Este ca "un cântec ce nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit". Octavian Paler
Că e ca un exercițiu de matematică. Aduni, scazi, împarți, dar realizezi că ai greșit, iar când vrei s-o iei de la început, e prea târziu, pentru că s-a sunat.
Sau, hai să o iau în comparație cu un film (nu toți sunt fani matematică). Viața nu are subtitrare. Vrei s-o înțelegi, bine, nu vrei, asta e.
Și acum sigur mă înjuri pentru ce filozofii ți-am scris
PangeeaRogvaiv întreabă:
Băă_Corina_1999 întreabă: