PARTEA A 6A:
-Era incredibila. Fara ea eu nu as fi fost acum cu tatal tau.Chioar daca a murit si asta ia intristat pe toti din familie a murit impreuna cu barbatul pe care il iubea si sunt sigura ca acum sunt impreuna fericiti.Privesc in gol si spun incet:
-Ba nu sunt impreuna.
-Ce ai spus scumpule? intreaba femeia nedumerita insa dau din cap ni semn de nimic si intru in castel, urcand in camera mea.De fapt nu era chiar cam, era mea ci fosta camera a Sakurei.
Sar din pat ca sa inchid usile de la balcon, insa cand sar dau cu piciorul peste o scandura care scoate un zgomot ciudat.Scot scandura si gasesc o poza destul de stearsa dar dupa acre puteai sa-ti dai seama ce era pe ea.Eram eu cu Sakura.Zambesc si privesc cerul.
Sakura:Ma plictisisem deja de desenat si ascultand o melodie destul de trista ma duc langa geam privind stelele care erau cu miile acum.Zambesc si ma duc in pat. Inainte de a adormi spun incet:Noapte buna Sasuke.
Sasuke:Ma pun in pat, ma invelesc si spun incet cu un mic zambet pe fata:Noapte buna si tie Sakura.
Sasuke:Soare imi lumina camera si chipul meu care parca nu vroia sa se trezesca.Imi pun patura peste cap insa imi este luata de catre mama care radea
-Kissame am o veste incredibila pentru tine.adica na sper sa-ti placa.Curios si putin uimit de zambetul gigantic al mamei mele ma ridic in sezut si o privesc asteptand sa-mi spuna care este vestea acea asa incredibila.
-Stiu cat de mult iti doresti tu sa vizitezi Romania, insa cum tatal tau este ocupat o sa aducemm Romania la tine, de fapt nu chiar toata Romania ci doar o fata de varsta ta, se numeste Eliza, are parul roz ca si al Sakurei, insa ochi caprui.Parinti ei mi-au spsu ca este o fata foarte destepata si ca de mult fata isi doreste sa vada Japonia.Stau in pat cu ochi atintiti asupra mamei mele, soptesc incet:
-Eliza, mama ma priveste si apoi pleca din camera lasandu-ma singur in mijlocul patului. Dupa ceva timp in care tot am pronuntat acel nume, ma ridic din pat ma imbrac si cobor pentru a lua micul dejun.Pe scari misunau de servitoare care pregateau camera Elizei.
Dupa ce iau micul dejun ma duc in gradina si ma asez langa un cires mare, si privesc cerul care era asa senin,, Oare cine esti tu Eliza, si de ce imi esti asa de cunoscuta"
-Nu stiu, spune mama care era in spatele meu.Ma gandeam ca esti curios in legatura cu acea fata asa ca ma gandeam ca poate ai fi interesat despre ea. Ei bine coincidenta face ca tu si ea v-ati nascut in aceeasi zi cam la aceeasi ora.Cand aud asta imi atintesc privirea asupra mamei mele care privea si ea cerul si tot imi povestea despre Eliza.
Sakura:Hainele zburau prin camera mea, de fapt eu le faceam sa zboare deoarece imi pregateam valizele ca sa plec in Japonia.Gandul ca poate il intalnesc pe Sasuke ma facea sa tip si sa cant de bucurie. Dupa ceva timp si cu ajutorul mamei reusesc sa termin valizele si o masina se aude clacsonand in fata casei.Scot capul pe geam si vad o masina neagra care imi era asa cunoscuta si din ea iese un domn inbracat la costum care il cam stragea dupa cum se vedea.Stau putin si il privesc si imediat imi aduc aminte cine este, era masina cu care ma excorta tata de la scoala si babigardul meu, s-a cam ingrasat, ce sa-i faci mancarea buna de la palat, si deodata incep sa topai si tip de fericire pentru ca asta insemna ca ma duc la palatul lui Gaara si asta inseamna ca ma intalnesc cu sora mea, si deodata chipul meu se intristeaza si nu mai spun nimic.Ies din casa si ma duc in fata acelui domn.
-Se vede ca mananci bine la palat, pui repede pe tine cat poti? si dupa acea zambesc.Saracul om ma privea putin speriat pentru ca asta era replica Sakurei care i-o spunea mereu.Ma priveste, zambeste si urca in masina pentru ca aveam de facut un drum foarte lung.Priveam cum totul se misca asa repede in jurul meu, pana cand masina opreste in fata unui elicopter.Cobor din masina si privesc asa bucuroasa acel elicopter si apoi urc. Elicopterul se inalta la ceruri. Priveam in jos asa de incantata, pana cand mi se face rau de la inaltime si trebuie sa ma asez.
Intr-nu sfarsitul dupa cateva, de fapt mai multe ore de zbor elicopterul decoleaza si eu putin ametita luand-o pe sapte carari mergeam spre intrarea in palat.Nu se schimba-se nimic, totul era la fel ca acum 14 ani. Ajung in fata usi, unde la intrare era plin de oameni.Imediat o remarc pe sora mea, si pe Gaara si pe ceilalti servitori, si ochi mei raman atintitti asupra unui baiat care parea a fi de varsta mea, si el facea cam acelasi lucru.Ma apropi putin de el si nu reusesc decat sa spun un amarat de "buna". Acesta zambeste si sopteste incet incat doar eu sa aud :
-Sakura, ce te-ai mai micsorat", cand aud aceste cuvinte ma bufneste rasul si pe el la fel insa ma abtin si fac cunostinta cu toti acei oameni pe care deja ii cunosteam.
Sunt dusa in camera mea de catre sora mea, adica fosta mea sora, ce ciudat suna si apoi ma lasa singura in camera pentru a dezpacheta, insa eu ma arunc pe pat si imediat adorm.
Sakura:Lumina soarelui intra incet in camera.Deschid incet ochi si privesc ceasul.
-Ceeee? Nu se poate.Sar din pat si incep sa topai prin camera. Observ ca nici macar nu eram inbracata in pijamale.Ma indrept spre baie.Deschid usa fara a mai da inportanta unde am intrat.Dulapul.Imi dau hainele jos de pe mine, imi iau altele si cand sa ies imi dau seama si unde ma aflu.Imi vine sa rad si ies din asa zisa baie pentru a ma duce in cea adevarata.Deschid usa si ma asigur ca nu gresesc din nou, dupa care raman acolo pentru 10 minute.Ies din baie, dupa care ma apuc de despaschetat, aranjat si altcele care pe mine ma cam plictiseau. Dupa vreo 30 minute termin desi nu prea aratau asa de bine.
-Oooo mama unde esti? Am nevoie de tine? spun destul de dezamagita cu un glas plangacios.
-Domnisoara Eliza sunteti asteptata jos! se aude din spatele usi.
-Vin imediat.Ma indrept spre geam pentru a-l deschide.Priveam cerul atat de albastru acum.
-Frumoasa din padurea adormita! Te-ai trezit? Cum ai dormit? ma intreaba Sasuke, pardon Kissame. Ce ciudat este acum. Ii zambesc si ies din camera pentru a iesi afara.In fata usi el ma astepta cu un mic trandafir roz in mana. Ii zambesc si ma opresc in fata lui.Acesta imi pune micul trandafir in par, dupa care zambeste si ma roaga sa il urmeaz.
Mergeam amandoi incet prin gradina.Deodata flori incep sa se inputineze apoi sa nu mai fie.Doua morminte ne apare in fata.Raman blocata, fara a mai putea continua.
-Ce este asta? il intreb speriata.
-Aici suntem noi, spune acesta lasand capul in jos.Zambesc dupa care imi vine sa rad.
-Trezestete! Noi suntem aici.Tot ce a fost a fost, acum s-a terminat, si nimic nu va mai fi cum era.
-Ce?
