As vrea sa aflu si eu niste traditii de prin colturile Romaniei. Niste traditii specifice locului.Va rog eu mult.Sunt curioasa ca la Constanta noi nu prea avem traditii specifice locului si chiar sunt curioasa

Multumesc.promit fundita :X

Martisorul este reprezentat sub diferite forme traditionale: nelipsitul hornar sau trifoi cu patru foi, aducatoare de noroc si sanatate celor ce le poarta, dar si sub forma altor simboluri ale primaverii, precum: ghiocei sculptati in lemn, cosulete impletite din fibre vegetale, pline cu flori multicolore sau alte obiecte traditionale sau de inspiratie traditionala (miniaturi de tot felul, papusi din lana imbracate in port popular) avand firul bicolor atasat, care pot constitui oricand un Martisor pentru cei dragi.

„Martisor" este denumirea populara a lunii martie, luna echinoctiului de primavara si a Anului Nou Agrar, dedicata zeului Marte. Numele oficial al lunii martie a influentat, in ultimele decenii, generalizarea denumirii sarbatorii care cade la 1 martie, Martisor, in defavoarea altor denumiri mai vechi ca Dochia sau Dragobetele. Tot cu acest nume mai este desemnat cadoul format dintr-o funie bicolora (alb si rosu), de care este agatat un obiect decorativ, oferit de 1 martie. in ce priveste modul de confectionare al acestuia, acesta tine de traditia Dochiei. Cele 2 fire rasucite, alb si rosu, din care este confectionat snurul, simbolizeaza iarna si vara si reprezinta „funia anului", care impletea zilele celor 2 anotimpuri. Martisorul este o secventa a unui scenariu ritual de innoire a timpului si anului primavara, la nasterea si moartea simbolica a Dochiei. Dupa unele traditii, firul martisorului – funie de 365 sau 366 zile – ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

La sfârsitul secolului al XIX-lea, in Moldova, Muntenia si Dobrogea, martisorul era daruit copiilor de catre parinti, in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. De acesta se agata o moneda metalica, de obicei din argint, si se purta legat la mâna iar ulterior la gât sau prins in piept. Scopul purtarii acestui martisor este ca cei care-l poarta sa fie norocosi in timpul anului, sanatosi si curati ca argintul. Acest martisor este purtat 12 zile, alteori pâna la vederea primului pom inflorit, de care se agata, sau pâna la sosirea berzelor. In multe parti ale tarii, indeosebi in Muntenia, martisorul este purtat si de catre fetele tinere si neveste. Catre sfârsitul lunii martie, ele iau funia martisorului si o pun pe trandafiri iar moneda o dau prin vin, pâine alba si cas pentru a avea fata alba ca pâinea si casul si rumena ca trandafirul si vinul intrucât se spune ca „cine poarta martisoare/ nu mai e pârlit de soare".
De la români si aromâni obiceiul martisorului a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei.

Pe vremuri, martisorul era confectionat din lana si era vopsit de regula, in alb si negru, simbolizand Viata si Moartea. Abia mai tarziu s-au impus si alte culori, de la verde, albastru pana la rosu si galben. De altfel, snurul colorat in rosu si alb semnifica inlaturarea duhurilor rele, dar si puritatea.

Cele mai multe martisoare erau in forma de stea sau aveau diverse figuri geometrice, patrat, romb sau cerc. "Cel mai vechi martisor era din lana de oaie, de regula vopsit in doua culori: lana alba si lana neagra, simbolul puritatii si al mortii, viata si moartea. Daca la inceput martisorul era cu doua culori, treptat cromatica s-a imbogati si au aparut tot felul de culori, de la verde, albastru pana la galben, desi rosu si alb domina. Rosu inseamna culoarea care fereste de duhuri si alb inseamna puritate. Martisorul avea diferite forme, cele mai multe in forma de stea, apoi erau si in forma de patrat, romb, cerc si cruce", a spus folcloristul Pamfil Biltiu.

Exista, insa, si o alta categorie de martisoare, respectiv o ata la care erau adaugate monede de aur si argint, care erau purtate de cei mai instariti. Pe langa bogatie, se credea ca martisorul stimuleaza dragostea. Astfel, fetele in prag de maritis erau sfatuite de mame sa poarte martisorul pentru a se casatori in anul respectiv. "Martisorul il dadeau parintii la copii, copiii la parinti, feciorii la fete, fetele la feciori, pentru ca era un simbol al dragostei", a mai spus Pamfil Biltiu.

Martisorul avea insa si "functie de rodire", astfel ca dupa ce se incheia sezonul de purtat se arunca la un pom roditor. In unele sate se purta pana inflorea pomul si apoi se punea la acel copac. Daca pe vremea bunicilor, celebrul simbol al lunii martie era purtat la mana, la piept sau mijloc de catre fete si la palarie de catre feciori, acum martisorul abia daca mai este purtat. De altfel, nici nu mai este ce a fost candva, pentru ca de la simplul model sub forma de lana s-a ajuns la modele din ce in ce mai sofisticate. Cat despre semnificatia adevarata a matisorului nici nu mai poate fi vorba, pentru ca aceasta pare sa fi fost uitata. Multi dintre cei care aleg sa poarte sau sa daruiasca martisoare fac acest gest doar din obisnuinta.

"Martisorul a devenit un obiect comercial, vechile functii s-au pierdut si devine un fel de obiect, de… podoaba comerciala. Din tot ce a fost a ramas doar snurul", a concluzionat Pamfil Biltiu.