latri către lună, aiurit,
Să lingi nuiaua care te-a lovit.
Ţinut de unii-n puf, de alţii-n lanţ,
Să fii şi poliţist şi comediant,

Să urli şi să-ţi furi codrul de pâine...
Şi să mori singur, sigur ca un câine.
Şi astfel printre javre şi duşmani
Să-ţi duci întreaga viaţă 40 de ani!

- Ham-ham! (răspunse câinele Grivei),
E prea mult Doamne, zău, mai ia din ei!
- Bine, îţi iau, îi zise Domnul. Treci...
Şi Omului mai dă-i vreo 20!

Veni la rând maimuţa din poveste...
Văzând-o cât de şugubeaţă este,
Eternul Domn al Zărilor şi-al Humii
I-a zis: Tu ai să fii de râsul lumii.

În petice şi cu vopsea pe faţă,
Vei dănţui la circ ca o paiaţă.
Vei face tumbe-n cerc pe trambuline,
Să-şi bată joc copiii toţi de tine.

Zurlie să te caţeri, să faci saltul
Şi să te arunci dintr-un copac în altul.
Să joci, să cazi în cap şi în picioare
Şi dosul să-l arăţi la fiecare...

Te vei hrăni cu ierburi şi castani
Şi-ai să trăieşti... vreo 40 de ani!
- E prea mult, Doamne, şi-s atât de mică!…
A zis maimuţa, cu mişcări zevzece...

- De ţi se pare că-i prea mult, maimuţă,
Din anii tăi dă-i Omului vreo zece!

Aşa că Omul nostru, cum vă spui,
Trăieşte cei 30 de ani ai lui,
Cei mai frumoşi, cu visul şi avântul
Cu care l-a învrednicit Prea Sfântul.

Iubeşte, înalţă imnuri către soare,
Femei şi vin şi flori şi sărbătoare.
Se-mbată de succes şi de noroc,
Se-avântă-n vraja culmilor de foc,

Trăindu-şi, după cum îi fuse scris,
30 de ani de cântec şi de vis...
Pe urmă-ncepe, lucrul nu e nou,
Să îşi trăiască anii cei de Bou...

Se-nsoară, un indiciu capital
C-a şi intrat în regnul animal.
Face copii şi-n pragul dimineţii
Trage amar la jugul greu al vieţii,

Se îndârjeşte lumea s-o răstoarne...
Şi ca tot boul, poarta-ades şi coarne.
După 50 de ani, de azi pe mâine,
Devine rău şi latră ca un câine...

Viclean şi egoist şi infidel,
I se tot pare că ai ceva cu el.
Te mârâie cu anasâna,
Te linguşeşte-apoi şi-ţi pupă mâna.

Şi bănuie, din toate câte-i spui,
Că vrei să te înfrupţi din ce-i al lui.
Devine, din dinam, degringoladă
Şi, ca un câine, dă şi el din coadă.

Apoi începe, bietul găgăuţă,
Să îşi trăiască anii de maimuţă.
Se-mpuţinează-n trup, încărunţeşte.
Ar vrea să zburde, dar se'mpleticeşte.

Se încovoie, jalnic, ca o drâmbă,
Face figuri frivole şi se strâmbă,
Din şolduri îi atârnă cărnuri vechi.
Îi creşte păr pe nas şi în urechi.

Îi iese-un neg, devine surd şi chel
Şi cei mai tineri îşi bat joc de el.
Copiii chicotesc cu el în cor
Şi mulţi şoptesc c-a dat în mintea lor…

Până-ntr-o zi, cu membrele inerte,
Închide ochii... Dumnezeu să-l ierte!
Aşa că, dacă judeci o lecuţă,
Te naşti un înger blond şi mori maimuţă...