În întrebarea asta îti dai frâu liber imaginaţiei. Hai, zi ce îţi trece prin cap!

Pai as fi zis ce imi trece prin cap, daca as fi avut un cap.Din pacate nu am un cap asa ca mainile mele o sa scrie in continuare un text in care practic nu este vorba despre nimic(acum e timpul pentru un punct pentru ca enuntul asta devine deja prea lung dar inainte de punct trebuie sa tastez o paranteza pentru ca asa e frumos). Continui prin a-i dezvalui cititorului ca probabil nu are niciun rost sa citeasca acest mesaj in continuare. Exista totusi o sansa foarte mica ca -si stiu ca am facut o cacofonie dar asta e viata- acest mesaj sa contina totusi ceva interesant cum ar fi destinul uman sau ceva la fel de profund, dar in acelasi timp exista sansa ca acest mesaj sa nu spuna practic nimic, ceea ce deja face, si o face cat se poate de bine.In timp ce contemplez daca sa mai continui sa-mi obosesc degetele scriind lucruri care nu inseamna mai nimic, cititorul probabil ca e deja de mult adormit. Daca insa a ajuns pana la aceasta propozitie, autorul acestui text il roaga pe cititor sa comenteze cu intrebarea "cine mi-a furat cactusul?"-o intrebare ce l-ar face foarte fericit pe scriitor/tastator din motive pe care acesta nu le va dezvalui prea curand.Inchei acest profund monolog cu trista precizare ca lenea ma impiedica sa pun diacritice cuvintelor mele atat de mirifice si de fabuloase incat pot face in asa fel incat o pereche de pantaloni sa planga.

Va multumesc.