Întuneric, întuneric peste tot. Ploaia cădea agitata pe pământul ce părea sa se transforme intr-o mare infernala. Fiecare pas facut, ducea spre neant. Alergand prin frig, am cazut. Întinsă pe platforma intunecata si umeda mi-am spus "atunci cand mori viata nu-ti trece prin fata ochilor, asta e o prostie". Am strâns arma in mana invinetita si m-am ridicat recapatandu-mi puterile. Vedeam ca se apropie. Am încercat sa tintesc, ploaia incetosase totul. Tremurând din cauza fiorilor reci ce-mi cuprindeau trupul, am tras. Glontul a nimerit capul dusmanului. Odata cu căderea lui, am cazut si eu. Puterile se sfarsisera. Nu ma vedeam nimic.
Ba ce ma pricep
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Nu i-as fi zis asa daca nu se lua de mine. N-am nici o problema cu fizicul oamenilor.
Si, ala nu esti TU.
Pai asta ce e? Un mic fragment de la sfarsitul unei povesti.
Da stiu ca rubinele sunt rosii parca, dar vazusem o tipa dintr-un anime, mi-a plăcut cum arata si am bagat-o acolo. Se numeste inspiratie nu ciordeala.
Neah. Inspiratie se numeste atunci cand faci dus imbracat si cand termini de pus samponul in par incepe un cutremur de 7.2 grade.
Pe nimeni. Poate replica aia e luata dintr-un film, dar in rest e imaginatia mea bolnava.
1. Pentru ca acel om din poza se vede ca e mai matur fizic, nu stiu cum sa spun, nu-i dai 18-19. Se vede ca e un om trecut prin viata, nu e ca unu de 18 care abia a scăpat de copilărie.
2. Ala nu esti tu.
Tipu ăla are 19 ani, crede-mă.
Nu știu ce matur trecut prin viață visezi 
Minti. Minti de rupi.
De ce nu recunosti odata ca nu esti tu?
De ce ești așa necredincioasă?
Vine sfârșitu lumii curând.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