-Tu esti fiul surori mele, si fiul fostului meu logodnic. Tu nu iti dai seama? Totul a luat o intorsatura zapacita. Poate ca nici macar Dumnezeu nu crede ca noi doi ar trebuie sa fim inprena.De cate ori am reusit sa fim intreuna de atatea ori ne-am despartit.Doua lacrimi imi apar, si aluneca incet pe obraji putin rosi.Las chipul in jos dupa care ma intorc si o iau la fuga. Ajung in fata unui pom cu frunze rosi ca sangele.Il privesc uimita dupa care cad in genunchi langa el si incep sa plang.Nu imi venea sa cred ca inca il mai iubesc. Dupa atatia ani...tot ma mai chinui chiar daca acum am alta viata.Priveam cerul cu ochi in lacrimi.Inchid incet ochi lasandu-i asa.
Sasuke:O priveam cum statea jos si plangea.Mereu cand eram cu ea mereu ea plangea. Ii creeam numai probleme.Mereu o faceam numai sa sufere. Uram sa o vad plangand, uram faptul ca din cauza mea ea este trista. Uram toate astea.Ma apropi incet de ea si ma pun in genunchi in fata ei.Chiar daca este alt corp, seama destul de mult cu adevarata Sakura, cu iubita mea.Zambesc incet si ma indrept spre ea. Ii ating incet fata.Incet incepe sa isi deschida ochi.Imi apropi buzele de ale ei si o sarut dulce. Dupa atat timp o simteam din nou.
Zilele treceau ca petalele de cires in vantul primaveri. Iubirea celor doi crestea si crestea, chiar si cei din casa dandu-si seama de sentimentele celor doi tineri.Cateodata cand statea impreuna sub un pom imbratisati si isi aduc aminte prin cate au trecut ca sa fie impreuna nu le vine sa creada ca chiar au fost ei aceia.Sakura vroia sa spuna adevarul, sa marturiseasca cine este de fapt, sa poata si fie alaturi de sora ei mai mica care acum este mai mare decat ea.
-Eu vreau sa le spun tuturor, spune fata lasand capul in jos si dezlipindu-si trupul cald de al lui. O liniste apasatoare se lasa peste acel loc.Lunima luni isi revarsa caldura asupra celor doi, licurici luminand locul ca si niste mici bulgari de foc.
-Te ajut.Cand vei vrea ...toti sa te bazezi pe mine pentru orice, spuse acesta sarutand-o usor pe buzele roz.Deodata in spatele lor se auzi un fosnet si apoi o tuse apasata. Cei doi se dezlipira repede si se ridicara in picioare.Chiar in fata lor statea sara Sakurei care parea destul de ingandurata.
-Sti draga, de cate ori ma uit la tine imi aduci intr-un fel aminte de sora mea Sakura.Nu o cunosti, poate din poze insa felul cum vorbesti, cum gandesti, cum actionezi, parca ai fi ea renascuta.
-Nici nu sti cata dreptate ai, spuse Sakura incet lasand capul in jos pentru un moment apoi ridicandu-l afisand un zambet dulce pe chip.Deodata il vad pe Sasuke ca se indrepata spre mama sa si o ia de mana.
-Mama, nu stiu cum sa iti spun sa ma crezi, ea este Sakura, iar eu nu sunt eu adica sunt eu dar nu eu asta, eu sunt Sasuke.Deodata din ochi femei doua lacrimi cristaline ii cad usor pe chipul bland.
-Stiu ca nu vei crede insa iti pot dovedi, spuse Sakura. Iti amintesti cand erai mica si ai fost muscata de caine, cine te-a carat in spate pana acasa? Eu! Dar cand ai vrut sa ii scrii o scrisoare de dragoste in gradinita colegului tau cum ti-ai scris numele? Hakuro. Zeci de amintiri ieseau din gura fetei in timp ce femei ii curgeau siroaie de lacrimi.Deodata femeia se arunca in genunchi in fata micutei domnisoare si luand-o in brate.
-De ce ai venit la mine atat de tarziu? De ce m-ai lasat sa ii suport vina? Nu sti cat de trista am fost.Nu sti cat de mult am plans dupa tine? Sakura o lua in brate pe sora sa.
Nu dupa mult timp intreaga cetate afla adevarul despre moarta celor doi si reintoarcerea lor.
Acum, in sfarsit dupa atat timp de asteptare si dupa multe sperante si vise spulberate, puteau fi din nou impreuna si acum nimic nu ii mai putea desparti.
SFARSIT! SPER K VA PLACUT

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook